Un dar

A fost o vreme cand am avut 20 de ani si aproape nici o grija. Am reusit sa imi conving parintii sa dau un mic baieram in cinstea anilor impliniti, pentru ca la 18 ani nu am reusit sa fac prea mult tam tam. S-au depus multe resurse de timp, bani, efort si intr-un final au rezultat multe dulciuri, saratele si alte bucate apetisante :

  • rosii umplute cu crema de branza pufoasa
  •  ardei  umpluti cu branza  dulce si pateu,
  • castravete cu  crema de branza pufoasa
  • rulada de pui cu branza dulce,
  • salamuri,  sunca,
  • tort mareeee, frumos si gustos,
  • prajitura cu visine ( preferata mea),
  • saratele, piscoturi,
  • sucuri, apa, bere si cred ca aveam si vin de tara. Cam asta a fost meniul.

Casa era curata, rochia mea era noua, eu nu mai eram pufoasa ( sala, serviciu, plus ca ziua mea e vara deci implica multa transpiratie fara nici un efort uneori ), chiar aveam un super decolteu, afisat doar cu aceasta ocazie, familia era acasa, totul era pregatit  sa vina invitatii.

Prieteni, colegi, au venit  la chemarea mea, mare bucurie mare, emotii pe capul meu, fiecare si-a gasit locul in vastul apartament de doua camere plus balcon  si toti pareau a se simti bine.   La un moment dat una din colegele mele de liceu ma roaga sa am grija cu cadoul oferit de ea, era mare, fosnaitor, am presupus ca mi-a adus o vaza pentru flori, clar trebuia sa am grija unde sa o pun. Nu intelegeam cadoul,  desi apreciez mult florile, insa la 20 de ani, nu adunam gramezi asa multe, incat sa am nevoie de o  vaza atat de mare. Dar am multumit frumos si am intentionat sa duc cadoul undeva, sa il pun bine, ca sa reziste pana a  doua zi.  Colega m-a oprit si m-a rugat sa ma uit in cutie, asa ca m-am apucat sa il desfac.La vederea continutului nu am reusit sa articulez cateva secunde vreun sunet,  insa am reusit sa scot ce era in cutie.

Am primit in dar o pufosenie de catel, setter irlandez, de fapt cea mai pufoasa si dulce catelusa,  care ulterior a primit numele de Bella.

Am trecut prin multe stari :  uimire, bucurie , tema insa m-am oprit cateva minute si am pus gandurile pe pauza, cat am tinut pufosenia in brate. Era mica, speriata si cred ca tot ce isi dorea, era sa doarma.  Petrecerea mea nu era locul potrivit pentru asa ceva.  Am reusit cu ajutorul tatalui sa ii realizam o lesa temporara si ghici cine i-a oferit catelusei prima plimbare pe afara?  Tatalui meu, care la prima vedere si uneori si la a doua, pare a fi mai scortos si dur. Asa ca la 12 noaptea tata plimba catelul pe langa bloc, insa fara nici un succes notabil, catelusa dezvoltase o pasiune in a-si face nevoile in casa, lucru descoperit de noi, mult mai tarziu.

Petrecerea a continuat si  a fost un  mare succes, marturie stau si acum pozele pe hartie. Inca nu exista varianta digitala de fotografie, telefoanele mobile erau destul de rare, scumpe si mari, nici vorba ca telefonul sa faca poze pe atunci.Darul primit m-a facut sa fiu mai responsabila, insa Bella a trebuit sa mearga la o alta familie, cu o casa mai mare  si timp de rasfat mai mult, pentru ca la noi in casa nu se putea creste un catel de talie inalta, cata vreme toti din casa mergeam la serviciu.  Daca vreodata va ganditi sa oferiti in dar un animal, analizati bine situatia locativa si timpul viitorului proprietar.  Altfel au de suferit ambele parti si cel mai mult animalul, care nu are nici o vina.

Partile mele pufoase s-au diminuat mult dupa petrecere, catelusa avea energie multa si cineva trebuia sa alerge dupa ea.

In caz ca ati planuit sa slabiti si nu vreti sa apelati la o dieta anume, luati-va un caine si mancati multa crema de  branza pufoasa si  kilogramele vor disparea rapid.

 

 

Acest articol a fost scris pentru  Spring Super Blog 2017

4 thoughts on “Un dar”

  1. Se intampla la 20 de ani, dar nici acum la 30 + nu am intalnit un catel care sa nu vrea sa alerge, doar unul mai batran, satul de alergat cu un mers leganat. Insa as insista macar la un mers mai rapid?! cat poate catelul. Poate ca suna ciudat, insa din ce am observat, cainii seamana cumva cu stapanii, deci, cainele meu, daca va fi sa am unul, sigur va avea multa energie,, daca nu, vom fi doi lenesi in ploaie dimineata devreme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *