……..provocare oferita de Carmen
Torquay – United Kindom
De maine incep un nou capitol, fara asteptari, fara cunostinte prea multe, intr-un oras superb.
Nu am reusit sa pozez casele, se intampla sa cobori sau sa urci un deal si in fata sa ti se deschida un deal plin de case frumos aliniate sau o vale cu acoperisuri colorate de ploaie si gainat. Pescarusii sunt primii aici mereu. Nu sunt inca lamurita de drumuri, cai de acces mai usoare sau multe alte lucruri insa am descoperit marea….. in mai multe versiuni si pozele le atasez aici.
M-am nascut sub o zodie de apa, am trait mereu aproape de ea si acum am ajuns intr-o locatie tot cu multa apa, sper sa imi poarte noroc.
Imaginile au fost surprinse sambata si duminica, vremea a fost minunata, in ciuda faptului ca vineri la Luton ploua cu galeata:)!
Minunile gradinii!
Uk – nebunie, vis sau …..
Dupa multe amanari si incercari de joburi diverse in minunatul meu oras, am ajuns din nou la ideea de acum ceva vreme, sa muncesc in United Kindom sau Anglia sau Marea Britanie.
E simplu sa iti iei geanta si sa pleci :), parca nici biletul de avion nu pare asa scump, insa noi ca si romani inca nu avem drept de munca acolo. Imi pare ciudat pentru ca acum vreme cand am stat si eu o perioada mai lunga, pakistanezii, indienii si toate rasele care seamana cu ei, erau ca acasa la ei, chiar cu mult peste englezi. Insa asta e situatia si invat sa jonglez cu ceea ce am. Daca as fi mai curajoasa, as pleca sa muncesc la negru, dar imi e teama ca voi esua si ma intoarce acasa rapid.
Citesc pareri, discutii, legi, regulamente, liste de documente, alte pareri, alte discutii si tot asa. Primesc oferte de la firma de recrutare, unele mai serioase, altele mai putin, incerc sa cantaresc ofertele intre ele dar de multe ori imi iese cu eroare.
De indata ce pornesc pe un drum clar cu una din ele si ajung in uk, revin cu detalii despre metoda mea, pana atunci imi storc creierii, chinui calculatorul si sper sa zaresc si eu luminita aia care sa imi ofere claritate pe drumul ales.
Multa vreme nu mi-am permis luxul sa visez la un job in afara tarii, poate doar alaturi de el, intr-o alta tara, a carei limba nu prea imi place, insa acum situatia s-a schimbat.
Partenerul a devenit istorie si realitatea de zi cu zi a ceea ce se intampla in orasul meu, m-au facut sa imi doresc sa fug catre alte meleaguri. Nu ca ar fi cainii acolo mai prietenosi,ci doar pentru ca, sansele sunt mai mari de a realiza ceva ptr tine ca persoana, decat aici .
Produse preferate – ORIFLAME
De multe ori mi-am pus in gand sa fac liste cu produsele mele preferate, multe sau putine ori de la firme cunoscute sau mai putin cunoscute.
Azi e ziua Oriflame, pentru ca m-am intalnit deseori cu produsele lor si pentru ca fara sa imi planific lucrul asta, am ramas fidela la unele produse.
- Gama Nature Secrets – detin in momentul asta sprayul de corp insa am avut gelul de dus si crema de maini in varianta aleasa de mine a fost cea cu extracte de menta si zmeura. In cazul meu, cand folosesc un produs cu astfel de aroma, intr-o secunda aterizez cu gandul macar intr-o gradina sau padure cu mana intr-o tufa de zmeura in timp ce picioarele goale calca menta din neatentie, pentru mine e ca o mica oaza de relaxare si evadare din cotidian.
- Gama Delicacy – crema de maini si crema de corp, le-am folosit ca pe mancare, nici o zi fara macar una din ele, am fost nevoita sa le astept ceva vreme, tot intarziau sa ajunga in mainile mele si asteptarea a sporit curiozitatea, care in final a fost satisfacuta, mi-au placut mult.
- Gama Tender Care am folosit trei feluri de balsamuri – aroma de ciocolata, vanilie si cel universal, ciocolata mi-a placut cel mai mult, toate sunt pe terminate :)!
- Crema de maini – acum e pe val cea cu nuci braziliene, detin doua bucati pentru ca mi-a placut prea mult si era pacat sa nu o savurez mai multa vreme.
- Produse de machiaj – corectoare eu detin batonul corector VERY ME COVER UP si setul corector Oriflame beauty, batonul mi se pare cel mai la indemana si se intampla des sa il aleg pe el in loc de set .
- Produse de machiaj – trusa pentru sprancene – mi se pare un produs genial, potrivit pentru mine in special pentru ca explica clar prin imagini cum sa il folosesti si efectul se cunoaste imediat si rezista in timp.
- Oje- am una galbena, cred ca se vede in poza, nu ma incanta mereu dar o aleg din cand in cand pentru un strop de culoare.
- Rimel verde, pe care nu l-am pozat dar pe care il folosesc din cand in cand si sunt multumita de el.
- Parfum MISS O , eu nu mi l-as fi ales singura dar sora mea l-a ales ptr mine si bine a facut, caci imi place mult si ma gandesc sa il recumpar, la mine persista si imi place pentru ca ii simt aroma de grefe ;)).
Cam atat produse pe val, testate recent si recumparate, insa am incercat mult mai multe produse, mi-a ramas gandul la parfumul barbatesc REBEL, imi placea la nebunie sau parfumul cu mireasma de liliac VOLARE . Nu mi-a placut gama cu lapte si miere, mi se prea dulce pentru gustul meu.
Insa am o alta lista cu ceea ce imi doresc sa testez .
- Parfumul Volare are in el si fructe si flori, doar putin liliac fata de fratele lui mai vechi dar intr-o combinatie de fructe si alte miresme, ceea ce pentru mine, suna a parfumul ideal, insa l-am ocolit mereu, pentru ca mi se parea ca aduna complimente fara rost si ca prea auzeam de el la cei din jur( nu cumpar pe baza a multe laude, unele mi se par gratuite si spuse doar pentru a convinge sa cumperi).
- Pudra pulbere STUDIO ARTIST -pentru ca am auzit-o ca fiind recomandata de un profesionist in ale machiajului, pentru a fi aplicata dupa terminarea machiajului intr-un strat fin pentru a evita luciul inestic mereu prezent dupa ceva timp pe chip in cazul meu.
Cam atat ar fi ca dorinte imediat apropiate in ceea ce priveste produsele ORIFLAME, insa raman mereu deschisa la a descoperi si testa noi produse, am o curiozitate iesita din comun si nu pot sa mi-o calmez decat daca ma conving singura :)!
Nu am intentionat sa ma laud prin enumerarea produselor pe care le am sau le-am incercat, pur si simplu am vrut sa fac o mica analiza, ca pe viitor sa fiu mai calculata in ceea ce priveste achizitionarea de produse de ingrijire. Am tendinta sa fiu foarte strangatoare si nu mi se pare bine caci multe produse ajung sa expire sau sa uit de ele, de multe ori ajung sa le ofer celor din jur, pentru ca nu mi se pare drept sa ramana nefolosite doar pentru ca eu nu le mai apreciez .
Miercurea fara cuvinte – Masini de epoca
Relaxare in aer liber
Duminica zi frumoasa de iunie, nici prea cald si nici prea frig, ne-am adunat doua masini si am ajuns la Lacul Vanatori sau lacul partidului se numea pe vremuri. Se plateste intrare, poti merge cu masina, exista si zone mai ferite, acolo unde am ajuns si noi, dar in acele zone nu e nimic amenajat, doar un gard chinuit si multe excremente de la multele animale, insa daca reusesti sa gasesti o zona mai ferita, poti avea o zi de relaxare fara muzici enervante sau priviri indiscrete.
Intrarea nu e scumpa dar nici nu se justifica foarte mult. Daca alegi sa stai in zona casutelor amenajate, exista toaleta stil turcesc, acum cativa ani erau complet neingrijite, era o adevarata aventura sa ai nevoie de toaleta si sa iesi in conditii corespunzatoare din ea ( nas intreg, papucii curati), sa te schimbi intr-o astfel de locatie nici nu se pune problema, e un soi de mers pe sarma fara plasa de siguranta si cu nasul acoperit. Ce mi se pare corect si de bun simt este ca sunt amenajate din loc in loc gratare, pentru a se evita focul facut intr-un loc nepermis. Apa din lac nu mai e demult potrivita pentru scaldat sau agrement, in alti ani, erau hidrobiciclete si vag imi amintesc ca parca erau si dusuri, bineinteles vorbesc de acum 10 ani aproximativ.
Una peste alta, noi am gasit un loc la o margine de padure, am admirat pe rand o turma de capre si de vaci, ne-am bucurat de soare si ne-am cam speriat de ploaie, care totusi nu ne-a onorat cu prezenta pana in jur de ora 4, cand norii negri ne-au cam amenintat si vantul si-a facut simtita prezenta, asa ca ne-am strans catrafusele rapid si am plecat cu norii dupa noi spre oras. Mai o gluma, mai un gratar, cine a dorit si putin bronz, as mai vrea zile de astea, in care sa uiti de tine si sa te bucuri de putin aer curat.
