Produse/servicii – Page 4 – Printre cuvinte ratacite

E bine de stiut!

Ce tipologii de vecini avem in jurul nostru si cum ne pot acestia ajuta :

1. Spionul si /sau Barfitorul: acel vecin sau vecina care daca nu stie tot, va face tot posibilul sa afle cumva, stie toti vecinii de pe strada sau chiar despre tot cartierul.In general are mult timp liber si stie cam tot ce se intampla prin zona. Are nume de cod CERTIFICATUL ENERGETIC.

2. Vecinul super-amabil. Mereu sare in ajutor, chiar daca esti mare, descurcaret, el insista, ofera complimente, strica ca iti ofera ajutorul, iti sare in fata, te ajuta chiar fara sa vrei si uneori asta poate deveni agasant. Nume de cod – “FLOARE DE UITA-MA”

3. Vecinul galagios care fix sambata la ora doua in amiaza are de batut cuie sau de dat gauri, ori duminica noapte la 3-4 dimineata muta mobila sau in zi de sarbatoare gaseste ceva ce scartie si e musai sa fie testat, indoit, apasat pana cand il repara sau nu. Nume de cod “CANUTA OM SUCIT’ .

4. Petrecaretul. Acest tip de vecin e vesel mereu, mult prea vesel, suspicios de vesel, incat poti crede ca are ceva ajutor, la el muzica nu se aude tare , ci f tare, peretii vibreaza in continuu, masina de spalat e doar un mic greier pe langa muzica ce el o ofera . Nume de cod ‘IONEL -IONELULE’.

Ce avem de invatat de la aceste tipuri de oameni?

Certificatul energetic – aka spionul, ne poate oferi informatiile necesare contra o cana de cafea/ceai + dulceata / biscuiti.Vrei sa iti imbunatatesti casa, sa nu mai consumi multa caldura, ori poate consumi mult curent si totusi nu reusesti sa te incalzesti bine. Nu stii unde e baiul dar vrei sa afli si sa gasesti o solutie.

In urma discutiei cu spionul aflam ca avem nevoie de un auditoriu energetic. Nu stii ce inseamna asta? Afla aici: ca exista o lista auditorilor energetici se regăseşte pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Aici figurează auditorii energetici din întreaga ţară. Însă, există încă multe persoane care nu au acces la internet. Acestea pot afla informaţii cu privire la auditorii energetici de la notari, agenţi imobiliari sau cadastrişti. Dacă vrei să-ţi vinzi locuinţa sau să o închiriezi, va trebui să intri în legătură cu câteva dintre aceste persoane care te vor ajuta să găseşti un auditor energetic.

În cazul în care în locuinţă există centrală termică, combustibilul folosit: gaz, lemn, energie electrică. De asemenea, trebuie notat din ce material sunt fabricate caloriferele: fontă, oţel, aluminiu.

Apoi, care este sistemul de preparare a apei calde – prin centrală termică, termoficare sau boiler. Un aspect important îl constituie amplasarea apartamentului în bloc (la parter, la ultimul etaj al clădirii, pe colţ), cum la fel de importantă este şi orientarea acestuia: spre nord, sud, est sau vest”

Auditorul energetic notează şi aspecte legate de clădirea în care se află apartamentul: starea pereţilor exteriori şi a terasei, starea şi materialul tâmplăriei exterioare aferente părţilor comune, starea şi dotarea instalaţiilor comune. Dacă se constată materiale depreciate (tencuială exterioară umedă sau crăpată, tâmplărie neetanşă şi conducte neizolate) nota energetică a apartamentului scade.
O locuinţă aflată într-un bloc nou construit şi dotată cu centrală termică, apometre, repartitoare, termopane, are toate şansele să se încadreze în clasa A de energie, cea mai bună clasă. Urmează în ordine descrescătoare clasele B,C,D, E, F şi G. In urma auditului vi se vor propune solutii pentru imbunatatirea performatelor energetice ale acesteia.

Continutul profilul energetic al cladirii/unitatii de cladire in stadiul in care ea se afla la momentul realizarii calculului energetic se afla in certificatul energetic, in general acesta nu dureaza mult a fi obtinut, cateva ore in regim de urgenta sau in 24 de ore, regim normal. Fara acesta nu putem inchiria un imobil, nu putem vinde, daca cumparam fara certificat energetic, riscam anularea contractului de vanzare cumparare.

Lista de preturi pentru obtinerea unui certificat energetic pentru locuinte si alte imobile (spatii comerciale sau cu alte destinatii) este urmatoarea:

apartament 1 camera (garsoniera): 130 lei;
apartament 2 camere: 150 lei;
apartament 3 camere: 160 lei;
apartament 4 camere: 170 lei;
apartament 5 camere: 180 lei;
casa/vila, spatii comerciale sau alte destinatii: negociabil in functie de suprafata si complexitate.
Certificatul energetic este un document eliberat in conditiile legii de catre specialisti atestati (auditori energetici), cu valabilitate de 10 ani, care atesta performanta energetica a cladirii/unitatii de cladire.

Acum ca am stabilit cu vecinul spion, avem de discutat cu petrecaretului si cu reparatorul aka : Ionel si Canuta om sucit. Trebuie sa aflam ce fel de tamplarie, pardoseala au ei, ce imbunatatiri si-au facut. Afland ce are ei, noi ne vom reface casa astfel incat zgomotele lor sa fie reduse la minim, izolare pereti, folie mai groasa sub parchet, o usa la intrare mai groasa, solutii sunt, buget sa avem.

