trairi – Page 3 – Printre cuvinte ratacite

Zile cu soare in septembrie

Aici, soarele e rar, e mai des decat in zona Londrei dar destul de rar comparativ cu Romania, in schimb atunci cand se preconizeaza soare, multa lume cu mic cu mare, carut, purcel, catel si tot ce mai e prin casa se indreapta catre plajele locale, ele sunt multe, unele nu sunt nici marcate, poti din spatele casei sa pornesti pe o carare si sa ajungi la un petec de mare, cam asa era cu mine cand eram acasa, faceam ce faceam si cumva ajungeam pe faleza Dunarii.

Am surprins mai jos in zile diferite, zile cu soare din septembrie, acum e tare urat afara, e vant si ploua marunt si asa o sa fie toata ziua .

Mai jos e un petec de pamant langa mare, ca sa ajungem la el am mers cam 15 min teren accidentat, neamenajat, cam ca la noi la 2 mai, s-a facut gratar, s-a strans totul dupa ce am plecat, la plecare ne-am catarat ca si la sosire, desi era si o carare mai potrivita de mers, au fost 2 zile cu momente tare frumoase.

In pozele de mai sus am fost singura, in pozele de mai jos am fost cu polonezi, vecina mea apare intr-o poza, unii dintre ei nu vorbeau limba engleza si totusi nu m-am simtit nepotrivit.

Va doresc o toamna frumoasa cu soare pe alocuri si durere cat mai putin spre deloc!

Vitrine – Harrods

Pentru ca la 8 dimineata eu ma plimbam pe strazile Londrei si nu vroiam sa ratez nici un moment frumos am pozat si o parte din vitrinele celebrului magazin, data viitoare sper sa il gasesc deschis.

Dor de tine – scrisoare

Nu stiu cine e tipul din imagine, mi-a adus aminte de tine si l-am adaugat ca amintire, pentru ca pe tine nu te pot vedea, nu imi place cuvantul niciodata, dar uneori parca e prea aproape de adevar. Nici cuvantul fericire nu imi place, mi se pare atat de departe si de neatins, desi imi doresc ca toata lumea sa aiba parte de ea, de fericire, macar cateva clipe. As vrea tu, mai mult decat mine, in momentul asta sa fii fericit sau in momentele ce vor veni. Deajuns raul din viata ta, te vreau bine si linistit, alaturi de cine vrei tu si unde vrei tu.

Stii, acum o saptamana am cunoscut alt varsator, nu stiu ce are semnul asta cu mine, dar deja 2 oameni din viata mea il impart si poate si un al 3 lea acum, musai sa caut instructiuni de folosire sau macar un manual de utilizare caci nu mai am putere sa lupt.

Te revad des pe strazile orasului in care stau acum, mereu imi spun ca aici ai avea un viitor frumos, senin…

N-am idee ce faci si cum iti este, sper ca esti bine acolo unde esti, multumesc ca te-ai gandit la mine de ziua mea, putine persoane si-au amintit fix in ziua aia, bineinteles ca mi-am dorit ca un anume cineva sa isi aminteasca de mine si habar nu a avut, dar dezamagirile sunt parte din viata mea de zi cu zi, stii vorba aia, fiecare zi cu bucuria ei, cam asa e si cu dezamagirile, oricat as incerca sa nu sper sau sa nu visez.

Tie iti iesea sa nu iti pese prea mult, as vrea sa ma inveti….

Imi e dor sa te citesc, scriai frumos.

Atat pentru azi.

Sa nu uiti de tine!

De ziua mea!

