Printre cuvinte ratacite – Page 9 – Cuvinte ratacite / Random words

Partener de cursa lunga

Se ofera o zi de vara superba, soare, cald, nici una de nori.

Pe usa sifonierului asteapta cuminte tinuta programata: rochia tip sarafan din material de blugi, tricoul alb si pantofii negri.

Urmeaza o zi fierbinte, incep examenele pentru Bacalaureat, anul 1999.

Primul examen este la limba si literatura romana, examinare orala, proba eliminatorie. Numele de familie incepe cu litera C, va trebui sa ajung acolo in jur de ora 9, poate cheama mai devreme inautru.

Machiaj? Nu, nu, nu e voie, colegele deja se joaca de cativa ani cu rimelul si creionul, insa nu sunt de mine, nu vara si nu in ziua asta, nu imi trebuie alte griji pe cap. Am pus in rucsac materialele ajutatoare, mai mult ca sigur ca nu voi repeta, dar ma linisteste gandul ca le am la mine, verificat chei, carnet de note – de altfel nu foarte folosit, in afara mediilor trimestriale, ceva servetele in caz ca transpir prea mult si bani pentru o sticla de apa si poate un corn. Plec serioasa catre liceu, sper sa nu ma intalnesc cu nici un vecin, nu vreau sa fiu politicoasa de dimineata.

Ma urc in troleu si brusc ma loveste o mireasma dulceaga, un aer inchis de statut si bine conservat la caldurica, un miros de transpiratie, ma uit in jur dar nu identific posesorul desi am in jur multi barbati venind de la munca. In mod normal sunt prima care sesiseaza problema mirosului, unde, de ce, rezolvare, etc, indiferent de natura lui, acum nu pot identifica persoana.

Relaxata ridic mana sa ma tin de bara de sus si mirosul ma loveste din nou, subtil imi miros subtioara si ma sochez….am uitat sa ma dau cu deodorant, cel mai important aliant in momentele astea si eu l-am uitat. In zilele de vara il am in geanta, in baie, in camera, in cel putin 2 variante si una e mereu cu mine oriunde, dar azi, tocmai azi, am uitat de el. Am ajuns in cea mai mare viteza la liceu si m-am repezit la prima colega care mi-a iesit in cale, dupa un mic chestionar am imprumutat deodorantul ei si am fugit in baie, improspatata cu apa, uscare rapid si deodorant din plin. In perioada aia populare erau deodorante spray impulse in mai multe variante si deodorantele farmec, colega mea avea unul cu miros dulceag rau, nuanta de portocaliu, eu il aveam acasa FAVORIT un miros de flori imi parea ca are, prospat si racoros, inca mai exista cu aceeasi denumire, nu mi-am inchipui ca va ramane pe piata si inca sa fie cautat si in zilele de azi.

Bacul l-am luat, nota la limba si literatura romana a fost de 8.50, m-am balbait putin si am aberat pe langa subiect din ce imi amintesc vag acum , au urmat apoi alte zile de foc dar nu fara deodorat la mine, Farmec mi-a fost partener de incredere in zilele acelea.

Acum mi-as dori sa incerc din gama noua Farmec – produse antipersipirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan, , aud doar lucruri bune despre ea, deodorat pentru el si ea, varianta mici de 40 ml sau mari de 150 ml, tip emulsie, de ingredientul care inhiba descompunerea mirosurilor nu am auzit -Citrofolul, component organic, nu distruge bacteria si vitamina E responsabila cu actiunea de antioxidare .

Sunt 4 variante de antipersirante :

-deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide,

-deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural,

-deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive,

-deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh.

Preturile difera in functie de gramaj, dar sunt foarte accesibile pana in 9 lei varianta cea mai mare cantitativ.

Daca e produs Farmec, pentru mine garantat un produs care merita cel putin incercat.

Fara a ma lauda, in ciuda faptului ca nu ma aflu in tara, detin spre folosire in momentul asta 4 produse diferite de la Farmec, de la produse pentru unghii pana la produse pentru ten. Farmec imi este partener in viata de zi cu zi de multa vreme si mi-a dovedit in multe randuri, ca se poate obtine calitate si la un pret rezonabil si calitatea se pastreaza in timp si chiar se imbunatateste.

Acest post a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014

SUPERBLOG 2014

Cum primavara a venit si cuvintele nu apar mereu in calea noastra, avem nevoie de provocari.

Eu am nevoie de provocari dese ca sa imi pot organiza gandurile si faptele in mod eficent.

La editia trecuta din motive care nu au tinut de mine mereu, a trebuit sa renunt pe la mijloc, sper la editia asta sa pot mai mult, sa am timpul si inspiratia sa aberez in voie.

Asadar sa inceapa editia SUPERBLOG 2014 !

Alaturi de Dragos

….Dragos vrea sa descopere lumea si nu e indeajuns de puternic sa se faca auzit pentru ca boala il macina si il macina asa de tare incat unica lui sansa e o suma mare de bani intr-o alta tara, detalii sunt mai jos.

Detalii despre Dragos sunt pe pagina lui Alaturi de Dragos.

………..Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen)

Prof. Doru Căstăian

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi

Dragos

În urma lăudabilei inițiative luate de Doru lumea s-a mobilizat. Pe 14 martie la Club Infinity va fi un eveniment dedicat lui – mai exact, toate încasările de pe bilete și invitații vor merge direct către el. Un bilet de intrare costă 10 lei, dar puteți da cât vă lasă inima, detalii gasiti aici .

Exeter, Uk

In zilele cu soare plec de acasa cu viteza gandului si incerc sa surprind ce anume imi incanta mie ochiul.

Exeter mi-a parut un oras in care nu as avea prea multe de vazut, nu se compara cu Torquay, nu au motive de comparatii intre ele, insa fiecare oras din Anglia, cel putin din cele vazute de mine, au reusit sa isi scoata in evidenta ce au ele mai bun.

Ruinele, bisericile vechi, cladirile pictate, orice lucru este pus in valoare intr-o forma potrivita fara a forta ochiul. Aici am descoperit veveritele, bucati din ruinele unui oras vechi incadrat perfect intr-un oras modern si de curand raul ce strabate o parte din oras. Mai sunt multe de aflat.

Astept zilele frumoase pentru a ma incarca cu energie pozitiva.

Sfarsit de an in UK

Incep sa regasesc ceva culori, prin intermediul oamenilor cunoscuti aici.

Locurile sunt superbe chiar si in miez de iarna, zapadaa nu am zarit-o pe aici dar ploaia si vantul sunt acasa la ele in zona asta deci alt fenomen nu prea mai are loc.

Sper ca anul ce vine sa va gaseasca mai veseli, sanatosi si la punga grosi sau macar cu planuri in sensurile astea.

Multumesc din toata inima celor care dintr-un motiv doar de ei stiut au ales sa ma urmareasca pe blog.

Imagini din Dawlish de pe 24 decembrie. Parul meu e in continuare in culoarea lui naturala :)!

Imagini din Exeter de pe 30 decembrie.

Mea culpa, pozele din urma nu au mai vrut sa intre in galerie.

Dawlish, Uk

Poze am facut dar fara culori prea multe, viata in Marea Britanie nu mai are culoare in anotimpul asta.

Am tacut o vreme, dar am si motive .

Voi schimba orasul pe un altul mai mic, pe care eu l-as numi sat, ei se incapataneaza sa il numeasca oras. Ma pregatesc sa fiu uimita, momentan sunt dezamagita. Mi se tot spune ca o schimbare e spre bine, sunt intrutotul de acord, insa speram la o schimbare intr-un oras mai mare, unde mai poti regasi culori pe strazi si oamenii chiar exista, strazile nu par pustii.

Pana una alta, pozele de mai jos sunt din zona in care voi sta sta.

S-a intamplat ca de multa vreme nu am avut timpul sa pun poze miercurea si de curand am reusit sa ajung putin acasa, insuficient timp dar totusi acasa si am furat ceva din magia mariii.

Obicei perpetuat de Carmen miercuri de miercuri, detalii aici!

Plymouth- orasul vantului!

