Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Duminica cu soare

 

Se face ca duminica a aparut soarele la Londra, fenomen relativ rar, dimineata fiind plina de nori cenusii, fara nici o urma de cer senin sau soare, cel din urma era un vis indepartat.

Si totusi a aparut si eu am ignorat pantofii incomozi si m-am gandit ca e cazul sa imi clatesc ochii prin oras.  In general daca se intampla sa nu aveti pantofi comozi, alegeti varianta stat pe scaun undeva, nu mergeti pe coclauri. Nu de alta, dar curand veti cumpara pantofi noi sau multi plasturi :)! Eu mi-am cumparat incaltari noi, e drept spre sfarsitul zilei, dar altfel ajungeam acasa in sosete. Simpatice ce ii drept, albe cu dungi roz dar totusi nu e cel mai potrivit mod de a umbla prin oras.

In alta ordine de idei, pentru ca a fost soare, m-am gandit ca  e un muzeu prin zona in care ma aflam si imi doream de multa vreme sa intru sa vad despre ce e vorba.

Tate Modern  muzeul si podul de langa el , Millenium Bridge, cel pe care se poate merge doar la pas si pe care cred ca nu au voie decat turistii si cei care comercializeaza alune, muzicantii si alti practicanti ale diferitelor afaceri pe poduri, acolo nu stau ori in duminica asta au fugit de mine.

Tate Modern este un muzeu misto, cafenelele sunt vreo 2 sau 3,  sali cu diverse chestii multe,  unele mai interesante decat celalalte, daca e una din tintele dvs, ma bucur, inseamna ca stiti sa apreciati arta.

Eu una nu ma pricep,  dar am facut cateva poze, in speranta in care cineva ar vrea sa imi povesteasca una alta ca sa inteleg mai bine. Mi-am cumparat 6 vederi si o insigna curcubeu, ca sa arat ca apreciez totusi  arta.

Motorul plin de nuante de albastru si sclipici mi-a placut la maxim, l-am pus pe facebook, a fost apreciat de cativa prieteni.

Nu am inteles panza cu vopsea rosie,  era in 3 exemplare, mie imi pareau toate la fel.

Am gasit un creator de arta roman, Geta Bratescu.

Si multe alte lucrari/ piese de arta pe care nu  le-am inteles dar mi-au atras atentia cumva.

Cum arata Tamisa era esential sa va arat  si podul roz  al carui nume l-am uitat dar incepe cu Black …

Chipul meu este esential,  nu apreciam deloc soarele, pentru ca eram convinsa ca e doar o toana, a se ignora expresia de pe chip, era doar din cauza durerii de picioare.

 

 

ps. Pozele sunt facute cu telefonul, calitatea lor nu este tocmai buna.

 

Masinile din Regatul Unit 2 – Miercurea fara cuvinte

Pentru ca am indraznit sa fug catre Londra putin, am furat si cateva imagini cu masinile de acolo….si va povestesc pe rand ce am vazut, participand la Miercurea fara cuvinte

 

SAM_03102013-08-06 10.32.352013-08-06 10.29.24 2013-08-06 10.26.42 2013-08-06 08.42.43 2013-08-06 06.39.48 2013-08-06 06.39.52 2013-08-06 06.40.10 2013-08-06 06.40.23 2013-08-06 08.41.48SAM_0320 SAM_0323 SAM_0363 SAM_0364 SAM_0366 SAM_0367 SAM_0368 SAM_0390 SAM_0391