Doresti sa investesti intr-o franciza?

 

Iata ce pasi trebuie sa faci pentru a deschide o franciza de succes:

Voi alege un exemplu de franciza, pe care il consider potrivit pentru oras ul Galati, pornind de la un buget de care dispun si anume 30.000 de euro. Pornind de la acest buget, pot face o estimare corecta a cheltuielilor .

  • Cheltuieli cu spatiul (  plata serviciilor unei agentii imobiliare; // studii demografice // studii de trafic // studii referitoare la competitia locala//  cheltuieli de transport)      – nu se  aplica in cazul francizei  Coffee Bike decat plata catre o autorizatie de functionare din partea primariei si chiria unui spatiu deschis din cadrul unui magazin sau lant de magazine mai mare;
  • Cheltuieli cu chiria si intretinerea  – la franciza Coffee Bike  ar fi doar intretinerea, autorizatia se poate plati in avans pe ce perioada dorim.
  • Cheltuieli   cu echipamente si accesorii si taxa de franciza , se plateste la semnarea contractului . In cazul francizei Coffee Bike costurile sunt cuprinse intre 10.000 -25.000 de euro.
    Aproximativ 21.500 Euro (plus TVA) si include:

    • Taxa de franciza: 2.490 euro (*Se reduce la 990 euro de la a-2-a bicicleta),
    • Bicicleta Coffee-Bike: 14.990 euro,
    • Costuri transport bicicleta: 1.000 euro,
    • Kit start ustensile cafenea: 1.500 euro,
    • Stocul initial de marfa: 1.500 euro.
  •  Cheltuieli ocazionate de deschiderea oficiala: organizarea unui eveniment, in cazul nostru vom scade cheltuielile angajatilor, va fi o afacere in familie si nu vom alege o companie care sa se ocupe de eveniment, astfel cheltuielile vor fi la minim, orientate doar catre promovare si clienti.
  • Timpul pe care il cheltui pentru a construi si a amenaja locatia, pentru a angaja personal si a-l califica, pentru a face promovarea francizei si, mai ales, pentru a forma o clientela este o investitie  importanta  si de asemenea timpul mort sau perioadele in care nu vor fi incasari dar se va cheltui cu intretinerea sau alte cheltuieli neprevazute.   In cazul francizei Coffee Bike, timpul de a construi si amenaja locatia este inexistent sau este foarte mic .
  • Buget  in cazul meu am pornit de la ipoteza ca am deja banii, insa in alte cazuri acesti bani sunt fie imprumuturi de la banci, fie de la investitori fie din alte surse.

Motivele mele pentru care aleg sa investesc in franciza Coffee Bike.

1. Toate elementele specifice sistemului francizei mi se ofera prin intermediul lui francize.ro, adica:

– bunuri si  servicii  asociate cu o Coffee Bike;
– folosirea marcii si a altor insemne de atragere a clientelei;
– transferul know-how-ului;
– sistemul de marketing;
– asistenta;
– furnizarea de materiale si echipamente;
– promovare.

Materiale didactice care contin informatii despre:
– modul de comercializare a produselor si serviciilor;
– proceduri de publicitate;
– recrutarea, angajarea, instruirea personalului;
– vestimentatia personalului;
– intampinarea clientilor;
– locul fiecarui obiect de inventar;
– procese de fabricare sau preparare a produselor;
– prezentarea produselor catre consumatori;

Ma in detaliu ar fi :

  • Acces la tehnologie avansata – bicicleta Coffee-Bike se caracterizeaza prin: certificare TUV, aspect estetic inovator, autonomie, folosire permanenta (12/12 luni/an), functioneaza fara conectare la surse de apa sau electricitate, ofera posibilitatea de a prepara pana la 100 cafele/ora.
  • Sistem complet de know-how, adaptat la specificul pietei locale.
  • Training specializat pentru barista (ongoing).
  • Produse de cea mai inalta calitate (blend propriu „Caferino” – cafea 70% Arabica, 30% Robusta) si accesul la un lant de furnizori internationali.
  • Suport organizare campanii de marketing  si promovare locala.
  • Suport pentru participarea la evenimente.
  • si acces la informatie despre tot ceea ce inseamna intregul proces de achitionare a unei francize profitabile, idei de afaceri, argumente pro contra, legislatie, intrebari frecvente care sunt la dispozitie oricand  pe site.

2. Voi fi propriul meu sef, promovarea va depinde  de mine si de mijloacele alese pentru a-mi promova afacerea si din moment ce afacerea este a mea proprie, voi veni cu bucurie la serviciul zilnic si straduinta va fi mereu la rang inalt pentru a  intalni așteptările clienților.

Intentia mea este ca cel putin jumatate din persoanele care se plimba intr-o zi de vara pe malul falezei sa aiba cel putin un produs de la Coffee Bike. Voi achizitiona din prima doua biciclete, amandoua vor fi situate pe faleza, la capete opuse incepand cu luna aprilie si pana in luna octombrie. In functie de evenimentele ce se desfasoara in oras ( festivalul scrumbiei, festivalul berii, ziua marinei, etc ) voi amplasa intr-o zona potrivita una din biciclete. Acesta este un mare avantaj, deplasarea si amplasarea bicicletei  cu costuri minime .

Din octombrie pana in aprilie voi amplasa bicicleta in centrele comerciale cu ajutorul unui membru din familie in tot acest timp.

In cazul in care franciza ar permite as adauga din retetele familiei in materie de dulciuri/gustari care s-ar potrivi de minune la o ceasca de cafea sau ceai.

Estimez ca in cel mult 3 ani imi voi amortiza costurile investitiei. Produsele comercializate ma voi ajuta sa promovez un stil de viata sanatos si prin asta imi voi face o clientela fidela.

Produsele comercializate vor fi :

  • -specialitatile de cafea, cum ar fi Cafe Creme, Cappuccino sau Latte Macchiato, care sunt preparate cu propria marca de boabe de cafea espresso – Caferino – certificata organic Gourmet.
  • – bauturi speciale, coffee cocktailuri si altele deja testate si lansate cu succes pe piata.
  • -suc de portocale proaspat stors, diverse ceaiuri, ciocolata calda, chai latte
  • – gustari(prajituri, cornuri, piscoturi)

Coffee Bike ar fi un vis personal devenit realitate, sa lucrezi la propria afacere, sa fii independent si sa vezi rodul muncii tale intr-un timp rapid, sa ai clienti fideli si sa te duci cu bucurie la locul de munca.

 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017

 

Limba engleza pentru toti

Piata muncii din Romania cere in general ca angajatul sa stie o limba straina, in general se doreste limba engleza. Pe de alta parte, daca iti doresti sa mergi in alta tara sa muncesti, tot limba engleza este in general necesara.

Daca alegi sa mergi sa muncesti intr-o tara in care limba vorbita de baza este engleza, ai nevoie de putin ajutor in a invata sa stapanesti macar un nivel sau doua de cunoastere al limbii engleze. Din proprie experienta  stiu ca nu e intotdeauna necesar sa stii foarte bine limba, am avut cunostinte care au ajuns pe meleaguri straine  fara nici un nivel de cunoastere al limbii din tara in care au ajuns.  Majoritatea au invatat la locul de munca, fie ca vorbim de Spania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, insa nu cred ca le-a fost simplu.

Mie nu mi-a fost simplu sa inteleg vorbitori de limba engleza in tara lor desi am invatat cativa ani buni limba si consideram ca ma descurc decent.  Mi s-a reprosat de catre ei ca folosesc cuvinte/expresii nepotrivite(americane) si ca ar fi corect sa spun asa si asa si asa, mi se  dadeau explicatii. Mi-a fost greu sa disting limba printre accente si prin felul in care ei pronuntau gresit unele cuvinte.  Am facut greseala sa corectez un vorbitor de limba engleza nativa si m-a pus la punct imediat, ca el stie mai bine, pentru ca in tara aia s-a nascut. Am abandonat, anumite puncte de vedere e mai bine sa nu le dezbati.

Insa ideea de baza ar fi : daca vrei sa stapanesti o limba straina, trebuie sa inveti. NU este deajuns ce ai invatat in scoala, la televizor, filme, muzica, tutoriale you tube.

TREBUIE  sa iti testezi cunostintele si apoi sa lucrezi la imbunatatirea lor.

Si eu exact asta am facut. Mi-am facut cont pe platformameditatorengleza.ro , un site interactiv care te ajuta sa inveti limba engleza online prin curs si am urmat pasii pentru a-mi testa cunostintele .

Am ales Upper Intermmediate, am facut testul si aproximativ in trei ore am primit un raspuns foarte detaliat . Stiam inca din parcurgerea testului ca am ceva lacune si ca aleg sa raspund intr-un mod cat mai simplu ca sa merg cumva la sigur.