In final vecinul foarte amabil ne poate ajuta sa ii identificam exact ca persoana si numele de contact sau orele potrivite de a discuta cu vecinii mai sus mentionati.

Va doresc un trai linistit si preferabil la casa, fara vecini cu peretii lipiti de casa dvs.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2017

Doresti sa investesti intr-o franciza?

Iata ce pasi trebuie sa faci pentru a deschide o franciza de succes:

Voi alege un exemplu de franciza, pe care il consider potrivit pentru oras ul Galati, pornind de la un buget de care dispun si anume 30.000 de euro. Pornind de la acest buget, pot face o estimare corecta a cheltuielilor .

Cheltuieli cu spatiul ( plata serviciilor unei agentii imobiliare; // studii demografice // studii de trafic // studii referitoare la competitia locala// cheltuieli de transport) – nu se aplica in cazul francizei Coffee Bike decat plata catre o autorizatie de functionare din partea primariei si chiria unui spatiu deschis din cadrul unui magazin sau lant de magazine mai mare;
Cheltuieli cu chiria si intretinerea – la franciza Coffee Bike ar fi doar intretinerea, autorizatia se poate plati in avans pe ce perioada dorim.
Cheltuieli cu echipamente si accesorii si taxa de franciza , se plateste la semnarea contractului . In cazul francizei Coffee Bike costurile sunt cuprinse intre 10.000 -25.000 de euro.
Aproximativ 21.500 Euro (plus TVA) si include:
- Taxa de franciza: 2.490 euro (*Se reduce la 990 euro de la a-2-a bicicleta),
- Bicicleta Coffee-Bike: 14.990 euro,
- Costuri transport bicicleta: 1.000 euro,
- Kit start ustensile cafenea: 1.500 euro,
- Stocul initial de marfa: 1.500 euro.
Cheltuieli ocazionate de deschiderea oficiala: organizarea unui eveniment, in cazul nostru vom scade cheltuielile angajatilor, va fi o afacere in familie si nu vom alege o companie care sa se ocupe de eveniment, astfel cheltuielile vor fi la minim, orientate doar catre promovare si clienti.
Timpul pe care il cheltui pentru a construi si a amenaja locatia, pentru a angaja personal si a-l califica, pentru a face promovarea francizei si, mai ales, pentru a forma o clientela este o investitie importanta si de asemenea timpul mort sau perioadele in care nu vor fi incasari dar se va cheltui cu intretinerea sau alte cheltuieli neprevazute. In cazul francizei Coffee Bike, timpul de a construi si amenaja locatia este inexistent sau este foarte mic .
Buget in cazul meu am pornit de la ipoteza ca am deja banii, insa in alte cazuri acesti bani sunt fie imprumuturi de la banci, fie de la investitori fie din alte surse.

Motivele mele pentru care aleg sa investesc in franciza Coffee Bike.

1. Toate elementele specifice sistemului francizei mi se ofera prin intermediul lui francize.ro, adica:

– bunuri si servicii asociate cu o Coffee Bike;
– folosirea marcii si a altor insemne de atragere a clientelei;
– transferul know-how-ului;
– sistemul de marketing;
– asistenta;
– furnizarea de materiale si echipamente;
– promovare.

Materiale didactice care contin informatii despre:
– modul de comercializare a produselor si serviciilor;
– proceduri de publicitate;
– recrutarea, angajarea, instruirea personalului;
– vestimentatia personalului;
– intampinarea clientilor;
– locul fiecarui obiect de inventar;
– procese de fabricare sau preparare a produselor;
– prezentarea produselor catre consumatori;

Ma in detaliu ar fi :

Acces la tehnologie avansata – bicicleta Coffee-Bike se caracterizeaza prin: certificare TUV, aspect estetic inovator, autonomie, folosire permanenta (12/12 luni/an), functioneaza fara conectare la surse de apa sau electricitate, ofera posibilitatea de a prepara pana la 100 cafele/ora.
Sistem complet de know-how, adaptat la specificul pietei locale.
Training specializat pentru barista (ongoing).
Produse de cea mai inalta calitate (blend propriu „Caferino” – cafea 70% Arabica, 30% Robusta) si accesul la un lant de furnizori internationali.
Suport organizare campanii de marketing si promovare locala.
Suport pentru participarea la evenimente.
si acces la informatie despre tot ceea ce inseamna intregul proces de achitionare a unei francize profitabile, idei de afaceri, argumente pro contra, legislatie, intrebari frecvente care sunt la dispozitie oricand pe site.

2. Voi fi propriul meu sef, promovarea va depinde de mine si de mijloacele alese pentru a-mi promova afacerea si din moment ce afacerea este a mea proprie, voi veni cu bucurie la serviciul zilnic si straduinta va fi mereu la rang inalt pentru a intalni așteptările clienților.

Intentia mea este ca cel putin jumatate din persoanele care se plimba intr-o zi de vara pe malul falezei sa aiba cel putin un produs de la Coffee Bike. Voi achizitiona din prima doua biciclete, amandoua vor fi situate pe faleza, la capete opuse incepand cu luna aprilie si pana in luna octombrie. In functie de evenimentele ce se desfasoara in oras ( festivalul scrumbiei, festivalul berii, ziua marinei, etc ) voi amplasa intr-o zona potrivita una din biciclete. Acesta este un mare avantaj, deplasarea si amplasarea bicicletei cu costuri minime .

Din octombrie pana in aprilie voi amplasa bicicleta in centrele comerciale cu ajutorul unui membru din familie in tot acest timp.

In cazul in care franciza ar permite as adauga din retetele familiei in materie de dulciuri/gustari care s-ar potrivi de minune la o ceasca de cafea sau ceai.

Estimez ca in cel mult 3 ani imi voi amortiza costurile investitiei. Produsele comercializate ma voi ajuta sa promovez un stil de viata sanatos si prin asta imi voi face o clientela fidela.

Produsele comercializate vor fi :

-specialitatile de cafea, cum ar fi Cafe Creme, Cappuccino sau Latte Macchiato, care sunt preparate cu propria marca de boabe de cafea espresso – Caferino – certificata organic Gourmet.
– bauturi speciale, coffee cocktailuri si altele deja testate si lansate cu succes pe piata.
-suc de portocale proaspat stors, diverse ceaiuri, ciocolata calda, chai latte
– gustari(prajituri, cornuri, piscoturi)

Coffee Bike ar fi un vis personal devenit realitate, sa lucrezi la propria afacere, sa fii independent si sa vezi rodul muncii tale intr-un timp rapid, sa ai clienti fideli si sa te duci cu bucurie la locul de munca.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017

Limba engleza pentru toti

Piata muncii din Romania cere in general ca angajatul sa stie o limba straina, in general se doreste limba engleza. Pe de alta parte, daca iti doresti sa mergi in alta tara sa muncesti, tot limba engleza este in general necesara.

Daca alegi sa mergi sa muncesti intr-o tara in care limba vorbita de baza este engleza, ai nevoie de putin ajutor in a invata sa stapanesti macar un nivel sau doua de cunoastere al limbii engleze. Din proprie experienta stiu ca nu e intotdeauna necesar sa stii foarte bine limba, am avut cunostinte care au ajuns pe meleaguri straine fara nici un nivel de cunoastere al limbii din tara in care au ajuns. Majoritatea au invatat la locul de munca, fie ca vorbim de Spania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, insa nu cred ca le-a fost simplu.

Mie nu mi-a fost simplu sa inteleg vorbitori de limba engleza in tara lor desi am invatat cativa ani buni limba si consideram ca ma descurc decent. Mi s-a reprosat de catre ei ca folosesc cuvinte/expresii nepotrivite(americane) si ca ar fi corect sa spun asa si asa si asa, mi se dadeau explicatii. Mi-a fost greu sa disting limba printre accente si prin felul in care ei pronuntau gresit unele cuvinte. Am facut greseala sa corectez un vorbitor de limba engleza nativa si m-a pus la punct imediat, ca el stie mai bine, pentru ca in tara aia s-a nascut. Am abandonat, anumite puncte de vedere e mai bine sa nu le dezbati.

Insa ideea de baza ar fi : daca vrei sa stapanesti o limba straina, trebuie sa inveti. NU este deajuns ce ai invatat in scoala, la televizor, filme, muzica, tutoriale you tube.

TREBUIE sa iti testezi cunostintele si apoi sa lucrezi la imbunatatirea lor.

Si eu exact asta am facut. Mi-am facut cont pe platformameditatorengleza.ro , un site interactiv care te ajuta sa inveti limba engleza online prin curs si am urmat pasii pentru a-mi testa cunostintele .

Am ales Upper Intermmediate, am facut testul si aproximativ in trei ore am primit un raspuns foarte detaliat . Stiam inca din parcurgerea testului ca am ceva lacune si ca aleg sa raspund intr-un mod cat mai simplu ca sa merg cumva la sigur.

Mi s-a confirmat ca nivelul ales nu e tocmai la care consideram eu ca ma aflu, ca si cunostinta de limba engleza si mi s-a recomandat ce am de facut, urmatorii pasi pentru imbunatarirea cunosterii limbii engleze, anume curs de engleza online nivelul Towards Upper Intermmediate. Mi s-a oferit in mod gratuit detalii despre ce greseli am facut si unde am nevoie sa fac imbunatatiri, sfaturi pe care le voi urma in viitorul apropiat.

Recomand cu mare bucurie metoda de invatare a limbii engleze online pe aceasta platforma pentru ca :

primesti raspuns cu privire la nivelul la care esti sau la care aspiri
primesti indrumari (feedback) gen : asculta sau citeste articole/carti in limba engleza pentru imbogatirea vocabularului;
primesti incurajari in functie de progresul facut ;
totul se desfasoara in intimitatea casei tale, in fata calculatorului/tableta/telefon in momentul ales de tine, fie ca la 5 dimineata, 3 dupa amiaza sau 12 noaptea;
preturile sunt foarte accesibile ( o pereche de incaltari = 50 -150 lei / un curs porneste de la 64 lei).

Obisnuiam sa recomand tutoriale pe you tube pentru invatarea unei limbi straine.

Acum nu o voi mai face, nu pentru ca nu ar fi bune tutorialele, ci pentru ca avem nevoie de indrumare si de analiza progresului de invatare.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2017

Farmec: familie, frumusețe și încredere

Mi-ar place sa spun ca am o rutina anume de ingrijire invatata de mama sau de la sora mea ori de la alta persoana feminina apropiata, insa ritmul haotic din viata mea nu mi-a lasat ragaz sa mentin un anumit ritm.Se intampla inca des sa adorm fara sa imi curat temeinic chipul, si mai des se intampla sa nu ma machiez sau sa ies pe strada fara factor de protectie aplicat. Totusi la un moment dat imi amintesc si aplic o vreme toate regulile.

Insa regulile le-am invatat de multa vreme. La baza au stat mama si sora mea. Mama folosea destul de putine produse de ingrjire, toate marci cunoscute, de traditie.

Laptele de corp tinea loc de demachiant, crema de maini, de picioare.
rujuri doua sau trei, nuante calde;
creion dermatograf, unul sau doua;
apa de colonie din diverse plante;
deodorant produs romanesc – variatii intre Obsesie si Favorit.

Cam atat imi amintesc eu sa fi vazut la mama pana in 5-6 ani. Poate ca erau mai multe produse, insa astea mi-au ramas in memorie. Cat despre secrete pentru a arata ingrijit, au fost mai degraba mici invataminte, repetate des, o parte din ele le voi insirui mai jos:

Retin cum dimineata se spala cu apa rece si ma invita si pe mine sa fac acelasi lucru, atunci imi displacea, acum totusi fac lucrul asta automat.

Mama mi-a aratat cum petele de pe maini dispar cu felie de lamaie si astfel cerneala de pe maini disparea ca prin magie si mai apoi sa folosesc crema de maini.

In zilele cu mult soare, mama insista sa imi acopar parul si chipul .

Se intampla des sa nu dorm la pranz, ma ruga sa ma culc mai devreme seara, ptr a reusi sa ma odihnesc cum trebuie .

Ma ruga insistent sa beau mult apa mai ales in zilele calduroase, sa nu fie rece ci la temperatura camerei(sau de afara).

Uneori ma plangeam ca ma mananca pielea capului, imi spunea sa-mi clatesc parul mai multe vreme si in ultima apa sa adaug otet.

Daca ma vedea ca imi rod unghiile, ma certa sau eram pedepsita, asa ceva era complet nepotrivit.

Dupa fiecare inceput de scoala, la ceva timp, treceam printr-o verificare temeinica a scalpului si o masca obligatorie cu gaz.

Imi explica des ca nu e bine sa pun nimic peste zgarieturi, sa ajung acasa si sa spal locul cu sapun si sa las sa se usuce.

Plus multe altele pe care nu mi le amintesc acum. Eu am fost o fire mai rebela, baietoasa, abia asteptam sa ies pe afara sa alerg, sa ma catar, nu conta ca a plouat, ca e praf, soare. Acum ii multumesc ptr toate cele de mai sus si inca multe altele. Se intampla des sa ma regasesc in vorbele ei si sa i le repet nepoatei.

Suntem potrivite pentru o reclama la ruj(mama, nepoata si fiica cea mica)?

Chiar daca nu am o rutina clara, am intotdeauna un gel de curatare prin preajma, apa beau mult( e drept si ceaiul imi e prieten), creme de fata am mai multe, deodorante mai multe , samponul si o masca ptr par nu imi lipsesc, unghiile nu mi le rod, chiar aplic din cand in cand si o crema de maini . Deci se pare ca am inregistrat tot ce trebuia si voi face tot posibilul sa transmit si altora. Ba chiar transmit si celorlalti din ceea ce am invatat eu.

Aleg sa folosesc o marca de incredere cand cumpar produse de ingrijire si ma bazez pe increderea pe care mama a oferit-o produselor Farmec in decursul anilor pentru ingrijirea personala si a casei in general si ma bucur sa descopar produsele ce apar in noua gama Farmec. Fidelitea ne-a fost rasplatita in timp si de aceea cred ca produsele de ingrijire se incadreaza in cateva cuvinte cheie: – Farmec; familie, frumusețe și încredere;

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Apa si boabele

A fost o data ca niciodata, un sat mic la poalele muntilor, inconjurat de paduri si ape. Satul era renumit din mai multe motive, bastinasii pastrau traditiile vechi in aproape toate lucrarile de zi cu zi, casele ca pe vremuri decorate si pentru felul oamenilor de a fi gazde primitoare pentru toti cei care ajungeau in sat.

Lucrarile de zi cu zi rareori se opreau, doar duminica fiind zi de odihna dar uneori si in aceasta zi sfanta, se mai faceau mici treburi. Satenii isi castigau traiul din vanzarea obiectelor facute de ei din lut, din fire textile traditionale, din mestesugul fierului si prin realizarea de mancaruri .

Organizarea si impartirea sarcinilor de munca, precum si rezolvarea diverselor probleme intre oameni cadea in sarcina batranilor satului. Batrani care la randul lor au fost si ei mesteri in diverse domenii si care acum fizic nu mai puteau face tot ce poate un om tanar. Insa aveau perspectiva, experienta de viata,stiau exact ce efort trebuie depus si cand pentru a beneficia de progres, bani, viitor si un trai mai bun.

De ceva vreme batranii primeau plangeri de la diversi sateni, munca nu mai mergea ca pe roate, apareau probleme des, la sfarsit de zi abia reuseau sa numere cateva produse gata, desi pe zi in mod normal se realiza mult mai mult. Productia scadea pe zi ce trece si nu se gasea o explicatie clara. Oamenii veneau la munca dar nu se intelegea de ce nu se putea pastra ritmul productii ca si pana acum . Intradevar satul era mic, dar profitul fiecarei familii, era in oale, ulcele, bluze, fuste, covoare, sabii, iatagane, dulceturi, conserve. Totul avea un ritm bine pastrat care functiona perfect, pana acum……

S-au adunat batranii si au trecut la analize, discutii si tot felul de presupuneri. Nu lipsea nimeni de la munca, copii mergeau la scoala, gospodinele isi faceau treaba in gospodarie, barbatii se duceau la ateliere, aveau cele necesare pentru munca si totusi, ceva nu era in regula….

Unul din batrani a venit cu ideea de a supraveghea o zi de munca a unui vecin si a observat cum omul isi incepea ziua si mergea la lucru si a reusit sa dezlege misterul lipsei de productie .

Exista un secret, din mosi stramosi si acest secret, acum, avea nevoie sa fie dezvaluit.