Azi e ziua mea de nastere. Is mai multi ani adunati, nu indeajuns incat sa trag linie dar deajuns incat sa invat ca in fiecare zi trebuie sa caut o bucurie noua sau mai veche, oricat de mica ar fi ea si sa o savurez. Asadar dupa o zi de munca, am profitat de soare si am iesit la o plaja din zona, nisipul ud, alge multe si un papagal doritor de bere. Toate asezonate cu o geanta de firma – un super rucsac achizionat de aici, de care sunt tare mandra(incap in el toate prostiile) si spatele nu mai doare cand cobor sau urc dealurile, pentru ca aici e ca in filmele cu strazile din San Franscisco, fara tranvaie ;)) si fara autobuze in zona mea de actiune.

Una pesta alta, eu is in pozele de jos, mai tanara, mai rotunda si sper in timp si mai fericita !

Diferente…..

Ma aflu de cateva zile intr-un oras din Uk, avand ocazia in trecut sa vizitez si sa traiesc in Marea Britanie, mi-au ramas cateva ganduri ratacite prin materia cenusie( in teorie, in practica nu stiu daca am )

Doamnele, domnisoarele, domni nu au nici un pic de rusine sau vreun dram de respect de sine ?! Bineinteles ca generalizez.

Pe strada azi am zarit 3 domnisoare cu dresuri negre rupte, nu erau dresuri cu model …pur si simplu agatzate si rupte vizibil, nu aveau nici un stres.

Tot azi, am vazut lenjeria intima la 2 doamne si un domn, persoanele feminine mergeau pur si simplu pe o alee pietonala, necunoscandu-se intre ele, una purta pantaloni, care au cedat si s-au lasat mai in jos si se vedea clar urma de bumbac cu ceva dantela negru cu roz si alta avea o fusta si un tricou, ambele largi, transparente si fusta lasata mai jos ca sa putem sa ne oglindim privirea in chilotul tanga pe care il purta.

Domnul avea pana in 30 de ani, lenjerie de bumbac neagra, cam 3/4 la vedere partea din spate, parea englez….

In rest bretele la sutiene, sanii pe afara, bronzul artificial, rujul in culori de iti vine sa te dai cu capul de pereti, uneori machiaj strident, lipsa sprancene(inlocuite cu ceva culori), gauri si pete pe haine si multe altele…

Acum, poate sunt eu cu capul, si sigur sunt, ca tot vad lucrurile astea. As vrea sa nu le vad, sa nu imi pese, dar nu stiu cum sa fac asta.

Eu ma simteam prost cand mi se rupea dresul …fie frig sau cald, il eliminam, in rest, lenjeria mi-o arat cui vrea, dar la cerere :)) si nu la toata lumea, ca mi se pare ca nu e cazul, poate ca vecina mea nu vrea sa sa stie culoarea chilotilor mei in fiecare zi.

Pe de o parte par cei mai politicosi oameni in lume si pe de alta parte, parca is super prefacuti.

Aberatiile is bazate doar pe ceea ce vad pe strada zilnic.

ps . azi am indraznit sa savurez prima inghetata dupa mult timp si in timp ce imi lingeam linistita inghetata pe bat twister, surprind ceva priviri catre mine, persoane diferite, intr-un final, unul din ei vine sii ma intreaba, cum e inghetata? ….ca mananc inghetata lui preferata :)) ?!

Torquay – United Kindom

De maine incep un nou capitol, fara asteptari, fara cunostinte prea multe, intr-un oras superb.

Nu am reusit sa pozez casele, se intampla sa cobori sau sa urci un deal si in fata sa ti se deschida un deal plin de case frumos aliniate sau o vale cu acoperisuri colorate de ploaie si gainat. Pescarusii sunt primii aici mereu. Nu sunt inca lamurita de drumuri, cai de acces mai usoare sau multe alte lucruri insa am descoperit marea….. in mai multe versiuni si pozele le atasez aici.

M-am nascut sub o zodie de apa, am trait mereu aproape de ea si acum am ajuns intr-o locatie tot cu multa apa, sper sa imi poarte noroc.

Imaginile au fost surprinse sambata si duminica, vremea a fost minunata, in ciuda faptului ca vineri la Luton ploua cu galeata:)!

Trotuarul public sau privat?!

Azi…inca o data m-am minunat de cat de “frumoasa” e tara noastra, respectiv orasul in care traiesc.

Se ia un colt dintr-un cartier relativ central, ceva seminte, pufuleti, tigari si ce iti mai vine in cap, iesi din casa, traversand strada si vis a vis de casa ta, te asezi pe trotuar si incepi si analizezi trecatorii, savurezi din tigara, pui o muzica, nu in casti bineinteles, care ar fi hazul…

Eventual inviti si rudele si vecinii, totul e mai misto in gasca de 10 -15 oameni adulti si copii, aaa nu e musai sa vorbesti frumos, din nou, care ar fi hazul, copilul de 5 ani trebuie musai sa stie in termeni de organe masculine/ feminine ce se intampla daca nu isi pune geaca pe el sau daca nu sta cuminte.

Vroiam sa fac poza cu telefonul dar presimt ca imaginea s-a format din cuvintele de mai sus. Sa mentionez totusi ca in zona aia(desi putine case) locuiesc multi oameni de etnie mai inchisa la culoare care au ca obiect de activitate in special vanzarea de flori, in coltul imediat apropiat de casa si trotuarul cu pricina. De fapt cred ca trotuarul, desi e vis a vis de casa lor, le apartine in totalitate mereu, indiferent de momentul din zi, noapte sau anotimp. Sincer ii inteleg, langa casa lor spatiul de trecere al pietonilor este foarte mic, pot incape pe trotuar doar 2 oameni care trebuie sa se fereasca putin ca sa nu se atinga, deci ar fi fost prea greu sa se relaxeze acolo…

ps. ma doare ingrozitor de tare capul si azi am constatat ca am adunat o multime de suparari, nervi, frustrari, caci am vrut sa ma iau de antrenoarea de aerobic pentru ca nu imi ies pasii, deci posibil sa fi fost plina de nervi si cand am vazut cele de mai sus…

Baloane de sapun

Ce faci cand balonul tau de sapun se sparge? Cand iti pui in baloane de sapun: vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste, ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?

Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??

Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….

Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.

Nu caut solutii minune, ele nu exista.

De zi cu zi!

Aveti ochelari de soare?

Detin in momentul asta vreo 3-4 perechi cumparate, primite, colorate, gasite si parca totusi nu sunt indeajuns.Imi pare ca atunci cand imi pun ochelarii, lumea din jur a disparut in mare parte, is eu si soarele pana la punctul x unde trebuie sa ajung. Zilele trecute am avut o revelatie, cei din jur te recunosc si cu ochelari de soare. Mie imi pareau ca is ca o masca, ii pun si time out, poti fi oricine. Da, cam atat de “cu capul ” is uneori. M-au salutat 3 oameni in 5 minute dupa ce ma bucuram de mersul pe strada cu ochelari din aceea prin care nu se vede ca te uiti la cineva anume .

Dorinta neimplinita

Aseara mi-am dorit mult de tot sa vad un film romanesc super bine vazut in alte tari, minunata organizare din cadrul locatiei de difuzare, m-a facut sa ma razgandesc. Imi doream macar un petec de iarba pe care sa te poti aseza si privi in voie. In schimb erau cateva scaune, poate 50 la numar si lume, cu mult peste numarul de scaune, sa stai pe langa ele era imposibil sa vezi si la ecran, ramanea doar optiunea in picioare. Acum imi doresc sa il gasesc pe internet, daca cineva are vreo sugestie, o accept cu bucurie.

Filmul e Pozitia Copilului – Child’s Pose.

E de apreciat ca multa lume isi dorea sa viziteze muzeele din oras, putine la numar, dar cel putin cel din urma si cel mai mare, muzeul de arta, avea multi admiratori si bonus targ de lucruri frumoase facute de maini pricepute.

Directii, indrumari

Nu stiu incotro, care imi e drumul si de ce e musai sa duc in spate si sa adun constant suferinte si suparari. Speram sa fiu aproape de un echilibru dar pare mult prea departe de mine. Ceea ce imi doresc sau vreau pare de domeniul sf-ului, chiar daca comparativ cu altii, e ceva extrem de simplu.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=08DjMT-qR9g&w=560&h=315]

Oameni frumosi – barbatul din viata mea

…..ne-am cunoscut acum 6 ani, daaaa, cu o gramada de timp in urma. Nu am idee cand a trecut si daca am facut ceva anume in acest interval, am mai crescut, am facut si multe prostii, sincer nici nu imi vine sa cred ca am reusit sa ramanem impreuna, dupa toate prin cate am trecut.

El s-a plimbat, eu m-am plimbat, cel mai mult totusi s-a plimbat el. Impreuna mai putin, impreuna ne-am plimbat prin tara, povestea oficiala era ca stam undeva prin oras si cea neoficiala ne-a gasit in judetul Vrancea sau la Targu Ocna, Slanic Moldova, Iasi. La Bacau cred am mancat la un plimba tava misto, mi-a ramas aroma in gand dar nu mai retin ce anume am mancat.

Am vazut si muntele, m-am dat linistita cu sania, nimeni nu vroia sa mi-o ia, doar ca el nu s-a dat cu mine :(, cica nu era echipat corespunzator. Ce ii drept, cand plecam de acasa, mereu era pe fuga si echipamentul de multe ori ramanea in sifonier. Si vulcanii noroiosi i-am vazut impreuna cu el.

Apoi a plecat departe si ne vedeam din ce in ce mai rar. Am varsat multe lacrimi ca sa pot pastra vie dragostea dintre noi. Uneori zic ca e prea mult, alteori imi pare echitabil. Insa am crescut, pas cu pas am invatat ca daca iubesti, trebuie sa stii ce insemna si suferinta, ele vin impreuna. Expresia ” te iubesc” imi pare banala uneori, pentru ca am inteles cu greu ca nu e deajuns, cuvintele nu ajuta intotdeauna, e nevoie si de fapte si au venit si ele. Sub forma de un elefant perna rosu, tocmai bun de strans in brate dupa ce pleaca.

El nu vorbeste mult, uneori chiar foarte putin comparativ cu mine si lucrul asta uneori e tare enervant, dar am invatat sa si tac, sa ma bucur de momentele de tacere in doi dar s-a obisnuit sa ma surprinda, ca sa fie sigur ca voi fi tacuta imediat dupa surpriza si multe regasiri s-au petrecut fara sa am habar. Ma trezeam pe faleza Dunarii ca aparea el, stiind ca e la mii de km departare sau ca ma asteapta in statia de autobuz din Uk, Cambridge sau ca era la usa cu un buchet de flori in mana(uneori chiar doua buchete).

Sunt mici dar mari dovezi de afectiune si pentru asta eu il iubesc. Chiar daca ziua mea de nastere e uneori un mister pentru el ori ziua de nume, care e si pentru el personal motiv de sarbatoare. Cumva se revanseaza el.

Plimbarile le-am reluat, am vazut putin din Londra, Cambridge, Milano, Cracovia, Bellagio, uneori cu bataie de cap, cu dureri de cap, de picioare dar impreuna.

Pana la urma cred ca asa e drumul in doi, cu clipe de bucurie mai mici, mai mari, mai dese, mai rare, nu e la fel la toata lumea, pentru ca noi nu semanam intre noi, suntem diferiti si in fiecare zi invatam cum sa comunicam mai bine unul cu celalalt.

Inca vreau multe de la noi, vreau sa luam lectii de dans, sa ma lase pe spate si apoi sa ma invarta si eu sa raman pe pozitii, vreau sa descoperim lumea in doi si sa adunam in geanta experiente noi de viata. Nu va fi simplu dar ce a fost mai greu cred ca a cam trecut.

Va mai urma….