Mi s-a confirmat ca nivelul ales nu e tocmai la care consideram eu ca ma aflu, ca si cunostinta de limba engleza si mi s-a recomandat ce am de facut, urmatorii pasi pentru imbunatarirea cunosterii limbii engleze, anume curs de engleza online  nivelul Towards Upper Intermmediate.   Mi s-a oferit in mod gratuit detalii despre  ce greseli am facut si unde am nevoie sa fac imbunatatiri, sfaturi pe care le voi urma  in viitorul apropiat.

Recomand cu mare bucurie metoda de invatare a limbii engleze online pe aceasta platforma pentru ca :

  • primesti raspuns cu privire la nivelul la care esti sau la care aspiri
  • primesti indrumari (feedback) gen : asculta sau citeste articole/carti in limba engleza pentru imbogatirea vocabularului;
  • primesti incurajari in functie de  progresul facut ;
  • totul se desfasoara in intimitatea casei tale, in fata calculatorului/tableta/telefon in momentul ales de tine, fie ca la 5 dimineata, 3 dupa amiaza sau 12 noaptea;
  • preturile sunt foarte accesibile ( o pereche de incaltari = 50 -150 lei / un curs porneste de la 64 lei).

 

 

 

Obisnuiam sa recomand  tutoriale pe you tube pentru invatarea unei limbi straine.

Acum nu o voi mai face, nu pentru ca nu ar fi bune tutorialele, ci pentru ca avem nevoie de indrumare si  de analiza progresului de invatare.

 

Acest articol a fost scris pentru  Spring Super Blog 2017

 

Farmec: familie, frumusețe și încredere

Mi-ar place sa spun ca am o rutina anume de ingrijire invatata de mama sau de la sora mea ori de la alta persoana feminina apropiata, insa  ritmul haotic din viata mea nu mi-a lasat ragaz sa mentin un anumit ritm.Se intampla inca des sa adorm fara sa imi curat temeinic chipul, si mai des se intampla sa nu ma machiez sau sa ies pe strada fara factor de protectie aplicat. Totusi la un moment dat imi amintesc si aplic o vreme toate regulile.

Insa regulile le-am invatat de multa vreme. La baza au stat mama si sora mea.  Mama folosea destul de putine produse de ingrjire, toate marci cunoscute, de traditie.

  • Laptele de corp tinea loc de demachiant, crema de maini, de picioare.
  • rujuri doua sau trei, nuante calde;
  • creion dermatograf, unul sau doua;
  • apa de colonie   din diverse plante;
  • deodorant  produs romanesc – variatii intre Obsesie si Favorit.

Cam atat imi amintesc eu sa fi vazut la mama pana in 5-6 ani.  Poate ca erau mai multe produse, insa astea mi-au ramas in memorie. Cat despre secrete pentru a arata ingrijit, au fost mai degraba mici invataminte, repetate des, o parte din ele le voi insirui mai jos:

Retin cum dimineata se spala cu apa rece si ma invita si pe mine sa fac acelasi lucru, atunci imi displacea, acum totusi fac lucrul asta automat.

Mama mi-a aratat cum petele de pe maini dispar cu felie de lamaie si astfel cerneala de pe maini disparea ca prin magie si mai apoi sa folosesc crema de maini.

In zilele cu mult soare, mama insista sa  imi acopar parul si chipul .

Se intampla des sa nu dorm la pranz, ma ruga sa ma culc mai devreme seara, ptr a reusi sa ma odihnesc cum trebuie .

Ma ruga insistent  sa beau mult apa mai ales in zilele calduroase, sa nu fie rece ci la temperatura camerei(sau de afara).

Uneori ma plangeam ca ma mananca pielea capului, imi spunea sa-mi clatesc parul mai multe vreme si in ultima apa sa adaug otet.

Daca ma vedea ca imi rod unghiile, ma certa sau eram pedepsita, asa ceva era complet nepotrivit.

Dupa fiecare inceput de scoala, la ceva timp, treceam printr-o verificare temeinica a scalpului si o masca obligatorie cu gaz.

Imi explica des ca nu e bine sa pun nimic peste zgarieturi, sa ajung acasa si sa spal locul cu sapun si sa las sa se usuce.