De a lungul timpului satenii au fost invatati sa isi inceapa ziua cu un amestec de seminte-boabe si apa, amestec care ii ajuta sa isi pastreze atentia marita pe tot parcusul zilei, ii ajuta sa aiba energie si pofta de viata si tot o data, se creea si o dulce dependenta.

La poalele muntilor in vecinatatea satului, exista un izvor cu apa vie, la care satenii au adaugat o fantana si langa aceasta crestea o mica padure cu arbori a caror boabe le foloseau satenii in amestec cu apa pentru bautura lor de zi cu zi.

Boabele, erau din arbore de cafea se prajeau si se fierbeau apoi in apa de la fantana si aceasta bautura ii ajuta in fiecare zi. Bautura minune din apa si cafea totusi nu se mai putea face.

O furtuna urata a facut ca mica padure de arbori sa ia foc in urma unui trasnet si satenii nu au mai avut ce sa culeaga pentru bautura lor. Au cautat sa planteze alti arbori, insa acestia nu s-au mai prins in pamantul de langa fantana.

Datorita lipsei acestei bauturi, oamenii erau nervosi, plictisiti, fara chef, fara energie, se miscau incet si fara nici un fel de sclipire in ochi.

Batranii au hotarat de comun acord sa incerce si ei sa replanteze arborii de cafea, a caror boabe erau esentiale in viata lor.

In miez de noapte au pornit catre apa vie cu La fantana si au reusit sa curate pamantul, sa il ude si sa planteze arbori noi – Kafune- era numele arborelui de cafea, a caror seminte-boabe. Batranii pastrau fiecare cate un arbore de samanta mereu in curtile lor, foarte bine paziti. Au asteptat zorii zilei pentru a analiza ce au facut peste noapte si apoi au plecat spre casa.

Acesti arbori aveau puterea magica de a creste intr-o noapte si o zi cati alti copaci in zeci de ani.

A doua zi batranii au trimis oamenii din sat sa aduca apa vie fara sa le spuna si de boabe. Oamenii s-au intors pe fuga , in strigaturi si cantece de voiosie, boabele erau coapte, trebuiau prajite si apa trebuia fiarta si gata petrecerea si munca putea incepe . Bucuria a cuprins tot satul si a tinut toata noaptea.

A doua zi muncile satului au fost reluate cu veselie si muzica si multa voie buna. Intr-o saptamana s-a reusit a fi acoperita toata pierderea din zilele trecute. Si pentru ca satenii erau inventivi si darnici, au venit cu ideea sa dea si altora din apa lor magica si din boabele de cafea. Asa s-au nascut alte produse pe care ei le vindeau si isi castigau traiului .

Si asta doar datorita arborilor de cafea Kafune si a apei vii de La Fantana.

Povestea nu e chiar poveste, adevarul este undeva la mijloc. Va invit la o plimbarea prin tara noastra alaturi de o cafea buna si veti descoperi produsele realizate cu maiestrie de catre satenii din satele romanesti .

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2017

Masina visurilor!

Cu multa vreme in urma am aparut in casa noastra, o masina de cusut pe nume Ileana.

Nu stiu anume cand, dar pe masura ce cresteam, ea parea prietenul de nadejde al mamei si al surorii. Posibil sa aiba in jur de 30 de ani ori ceva mai mult in plus…. Nu imi amintesc sa fi fost noua, dar stiu ca deseori avea nevoie de atentie, sa fie unsa, piesele sa ii fie schimbate, nu se gaseau usor, apelam la cunostintele care mergeau in talcioc, mama era mesterul Manole de cele mai multe ori si stia ce curea sa cumpere sau unde s-a impotmolit.
Se intampla des ca masina de cusut sa manance sau sa bea, sa primeasca diverse desene sau picturi abstracte cu cerneala, cariori, chiar si sculpturi in lemn cu compasul. Tentativele de hartuire si accidentare au fost surprinse si reparate, eu luandu-mi adesea mustrari si pedepse.
Mama a dorit sa ne invete pe mine si sora mea sa coasem la masina, sa stim singure sa ne descurcam in cazul in care e musai ca un pantalon sa fie scurtat sau are nevoie de un petec. Lucru extrem de necesar chiar si acum, pentru ca magazinele inca nu realizeaza ca nu toti oamenii sunt la fel de inalti.
Am reusit sa invat sa imi cos cate un nasture, sa insailez ceva, sa cos chestii mici, dar nu am avut rabdare prea multa, chiar si acum, daca am ceva mai delicat de reparat, caut sa cer ajutor, ca sa nu stric lucrul respectiv.
Eu i-am dat mamei, cel mai mult de treaba, nu stiu de ce, dar pantalonii mei erau mereu facuti din materiale ce nu rezistau la intalnirea cu asfaltul. Asa se face ca genunchii meu erau mereu juliti si mama capata experienta in petice si alegerea de materiale speciale pentru tarat pe pamant. Normal ca vroiam inimioare, stelute si petice care sa nu iasa prea mult in evidenta. Dintre noi doua sora mea a deprins indeletnicirea si nu a durat mult pana cand si-a cumparat propria ei masina, mult mai performanta decat cea a mamei. Ea mergea pe ideea de tipare, ca sa fie sigura ca va invata in timp sa aproximeze si sa nu iroseasca material, s-a abonat la reviste si chiar si acum e fan reviste de specialitate, chiar daca nu mai are timpul necesar pentru inovatii. Eu rasfoiesc cu drag revistele, se intampla rar sa aleg un anume model si apoi intervine cenzura surorii, de altfel binevenita si foarte obiectiva. Astfel incat renunt la ideea mea rapid.
De mine nu s-a lipit informatia primita de la mama, mie imi placea sa tai materialul, sa fac haine la papusi, bineinteles nu din resturi, ci din valul ala mare de material. Eram pe cale sa tai din rochia mamei de mireasa, eram convinsa ca nu mai are ce face cu ea, noroc ca m-a vazut si m-a lamurit intr-o mare viteza ca decizia mea nu este cea mai potrivita. Mult timp nu am mai avut voie sa ma ating de foarfeca.
Recent, mergand in vizita acasa, am realizat, ca anii s-au dus prea repede si mama are nevoie de o masina noua care sa ii fie de ajutor, Ileana avand multe capricii, materialul de blugi nu ii place, materialele elastice nu ii plac, ba chiar uneori nici simplu material de bumbac nu ii este pe plac, ocupa cam mult loc si necesita multa lumina cand doresti sa faci ceva anume la ea si ochii mamei nu mai sunt ca pe vremuri. Plus ca cerintele mele au devenit mai deosebite, acum as vrea sa imi faca o patura, pled, pilota. Nu una cu implutura ci o patura mai speciala, facuta din tricourile mele, tricouri cu mesaje speciale sau cu imprimeuri simpatice. Detin tricouri cu Mickey Mouse, Minnie Mouse, gasca Disney, chipuri zambitoare, mesaje deosebite: “Misto tricoul? Sa il vad ud!!”, “Good girl, gone bad” si multe altele, dar in general mai ales desene animate.
Tricourile se strica rapid, asa ca ce metoda mai buna decat sa le pastrez mai aproape de mine inca multi ani la rand decat aceasta in care le transform intr-un lucru folositor. Mama are deja experienta, a facut nepoatei o paturica din resturile unui sac de dormit.
Inspiratia pentru patura mi-a venit de aici, Pinterest fiind situl meu de taina pentru tot ce imi trece prin cap. Totusi tricourile cu mesaje electorale nu isi vor avea locul aici. Deja m-am apucat sa pun deoparte tricourile ce vor fi sacrificate , plus colectia ramasa acasa, acele tricouri care le pastrez in speranta ca voi slabi, ma voi ingrasa sau voi reusi sa obtin din nou albul imaculat la un tricou ce a ajuns la o nuanta de gri constant. Ramane sa aleg materialele ce vor ajuta la imbinarea tricourilor, apoi sa facem masuratori si nu, nu voi taia eu, voi lasa aceasta indeletnicire pe mana celei care se pricepe la asa ceva, nu de alta, dar vreau sa iasa ceva de calitate, nu mai mai joc cu papusi de ceva vreme.
Ca sa aflu ce i s-ar potrivi mamei, a trebuit sa invat, cate ceva amanunte tehnice cum ar fi cum sa faci cusatura dubla, ce fel de ata, ce fel de piciorus, ce face suveica, etc :

Nu, nu am devenit experta, insa daca apare vreo problema la masina de cusut, eu va trebui sa o rezolv, mama nu isi mai bate capul cu chestiuni tehnice asa fine.
Mi-a trebuit ceva vreme sa ma hotarasc ce anume sa aleg, am ales un magazin de electrocasnice cu o oferta bogata, apoi m-am apucat de citit. Mi-am ales tinta :

Masina de cusut Brother cu diverse specificatii, indicatii, scopuri, aici inca mai de lucrat alaturi de mama, ea va avea cuvantul final, ea fiind utilazatorul principal. Urmeaza sa vedem ce va spune, dar mi-ar place sa o surprind de ziua ei in iunie cu un astfel de cadou. Nu stiu alti parinti cum sunt, dar ai mei insista sa nu le mai cumpar cadouri, insa nu pot face asta, macar mici surprize din cand in cand avem cu totii nevoie, mai ales, ei ca parinti.
Mama mea are maini magice, mereu a facut ceva util pentru casa chiar si atunci cand statea, de fapt, atunci ea croseta, sau imbina mileuri, sau se uita dupa modele noi cu care sa decoreze casa. Cred ca a invatat de la bunica, bunica care ne-a facut la toti nepotii sosete, manusi, fulare si cate si mai cate. Eu una nu am mostenit calitatile de mai sus dar mi-ar place sa ajung sa ii ofer bucuria unei noi masini de cusut, ca semn de multumire pentru munca de pana acum .

Sursa poze: markeonline.ro , pinterest.com/smilingelfa/doityourself-stuff/ Acest articol a fost scris pentru SuperBlog spring 2015

Parfumul tau

It was a moonlit night in old Mexico

I walked alone between some old adobe haciendas.
Suddenly, I heard the plaintive cry of a young Mexican girl

la la la la …….:))

I saw some lipstick on your sweatshirt
I smelled some perfume in your ear
Well, if you’re gonna keep on messin’
Don’t bring your business back a-here…..

Pat Boone – Speedy Gonzales

Incercam sa imi amintesc de ce si de unde a aparut pasiunea pentru parfumul lui, a celui drag sufletului meu sau al lui, celui care merge pe strada si ma face pe mine sa ma opresc sa il adulmec urma, Deseori mi se intampla sa intorc capul, pe el ca persoana sa il pierd, dar sa merg pe mirosul lui……Nu imi explic si totusi o urma de poveste tot exista….

Londra, anul 2014 luna iunie

…curand urmeaza sa te intalnesc, nu stiu nimic de tine, doar ca impartasim cunostinte comune, insa imi doresc sa fii la fel de simpatic si de dulce precum cel care te-a recomandat. Reusesc sa ma enervez, tu nu suni, eu nu vreau sa te sun, renunt si te apelez, suntem aproape si totusi zona e destul de mare pentru a nu ne intalni, o mare de turisti si petrecareti sunt pe strada. Intr-un final ma opresc intr-un loc si apari ca prin farmec, cu sapca stil gavroche, trasa putin pe ochi, cu haina de stofa desfacuta, ma saruti pe obraz si te prezinti. Nici nu e nevoie, acum te-as recunoaste cu ochii inchisi, ti-am retinut mirosul de vanator, insa mai trebuie sa te adulmec putin.

Planui sa ma las vanata, precum o caprioara, speriata ca poate se va intampla ceva mai frumos decat imi pot imagina. Ti-am cerut sa imi arati orasul noaptea si tu ma indrumi de parca ai facut asta mereu, vorbele curg frumos, gasim si un local cu muzica pe placul nostru. Gandul meu zboara departe si deja visez cu ochii deschisi insa tu ma trezesti rapid, imi amintesti ca sunt inca multe de vazut si pornim in plimbare pe malul Tamisei. Ma tii protectiv de umeri si intr-o clipa mireasma ta ma cucereste iar, nu recunosc toate aromele, simt miros de frunze si flori calcate in picioare amestecate cu mirosul tau. Capul nu l-am pierdut dar gandurile imi sunt departe, macar in seara asta, voi pretinde ca totul e roz si clipele sunt desprinse ca dintr-o poveste……..

Povestea nu are un final.

Eu si el inca vorbim si din cand in cand ne intalnim. Nu a existat o poveste amoroasa, suntem prieteni si intradevar parfumul lui m-a obsedat cateva zile la rand si acum il pot recunoaste pe strada.

Aceasta este o povestire scrisa pentru SuperBlog 2014

Cu pletele-n vant!

M-am hotarat sa povestesc despre parul meu si nu, nu cred ca e foarte interesanta povestirea caci e doar parul meu, nu il pot imprumuta la nimeni, nu il pot darui, pot doar sa renunt la el, mai mult sau mai putin, sa il colorez, culoarea la moda imi pare ca e in nuante de albastru sau pot sa il coafez in diverse moduri. In poza de mai jos, parul meu e coafat de vant, e un sentiment superb ;)) . El de fel e usor carliontat, incapatanat la coafare, necesita multa spuma, fixativ, etc, firul e sanatos si probleme cu densitatea lui, nu am avut niciodata, desi parul imi cade in mod constant.

As vrea sa spun ca sunt o persoana nonconformista in ceea ce priveste culoarea parului sau tunsoarea, dar nu sunt. Am socat familia si prietenii din cand in cand trecand brusc la varianta de tunsoare scurta aproape baieteasca ca apoi sa il mentin intr-o varianta lunga multa vreme. S-a intamplat sa am si parul rosu, imi placea atunci de mine, doar ca am descoperit repede ca nu am rabdarea sa il vopsesc luna de luna si in plus am tenul cam inchis si variantele de culoare rosii ma faceau sa fiu confundata cu persoane de alte natie 😉

Acum ca am stabilit ca schimbari prea bruste nu au avut loc in ceea ce priveste viata parului meu, sa va spun si probleme pe care le-am intampinat si pe care le-am rezolvat.

Indiferent de lungimea lui m-am lovit de problema matretii, nu in mod constant, uneori era mai multa, alteori mai putina, cand matreata lua o pauza, cumva apareau ceva coji de care cu greu scapam si totul era cat se poate de vizibil. Bineinteles ca am incercat multe variante de sampoane, care mai de care mai “minunate” si populare printre cunoscuti, pana cand mama mi-a sugerat sa incerc ceva solutii romanesti, la indemana oricui si mai ales ceva cu ingrediente naturale care sa nu imi ofere probleme ulterioare(mancarimi, ingrasarea parului excesiv).

Mare importanta nu am dat alegerii pe care am facut-o insa dupa doua saptamani, problemele mele au inceput sa se diminueze, curand au disparut, nu s-a intamplat nici o minune, foloseam un produs de 2 sau 3 ori pe saptamana si fiind perioada de vara atunci cand am inceput sa folosesc produsele Farmec, il lasam sa se usuce de la sine si doar asa, matreata si cojile au fugit in lumea lor.

Prima oara am folosit din gama GEROVITAL PLANT TRATAMENT – samponul cu ichtiol, are un pret decent, mirosul nu e foarte atragator dar in cazul meu si-a facut treaba pe care o promoveaza, ca sa pulsez la o luna am cumparat si lotiunea cu ichtiol pe care am aplicat-o doar o data pe saptamana in mod constant pana s-a terminat sticla. Mai apoi am continuat sa cumpar doar lotiunea si sa o aplic la fel si am ales un alt sampon, de data asta unul regenerat, iarasi cu un pret foarte bun si calitate foarte buna.

Imi pare rau ca la trecerea de la culoarea rosie la culoarea naturala, care s-a petrecut pe parcusul unui an, nu am ales ca partner produsele Gerovital, lucrurile evoluau poate mult mai rapid si mai simplu.

Lucrurile astea se intamplau acum cativa ani, acum nu ma mai aflu in tara, dar atunci cand am plecat, samponul era tot marca Farmec, chiar daca le mai schimb intre ele.

Nu pot spune ca am ajuns la o concluzie in ceea ce priveste tipul meu de par si problemele pe care le am, cred ca am un par normal cu tendinte de ingrasare din ce am dedus eu din informatiile oferite pe situl Farmec. Pot spune insa ca produsele Farmec din gama gerovital plant tratament pe mine chiar m-au ajutat, mi-au oferit solutie perfecta pe termen lung fara sa imi creeze alte probleme sau sa ma deranjeze in vreun fel.