Piticul e o domnisoara tare dulce, lipicioasa si vorbareata(fata unor prieteni), in ultima poza se vad si norii rai ce ne-au gonit si catelul e al unor prieteni, tare dulce si el insa din pacate el si piticul nu prea s-au inteles, cainele vroia sa o pupe in felul lui si copila se speria de el .
ps. drumul pana la lac din oras, e scurt dar mare grija ca e un drum ca dupa bombardamente, in apropiere se afla si alte locatii neamenajate pentru a va petrece ceva timp in aer liber.
Cursuri de inot la Braila
De catva timp, nepoata mea ia lectii de inot la liceul sportiv din Braila. E situat intr-o zona frumoasa, langa un parc sau padure. Am avut ocazia sa particip la un concurs de inot pentru piticii ce iau lectii acolo. Copiii erau intre 5 si 9-10 ani. Mai mult a fost un soi de verificare a cunostintelor acumulate de inot( executie, rapiditate, atentie, etc). Am facut cateva poze, nu stiu daca foarte clare, insa am inteles destul de repede, ca exista multi copii talentati si care isi doresc sa faca performanta, insa conditiille in care copii fac pregatirea lasa de dorit. Caloriferele erau ruginite, pe tavan din loc in loc era cazut varul, in unele locuri pana la fundatie, se vedeau barele de fier, mucegaiul era ca acasa la el. E drept, nu peste tot, cineva era mereu pe faza sa stranga mizeria, sa stearga holul, insa se vede clar ca sunt ani de zile de cand se fac doar carpeli acolo unde e neaparata nevoie.
Piticii au conditii minime de a invata sa inoate insa sa vii acolo zi de zi si sa iti cladesti un viitor prin sport de performanta, mi se pare foarte greu.
Eu doar la o prima vedere am ramas cu un gust amar, daramite parintii ce vin mai des sau antrenorii, oameniii care vin zi de zi si lucreaza cu pasiune pentru a obtine din oameni simpli sa ii faca invingatori. Mi-ar placut mult de antrenorii de acolo, mai ales de unul dintre ei, un om care la prima vedere pare aspru insa corect cu piticii, fara indulcituri sau ocolisuri.
Camelia Potec are un afis mare pe un perete, ea a invatat mult timp aici. Insa sportul romanesc are nevoie de mult mai mult si sunt convinsa ca bani sa pot gasi, daca cineva s-ar implica mai mult, mai ales ca acum, exista sanse de a primi resurse din mai multe locatii, idei sa fie si oameni sa le puna in practica, bani pentru proiecte se pare ca sunt, sportivii nu uita niciodata de unde au pornit si sunt convinsa ca ar fi dispusi sa ajute. 
In locatie exista si un bazin afara cu tribune, dusuri dar nu se foloseste inca, nu stiu din ce motive. In zona sunt multe terenuri private de fotbal, tenis si alte sporturi. Mi-a placut mult coltul asta de oras, mi-ar place sa fie si la Galati, intr-o zona fara prea multa circulatie astfel de conditii de agrement prin sport .
Miercurea fara cuvinte – Parc Cambrigde, Uk
Trotuarul public sau privat?!
Azi…inca o data m-am minunat de cat de “frumoasa” e tara noastra, respectiv orasul in care traiesc.
Se ia un colt dintr-un cartier relativ central, ceva seminte, pufuleti, tigari si ce iti mai vine in cap, iesi din casa, traversand strada si vis a vis de casa ta, te asezi pe trotuar si incepi si analizezi trecatorii, savurezi din tigara, pui o muzica, nu in casti bineinteles, care ar fi hazul…
Eventual inviti si rudele si vecinii, totul e mai misto in gasca de 10 -15 oameni adulti si copii, aaa nu e musai sa vorbesti frumos, din nou, care ar fi hazul, copilul de 5 ani trebuie musai sa stie in termeni de organe masculine/ feminine ce se intampla daca nu isi pune geaca pe el sau daca nu sta cuminte.
Vroiam sa fac poza cu telefonul dar presimt ca imaginea s-a format din cuvintele de mai sus. Sa mentionez totusi ca in zona aia(desi putine case) locuiesc multi oameni de etnie mai inchisa la culoare care au ca obiect de activitate in special vanzarea de flori, in coltul imediat apropiat de casa si trotuarul cu pricina. De fapt cred ca trotuarul, desi e vis a vis de casa lor, le apartine in totalitate mereu, indiferent de momentul din zi, noapte sau anotimp. Sincer ii inteleg, langa casa lor spatiul de trecere al pietonilor este foarte mic, pot incape pe trotuar doar 2 oameni care trebuie sa se fereasca putin ca sa nu se atinga, deci ar fi fost prea greu sa se relaxeze acolo…
ps. ma doare ingrozitor de tare capul si azi am constatat ca am adunat o multime de suparari, nervi, frustrari, caci am vrut sa ma iau de antrenoarea de aerobic pentru ca nu imi ies pasii, deci posibil sa fi fost plina de nervi si cand am vazut cele de mai sus…