Plus multe altele pe care nu mi le amintesc acum. Eu am fost o fire mai rebela, baietoasa, abia asteptam sa ies pe afara sa alerg, sa ma catar,  nu conta  ca a plouat, ca e praf, soare. Acum ii multumesc ptr toate cele de mai sus si inca multe altele. Se intampla des sa ma regasesc in vorbele ei si sa i le repet nepoatei.

Suntem potrivite pentru o reclama la ruj(mama, nepoata si fiica cea mica)?

Chiar daca nu am o rutina clara, am intotdeauna un gel de curatare prin preajma, apa beau mult( e drept si ceaiul imi e prieten),  creme de fata am mai multe,  deodorante mai multe , samponul si o masca ptr par nu imi lipsesc, unghiile nu mi le rod, chiar aplic din cand in cand si o crema de maini . Deci se pare ca am inregistrat tot ce trebuia si voi face tot posibilul sa transmit si altora. Ba chiar transmit si celorlalti din ceea ce am invatat eu.

Aleg sa folosesc o marca de incredere cand cumpar produse de ingrijire si ma bazez pe increderea pe care mama a oferit-o produselor Farmec in  decursul anilor pentru ingrijirea personala si  a casei in general si ma bucur sa descopar produsele ce apar in noua gama Farmec.  Fidelitea ne-a fost rasplatita  in timp si de aceea cred ca  produsele  de ingrijire se incadreaza in cateva cuvinte cheie:   – Farmec; familie, frumusețe și încredere;

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Un dar

A fost o vreme cand am avut 20 de ani si aproape nici o grija. Am reusit sa imi conving parintii sa dau un mic baieram in cinstea anilor impliniti, pentru ca la 18 ani nu am reusit sa fac prea mult tam tam. S-au depus multe resurse de timp, bani, efort si intr-un final au rezultat multe dulciuri, saratele si alte bucate apetisante :

  • rosii umplute cu crema de branza pufoasa
  •  ardei  umpluti cu branza  dulce si pateu,
  • castravete cu  crema de branza pufoasa
  • rulada de pui cu branza dulce,
  • salamuri,  sunca,
  • tort mareeee, frumos si gustos,
  • prajitura cu visine ( preferata mea),
  • saratele, piscoturi,
  • sucuri, apa, bere si cred ca aveam si vin de tara. Cam asta a fost meniul.

Casa era curata, rochia mea era noua, eu nu mai eram pufoasa ( sala, serviciu, plus ca ziua mea e vara deci implica multa transpiratie fara nici un efort uneori ), chiar aveam un super decolteu, afisat doar cu aceasta ocazie, familia era acasa, totul era pregatit  sa vina invitatii.

Prieteni, colegi, au venit  la chemarea mea, mare bucurie mare, emotii pe capul meu, fiecare si-a gasit locul in vastul apartament de doua camere plus balcon  si toti pareau a se simti bine.   La un moment dat una din colegele mele de liceu ma roaga sa am grija cu cadoul oferit de ea, era mare, fosnaitor, am presupus ca mi-a adus o vaza pentru flori, clar trebuia sa am grija unde sa o pun. Nu intelegeam cadoul,  desi apreciez mult florile, insa la 20 de ani, nu adunam gramezi asa multe, incat sa am nevoie de o  vaza atat de mare. Dar am multumit frumos si am intentionat sa duc cadoul undeva, sa il pun bine, ca sa reziste pana a  doua zi.  Colega m-a oprit si m-a rugat sa ma uit in cutie, asa ca m-am apucat sa il desfac.La vederea continutului nu am reusit sa articulez cateva secunde vreun sunet,  insa am reusit sa scot ce era in cutie.

Am primit in dar o pufosenie de catel, setter irlandez, de fapt cea mai pufoasa si dulce catelusa,  care ulterior a primit numele de Bella.

Am trecut prin multe stari :  uimire, bucurie , tema insa m-am oprit cateva minute si am pus gandurile pe pauza, cat am tinut pufosenia in brate. Era mica, speriata si cred ca tot ce isi dorea, era sa doarma.  Petrecerea mea nu era locul potrivit pentru asa ceva.  Am reusit cu ajutorul tatalui sa ii realizam o lesa temporara si ghici cine i-a oferit catelusei prima plimbare pe afara?  Tatalui meu, care la prima vedere si uneori si la a doua, pare a fi mai scortos si dur. Asa ca la 12 noaptea tata plimba catelul pe langa bloc, insa fara nici un succes notabil, catelusa dezvoltase o pasiune in a-si face nevoile in casa, lucru descoperit de noi, mult mai tarziu.