Insa mereu am cautat sa fiu atenta la ce intra in contact cu parul meu, mi-am impus cateva reguli:

nu prind parul cu elastic, decat rar, cand nu am clame la indemana, am gasit variante de clame care nu rup deloc firele de par .
nu incarc parul cu produse de ingrjire, balsamul il aplic o data pe saptamana, la 2 saptamani sau mai rar aplic o masca de par, fixativ doar daca ma duc la vreun eveniment, spray de protectie doar vara si mai mult pe fir, niciodata pe scalp, spuma de par nu folosesc, nu ii vad rostul.
nu il usuc cu feonul decat daca e musai, acum e toamna, a inceput sa fie musai, dar pe timp de vara, il lasam sa se usuce de la sine.
la clatire folosesc apa putin mai rece si la final aplic apa rece pe par fara sa ating scalpul.
daca port fes/gluga, il spal mai des, cam la doua zile, pentru ca vreau sa evit sa se ingrase.

Nu sunt solutii generale pentru toata lumea, sunt doar solutiile potrivite mie, insa Farmec ofera solutii pentru multe probleme legate de par si scalp si merita toata atentia si introducerea produselor in bugetul lunar.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013

Cursuri de inot la Braila

De catva timp, nepoata mea ia lectii de inot la liceul sportiv din Braila. E situat intr-o zona frumoasa, langa un parc sau padure. Am avut ocazia sa particip la un concurs de inot pentru piticii ce iau lectii acolo. Copiii erau intre 5 si 9-10 ani. Mai mult a fost un soi de verificare a cunostintelor acumulate de inot( executie, rapiditate, atentie, etc). Am facut cateva poze, nu stiu daca foarte clare, insa am inteles destul de repede, ca exista multi copii talentati si care isi doresc sa faca performanta, insa conditiille in care copii fac pregatirea lasa de dorit. Caloriferele erau ruginite, pe tavan din loc in loc era cazut varul, in unele locuri pana la fundatie, se vedeau barele de fier, mucegaiul era ca acasa la el. E drept, nu peste tot, cineva era mereu pe faza sa stranga mizeria, sa stearga holul, insa se vede clar ca sunt ani de zile de cand se fac doar carpeli acolo unde e neaparata nevoie.

Piticii au conditii minime de a invata sa inoate insa sa vii acolo zi de zi si sa iti cladesti un viitor prin sport de performanta, mi se pare foarte greu.

Eu doar la o prima vedere am ramas cu un gust amar, daramite parintii ce vin mai des sau antrenorii, oameniii care vin zi de zi si lucreaza cu pasiune pentru a obtine din oameni simpli sa ii faca invingatori. Mi-ar placut mult de antrenorii de acolo, mai ales de unul dintre ei, un om care la prima vedere pare aspru insa corect cu piticii, fara indulcituri sau ocolisuri.

Camelia Potec are un afis mare pe un perete, ea a invatat mult timp aici. Insa sportul romanesc are nevoie de mult mai mult si sunt convinsa ca bani sa pot gasi, daca cineva s-ar implica mai mult, mai ales ca acum, exista sanse de a primi resurse din mai multe locatii, idei sa fie si oameni sa le puna in practica, bani pentru proiecte se pare ca sunt, sportivii nu uita niciodata de unde au pornit si sunt convinsa ca ar fi dispusi sa ajute.

In locatie exista si un bazin afara cu tribune, dusuri dar nu se foloseste inca, nu stiu din ce motive. In zona sunt multe terenuri private de fotbal, tenis si alte sporturi. Mi-a placut mult coltul asta de oras, mi-ar place sa fie si la Galati, intr-o zona fara prea multa circulatie astfel de conditii de agrement prin sport .

L’Occitane en Provence – Thé Vert & Bigarade Eau de Toilette

sau cu alte cuvinte

Apa de toaleta cu ceai verde si portocala amara(detalii)

In urma cu putin timp am avut de ales din 4 variante, aroma despre care noi am vrea sa povestim. Nu am analizat nimic, am ales fara sa am vreun dubiu si am facut cea mai buna alegere.

Ceaiul verde si portocala amara mi se pare o combinatie perfecta pentru mine, ducandu-ma cu gandul la o padure si pajistea de langa ea.

Nu am avut ocazia pana acum sa testez acest parfum si de fapt nici un fel de produs L’occittane en Provence, iar acum gratie participarii la un mic concurs pe pagina de facebook, ma aflu in fata unor bunatati, nu stiu cu care sa incep.

Parfumul doar l-am adulmecat, imi e frica parca sa-l aplic, pentru ca l-as termina repede, dar am facut-o si instant m-am trezit in gradina din spatele casei, la tara in Vrancea, dis de dimineata, ma ascundeam ca sa nu plec cu restul lumii la vie, mi se parea plictisitor.

In gradina erau o multime de flori, legume, copaci cu prune, cirese, visine, pamantul inca ud de la roua de dimineata si eu fara papuci, ala mi se parea cel mai minunat loc dimineata si dupa ploaie, chiar daca ma murdaream si ma udam, faceam ceva ce in mod normal la oras, nu as fi avut voie sa fac.

Acum nu mai am locul ala, e drept nici 11 ani nu mai am de multa vreme, insa acum, am senzatia intr-o sticla, pe care o pot plimba cu mine oriunde.

Am sperat ca acest parfum prin componentele lui sa imi ofere bucurie si prospetime, oriunde as fi. Asa s-a si intamplat.

Multumesc L’Occitane en Provence Romania

ps. dovada