Din varii motive m-am plimbat iar, doua zile la rand si pot spune clar si raspicat ca imi place orasul Plymouth mult de tot chiar daca am vazut doar putin din el.

Intr-o statie de autobuz, cred statia centrala, am surprins in doua ipostaze panorama orasului sau o parte din el, tare mi-ar place sa il iau la pas si sa fur imagini cu oameni, cladiri sau chestii alandala, dupa bunul plac al ochiului meu.

M-am lasat si eu pozata ;)).

Vis de toamna

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi. Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine, asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El, e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre, are o jacheta si geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva. Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta. Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor, chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea chipul ingropat in parul meu. Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie. I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Genti si posete pentru toate gusturile!

De cate ori vi s-a intamplat sa plecati de acasa cu o idée clara despre ceea ce vreti sa cumparati si in magazine sa se gaseasca doar ciudatenii, departe complet de ideile personale?

Sau fix atunci cand realizezi ca iti place ceva, sa nu ai bani la tine si pana cand te intorci cu bani, lucrul sa fie de mult vandut, pentru ca mitul vanzatoarei amabile, s-a dus de mult.

Cunosc persoane carora li s-a intamplat des, mie mai rar, caci ma indragostesc rar de cate un lucru si de cele mai multe ori fac tot posibilul sa mi-l iau sau sa il regasesc cu o alta ocazie, bineinteles ca am pierdut si sansele de a-l mai cumpara, dar nu a fost o mare tragedie.

Am totusi ceva obsesii, pentru care folosesc cardul de urgenta, atunci cand le gasesc, anumiti pantofi, pantaloni, bijuterii, genti piele, jachete, mai ales daca ele se afla pe lista mea de dorinte de multa vreme.

Spre exemplu acum multa multa vreme am zarit pe strada la cineva o geanta de panza cu imprimeu de capsuna, la noi la moda erau alte genti in perioada aia, nimic care sa imi placa mie, asa ca am pastrat in gand dorinta pana cand mi-a sarit in ochi intr-un supermarket, mi s-a parut ca are tortile cam scurte, dar nu conta, era geanta pe care mi-o doream si a devenit a mea in cel mai scurt timp. La fel s-a intamplat cu gentile tip postas, patrate, rotunde, mari, mici, negre, colorate, din panza sau imitatie de piele, mi s-au parut cele mai potrivite, mai ales cand aveam tendinta sa imi car intreaga casa in geanta.

Nu sunt omul potrivit pentru a purta posete elegante, de a avea rabdarea si priceperea in a le asorta la incaltaminte sau vestimentatie. De aceea daca e sa detaliez colectia de genti/posete se va deduce clar ca tendintele modei de zi cu zi au trecut pe langa mine ca vantul si nimic din ele nu mi-a intrat mie in cap.

As purta zile la rand geanta mea tip postas cu Minnie Mouse sau rucsacul cu imprimeu in patratele cu multe culori , fara sa duc dorul vreunei alte combinatii. Se mai intampla sa vreau ceva mai usor si aleg invariabil o geanta tip postas micuta, ca sa nu am grija daca sta pe umar, daca e prea grea, prea usoara si da sa cada de pe umar .

Insa totusi nu cad in varianta nebuniei de moment ca sa imi cumpar una din gentile reimaginate mai jos, desi am impresia ca cineva si-a folosit imaginatia prea putin si a pus in practica mai mult realitatea de zi cu zi .

De exemplu geanta tip arici, arici din material lucios in diferite culori, unde as putea sa ma duc cu ariciul ? La piata in nici intr-un caz, la un eveniment caritabil poate, dar sansele sunt prea mici ca eu sa ajung acolo.

Geanta tip cal as putea sa o port la cursele de cai, ma aflu in tara potrivita pentru a merge la astfel de evenimente, insa nu as putea fi convinsa sa o port prea curand.

Geanta casa sa o iau cand merg sa discut despre imprumutul cu ipoteca? Sa isi dea seama domnul bancher ca sunt o persoana serioasa.

Geanta bufnita si ea prezenta in multe culori, zau ca nu imi dau seama la ce eventimente sa o iau, poate doar la petreceri in preajma Halloween-ului?

Geata cu oameni de mai multe rase, sa o iau cand ma duc la un protesc sau la o petrecere cu persoane de mai multe nationalitati, clar sar in ochi si lumea va sti ca nu is rasista si sunt o persoana toleranta.

Dileme, dileme…poate is doar eu cu aceste intrebari, altor persoane posibil sa le fie clare ideile in care combina posetele de mai sus sau oricare altele din garderoba lor.

In timp mi-am facut o idee destul de clara a ceea ce sunt si ce imi place sa port. Am si posete elegante, sora mea a avut grija sa ma ajute la acest aspect mi-a oferit o geanta plic minunata, precum si colegii de munca care tot sperau sa ma vada venind la munca si cu ceva mai elegant. Va multumesc in numele mamei, ea le poarta cu drag.

In momentul asta imi doresc o geanta tip postas, cu o curea lunga si confortabila, reglabila, eventual dintr-un material care imita pielea lacuita sau din piele cu fasii de material in toate culorile posibile, cu buzunare inauntru pentru a putea separa multitudinea de lucruri pe care voi dori sa le pun in geanta, cu o tesatura interioara simpla sau cel putin un model total opus dungilor de pe dinafara gentii. Partea din spate a gentii, de interior care sta pe picior mi-ar place sa fie de o singura culoare, una din cele prezenta pe partea din fata dar un material care sa nu fie lucios.

Stiu ce imi doresc si pentru sora mea, o geanta dreptunghiulara, sa poata intra in ea caiete tip A4 pe verticala, in culorile toamnei cu imprimeu de flori marunte, material putin lucios ori in doua sau trei nuante de culori dispuse pe orizontala sau verticala, culorile mate, fara nici un luciu dar puternice ca si nuante, curea putin mai lunga pentru a fi pusa pe umar si a-i lasa totusi putina libertate de a fi balansata, nu foarte lata, cu un buzunar mai mic inautru sau alta posete tip portofel agatata inaintru printr-o curelusa fina, detasabila eventual. Ar fi minunat daca ar fi din piele dar si imitatie de piele ca dupa un sezon, doua, sa o poate abandona in favoarea alteia.

Pentru mama mi-ar place sa gasesc o geanta care sa ii stea pe umar, fara sa alunece, nu am preferinte la material, dar eventual unul in care sa nu intre apa, la prima ploaie, indeajuns de mare incat sa intre ceva cumparaturi si mici accesorii, cu compartimente inauntru, eventual evidentiate in culori sau imprimeuri diferite, fara culori prea puternice, e mai degraba genul de a purta culori neutre.

Prietena si-ar dori multe modele, niciodata nu stiu ce ar alege, are o multitudine de modele, stiu ca nu i-ar displace inca o geanta neagra cu ceva bling bling-uri sclipicioase sau colorate ca si breloc sau ornament, indeajuns de mare pentru multe accesorii si dintr-un material rezistent in timp. Nu musai neagra, poate fi aproape orice culoare, ea gaseste o modalitate de a asorta oricand dar e musai sa fie un model mai special, mai deosebit pe care sa nu il regasesti in mod usual la altii.

Cand e vorba sa fac un cadou o geanta, nu imi iese mereu, surorii i-am luat mereu modele nepotrivite, pe mama din cand in cand o nimeresc, la colege sau prietene s-a intamplat sa le nimeresc in alegerea modelului. Imi place sa cred ca pot citi omul si ca imi dau seama ce si-ar dori insa cand intri intr-un magazine cu o multitudine de culori, marimi, modele se poate intampla des sa cedezi si sa iesi mai ametit decat ai intrat. Online mi se pare mai simplu sa cauti, gasesti magazin reeija si ai o multime de alegeri, chiar daca nu comanzi online, macar stii oferta prezenta pe piata si iti poti face o idee despre ce ai nevoie sa achizitionezi,

Una peste alta, va doresc success, in gasirea acelei genti/posete care va reprezinta in momentul asta, indrazniti spre a alege cu inima, fara a lua in calcul moda momentului.

Pozele sunt facute de mine, cu telefonul.

Acest articol a fost scris pentru Superblog2013.