Petrecerea a continuat si  a fost un  mare succes, marturie stau si acum pozele pe hartie. Inca nu exista varianta digitala de fotografie, telefoanele mobile erau destul de rare, scumpe si mari, nici vorba ca telefonul sa faca poze pe atunci.Darul primit m-a facut sa fiu mai responsabila, insa Bella a trebuit sa mearga la o alta familie, cu o casa mai mare  si timp de rasfat mai mult, pentru ca la noi in casa nu se putea creste un catel de talie inalta, cata vreme toti din casa mergeam la serviciu.  Daca vreodata va ganditi sa oferiti in dar un animal, analizati bine situatia locativa si timpul viitorului proprietar.  Altfel au de suferit ambele parti si cel mai mult animalul, care nu are nici o vina.

Partile mele pufoase s-au diminuat mult dupa petrecere, catelusa avea energie multa si cineva trebuia sa alerge dupa ea.

In caz ca ati planuit sa slabiti si nu vreti sa apelati la o dieta anume, luati-va un caine si mancati multa crema de  branza pufoasa si  kilogramele vor disparea rapid.

 

 

Acest articol a fost scris pentru  Spring Super Blog 2017

Apa si boabele

A fost o data ca niciodata, un sat mic la poalele muntilor, inconjurat de paduri si ape.   Satul era renumit din mai multe motive, bastinasii pastrau traditiile vechi in aproape toate lucrarile de zi cu zi, casele ca pe vremuri decorate si pentru felul oamenilor de a fi  gazde primitoare pentru toti cei care ajungeau in sat.

Lucrarile de zi cu zi  rareori se opreau, doar duminica  fiind zi de odihna dar uneori si in aceasta zi sfanta, se mai faceau mici treburi.  Satenii isi castigau traiul din vanzarea obiectelor facute de ei din lut, din fire textile traditionale, din mestesugul fierului si prin realizarea de mancaruri .

Organizarea si impartirea sarcinilor de munca, precum si rezolvarea diverselor probleme intre oameni cadea in sarcina  batranilor satului. Batrani care la randul lor au fost si ei mesteri in diverse domenii  si care acum fizic nu mai puteau face tot ce poate un om tanar. Insa aveau perspectiva, experienta de viata,stiau exact ce efort trebuie depus si cand pentru a  beneficia de progres, bani, viitor si un trai mai bun.

De ceva vreme batranii primeau plangeri de la diversi sateni, munca nu mai mergea ca pe roate, apareau probleme des, la sfarsit de zi abia reuseau sa numere cateva produse gata, desi pe zi in mod normal se realiza mult mai mult.  Productia scadea pe zi ce trece si nu se gasea o explicatie clara.  Oamenii veneau la munca dar nu se intelegea de ce nu se putea pastra ritmul productii ca si pana acum .  Intradevar satul era mic, dar profitul fiecarei familii, era in oale, ulcele, bluze, fuste, covoare, sabii, iatagane, dulceturi, conserve. Totul avea  un ritm bine pastrat care functiona perfect, pana acum……

S-au adunat batranii si au trecut la analize, discutii si tot felul de presupuneri. Nu lipsea nimeni de la munca, copii mergeau la scoala, gospodinele isi faceau treaba in gospodarie, barbatii se duceau la ateliere, aveau cele necesare pentru munca si totusi, ceva  nu era in regula….

Unul din batrani a venit cu ideea de a supraveghea o zi de munca a unui vecin si a observat cum omul isi incepea ziua si mergea la lucru si a reusit sa dezlege misterul lipsei de productie .

Exista un secret, din mosi stramosi si acest secret, acum, avea nevoie sa fie dezvaluit.

De a lungul timpului satenii au fost invatati sa isi inceapa ziua cu un amestec de seminte-boabe si apa, amestec care ii ajuta sa isi pastreze atentia marita pe tot parcusul zilei, ii ajuta sa aiba energie si pofta de viata si tot o data, se creea si o dulce dependenta.

La poalele muntilor in vecinatatea satului, exista un izvor cu apa vie, la care satenii au adaugat o fantana si langa aceasta  crestea o mica padure cu arbori a caror boabe le foloseau satenii in amestec cu apa pentru bautura lor de zi cu zi.

Boabele, erau din arbore de cafea se prajeau si se fierbeau apoi in apa de la fantana si aceasta bautura ii ajuta in fiecare zi. Bautura minune  din apa si cafea totusi nu se mai putea face.

O furtuna urata a facut ca mica padure de arbori sa ia foc in urma unui trasnet si satenii nu au mai avut ce sa culeaga pentru bautura lor. Au cautat sa planteze alti arbori, insa acestia nu s-au mai prins  in pamantul de langa fantana.

Datorita lipsei acestei bauturi, oamenii erau nervosi, plictisiti, fara chef, fara energie,  se miscau incet si fara nici un fel de sclipire in ochi.

Batranii au hotarat de comun acord sa incerce si ei sa replanteze arborii de cafea, a caror boabe erau esentiale in viata lor.

In miez de noapte au pornit catre  apa vie cu La fantana   si au reusit sa curate pamantul, sa il ude si sa planteze arbori noi – Kafune- era numele arborelui de cafea, a caror seminte-boabe. Batranii pastrau fiecare cate un arbore de samanta mereu in curtile lor, foarte bine paziti.                                                                Au asteptat zorii zilei pentru a analiza ce au facut peste noapte  si apoi au plecat spre casa.

Acesti arbori aveau puterea magica de a creste intr-o noapte si o zi  cati alti copaci in zeci de ani.

A doua zi batranii au trimis oamenii din sat sa aduca apa vie fara sa le spuna si de boabe.  Oamenii s-au intors pe fuga , in strigaturi si cantece de voiosie,  boabele erau coapte, trebuiau prajite si  apa trebuia fiarta si gata petrecerea si munca putea incepe . Bucuria a cuprins tot satul si a tinut toata noaptea.

A doua zi muncile satului au fost reluate cu veselie si muzica si multa voie buna. Intr-o saptamana s-a reusit a fi acoperita toata pierderea din zilele trecute. Si pentru ca satenii erau inventivi si darnici, au venit cu ideea sa dea si altora din apa lor magica si din boabele de cafea. Asa s-au nascut alte produse pe care ei le vindeau si isi castigau traiului .

 

Si asta doar datorita arborilor de cafea Kafune si a apei vii de  La Fantana.

Povestea nu e chiar poveste, adevarul este undeva la mijloc. Va invit la o plimbarea prin tara noastra alaturi de o cafea buna si veti descoperi produsele realizate cu maiestrie de catre satenii din satele romanesti .

 

 

 

 

Acest articol a fost scris pentru  Spring Super Blog 2017

Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Duminica cu soare

 

Se face ca duminica a aparut soarele la Londra, fenomen relativ rar, dimineata fiind plina de nori cenusii, fara nici o urma de cer senin sau soare, cel din urma era un vis indepartat.

Si totusi a aparut si eu am ignorat pantofii incomozi si m-am gandit ca e cazul sa imi clatesc ochii prin oras.  In general daca se intampla sa nu aveti pantofi comozi, alegeti varianta stat pe scaun undeva, nu mergeti pe coclauri. Nu de alta, dar curand veti cumpara pantofi noi sau multi plasturi :)! Eu mi-am cumparat incaltari noi, e drept spre sfarsitul zilei, dar altfel ajungeam acasa in sosete. Simpatice ce ii drept, albe cu dungi roz dar totusi nu e cel mai potrivit mod de a umbla prin oras.

In alta ordine de idei, pentru ca a fost soare, m-am gandit ca  e un muzeu prin zona in care ma aflam si imi doream de multa vreme sa intru sa vad despre ce e vorba.

Tate Modern  muzeul si podul de langa el , Millenium Bridge, cel pe care se poate merge doar la pas si pe care cred ca nu au voie decat turistii si cei care comercializeaza alune, muzicantii si alti practicanti ale diferitelor afaceri pe poduri, acolo nu stau ori in duminica asta au fugit de mine.

Tate Modern este un muzeu misto, cafenelele sunt vreo 2 sau 3,  sali cu diverse chestii multe,  unele mai interesante decat celalalte, daca e una din tintele dvs, ma bucur, inseamna ca stiti sa apreciati arta.

Eu una nu ma pricep,  dar am facut cateva poze, in speranta in care cineva ar vrea sa imi povesteasca una alta ca sa inteleg mai bine. Mi-am cumparat 6 vederi si o insigna curcubeu, ca sa arat ca apreciez totusi  arta.

Motorul plin de nuante de albastru si sclipici mi-a placut la maxim, l-am pus pe facebook, a fost apreciat de cativa prieteni.

Nu am inteles panza cu vopsea rosie,  era in 3 exemplare, mie imi pareau toate la fel.

Am gasit un creator de arta roman, Geta Bratescu.

Si multe alte lucrari/ piese de arta pe care nu  le-am inteles dar mi-au atras atentia cumva.

Cum arata Tamisa era esential sa va arat  si podul roz  al carui nume l-am uitat dar incepe cu Black …

Chipul meu este esential,  nu apreciam deloc soarele, pentru ca eram convinsa ca e doar o toana, a se ignora expresia de pe chip, era doar din cauza durerii de picioare.

 

 

ps. Pozele sunt facute cu telefonul, calitatea lor nu este tocmai buna.

 

Masina visurilor!

Cu multa vreme in urma am aparut in casa noastra, o masina de cusut pe nume Ileana.

Nu stiu anume cand, dar pe masura ce cresteam, ea parea prietenul de nadejde al mamei si al surorii.  Posibil sa aiba in jur de 30 de ani ori ceva mai mult in plus…. Nu imi amintesc sa fi fost noua, dar stiu ca deseori avea nevoie de atentie, sa fie unsa, piesele sa ii fie schimbate, nu se gaseau usor, apelam la cunostintele care mergeau in talcioc, mama era mesterul Manole de cele mai multe ori si stia ce curea sa cumpere sau unde s-a impotmolit.
Se intampla des ca masina de cusut sa manance sau sa bea, sa primeasca diverse desene sau  picturi abstracte cu cerneala, cariori, chiar si sculpturi in lemn cu compasul. Tentativele  de hartuire si accidentare au fost surprinse si reparate, eu luandu-mi adesea  mustrari si pedepse.
Mama a dorit sa ne invete pe mine si sora mea sa coasem la masina, sa  stim singure sa ne descurcam in cazul in care e musai ca un pantalon sa fie scurtat sau are nevoie de un petec. Lucru extrem de necesar chiar si acum, pentru ca magazinele inca nu realizeaza ca nu toti oamenii sunt la fel de inalti.
Am reusit sa invat sa imi cos cate un nasture, sa insailez ceva, sa cos  chestii mici, dar nu am avut rabdare prea multa, chiar si acum, daca am ceva mai delicat de reparat, caut sa cer ajutor, ca sa nu stric lucrul respectiv.
Eu i-am dat mamei, cel mai mult de treaba, nu stiu de ce, dar pantalonii mei erau mereu facuti din materiale ce nu rezistau la intalnirea cu asfaltul. Asa se face ca genunchii meu erau mereu juliti si mama  capata experienta in petice si alegerea de  materiale speciale pentru tarat pe pamant. Normal ca vroiam inimioare, stelute si  petice care sa nu iasa prea mult in evidenta. Dintre noi doua sora mea a deprins indeletnicirea si  nu a durat mult pana cand si-a cumparat propria ei masina,  mult mai performanta decat cea a mamei. Ea mergea pe ideea de tipare, ca sa fie sigura ca va invata in timp sa aproximeze si sa nu iroseasca material, s-a abonat la reviste si chiar si acum e fan reviste de specialitate, chiar daca  nu mai are timpul necesar pentru inovatii. Eu rasfoiesc cu drag revistele, se intampla rar sa aleg un anume model si apoi intervine cenzura surorii, de altfel binevenita si foarte obiectiva. Astfel incat renunt la ideea mea rapid.
De mine nu s-a lipit  informatia primita de la mama, mie imi placea sa tai materialul, sa fac haine la papusi, bineinteles nu din resturi, ci din valul ala mare de material.  Eram pe cale sa tai din rochia mamei de mireasa,  eram convinsa ca nu  mai are ce face cu ea, noroc ca m-a vazut si  m-a lamurit intr-o mare viteza ca decizia mea nu este cea mai potrivita. Mult timp nu am mai avut voie sa ma ating de foarfeca.
Recent, mergand in vizita acasa, am realizat, ca anii s-au dus prea repede si mama are nevoie de o masina noua care sa ii fie de ajutor, Ileana  avand multe capricii, materialul de blugi nu ii place, materialele elastice nu ii plac, ba chiar uneori nici simplu material de bumbac nu ii este pe plac, ocupa cam mult loc si necesita multa lumina cand doresti sa faci ceva anume la ea si ochii mamei nu mai sunt ca pe vremuri. Plus ca cerintele mele au devenit mai deosebite, acum as vrea sa imi faca o patura, pled, pilota. Nu una cu implutura ci o patura mai speciala, facuta din tricourile mele, tricouri cu mesaje speciale sau cu imprimeuri simpatice. Detin tricouri cu Mickey Mouse, Minnie Mouse,  gasca Disney,  chipuri zambitoare,  mesaje deosebite: “Misto tricoul? Sa il vad ud!!”, “Good girl, gone bad” si multe altele, dar in general mai ales desene animate.
Tricourile se strica rapid, asa ca ce metoda mai buna decat sa le pastrez mai aproape  de mine inca multi ani la rand decat aceasta in care le transform intr-un lucru folositor. Mama are deja experienta,   a facut nepoatei o paturica din  resturile unui sac de dormit.
Inspiratia pentru patura mi-a venit de aici, Pinterest fiind situl meu de taina pentru tot ce imi trece prin cap. Totusi tricourile cu mesaje electorale nu isi vor avea locul aici.  Deja m-am apucat sa pun deoparte tricourile ce vor fi sacrificate , plus colectia ramasa acasa, acele tricouri care le pastrez in speranta ca voi slabi, ma voi ingrasa sau voi reusi sa obtin  din nou albul imaculat la un tricou ce a ajuns la o nuanta de gri constant. Ramane sa aleg materialele ce vor ajuta la imbinarea tricourilor, apoi sa facem masuratori si nu, nu voi taia eu, voi lasa aceasta indeletnicire pe mana celei care se pricepe la asa ceva, nu de alta, dar vreau sa iasa ceva de calitate, nu mai mai joc cu papusi de ceva vreme.
8fb28160e2346a43322e799585490e29 Ca sa aflu ce i s-ar potrivi  mamei, a trebuit sa invat, cate ceva amanunte tehnice cum ar fi cum sa faci cusatura dubla, ce fel de ata, ce fel de piciorus, ce face suveica, etc  :

88f9e3bf34f36e785910b3c826dec8dc be7886bdc31cd5cadd85db182047b471 584722f183694b307cb3b15df80ea61d

Nu, nu am devenit experta, insa  daca apare vreo problema la masina de cusut, eu va trebui sa o rezolv, mama nu isi  mai bate capul cu chestiuni tehnice asa fine.
Mi-a trebuit ceva vreme sa ma hotarasc ce anume sa aleg, am ales un magazin de electrocasnice cu o oferta bogata, apoi m-am apucat de citit. Mi-am ales tinta : cusut2

Masina de cusut Brother cu diverse specificatii, indicatii,  scopuri, aici inca mai  de lucrat alaturi de mama, ea  va avea cuvantul final,  ea fiind utilazatorul principal. Urmeaza sa vedem ce va spune, dar mi-ar place sa o surprind de ziua ei in iunie cu un astfel de cadou. Nu stiu alti parinti cum sunt, dar ai mei insista sa nu le mai cumpar cadouri, insa nu pot face asta, macar mici surprize din cand in cand avem cu totii nevoie, mai ales, ei ca parinti.
Mama mea are maini magice, mereu a facut ceva util pentru casa chiar si atunci cand statea, de fapt, atunci ea croseta, sau imbina mileuri, sau se uita dupa modele noi cu care sa decoreze casa. Cred ca a invatat de la bunica, bunica care ne-a facut la toti nepotii sosete, manusi, fulare si cate si mai cate. Eu una nu am mostenit calitatile de mai sus dar mi-ar place sa ajung sa ii ofer bucuria unei noi masini de cusut, ca semn de multumire pentru munca de pana acum .

Sursa poze: markeonline.ro , pinterest.com/smilingelfa/doityourself-stuff/ Acest articol a fost scris pentru SuperBlog spring 2015

DIN NOU – EDITIE DE PRIMAVARA

Se intampla iar sa imi doresc sa scriu si  sansa vine de la SuperBlog Spring 2015. Sansele sunt mari, sa nu apuc sa scriu decat la cateva din probe si totusi nu renunt. Doresc sa particip si la aceasta editie, chiar daca, o fi sa particip doar la o proba. Nu am urmarit tot ce s-a intamplat, timpul mi-a fost impotriva, dar am citit cat am putut si m-am bucurat pentru cei care au castigat si pentru timpul petrecut impreuna la diversele evenimente.

Mi-ar place  sa imi dezvolt scrisul…..atat ar fi  dorinta mea.

Articol scris pentru participare la SUPERBLOG SPRING 2015