Ce ar fi fost daca?

De curand am cunoscut online un baiet care face videochat. Mandru mare de meseria lui, ma intreba pe mine cu ce ma ocup. Pentru ca nu era chatul locul meu de spovedanie si pentru ca incerc sa nu judec oamenii pentru alegerile lor….

am deviat simplu la o povestire cu talc de pe vremea cand imi cautam un loc de munca fiind intre joburi.

Cumparam zilnic ziarul local in cautare de locuri noi de munca, visam sa ajung in alte locuri si ma imaginam des cum munceam facand diverse actiuni.

Observ un anunt pe plac ” necesar cunostinte calculator, limba straina, aspect placut…” Nu spunea nimic de bani, de jobul ca denumire exacta, firma, nume…nimic, doar un nr de telefon. Bucuroasa sun, mi se raspunde amabil, foarte frumos, politicos, mi se indruma adresa.

In aceeasi zi, spre dupamiaza ajung la locul cu pricina. Un bloc…ca multe altele, insa nici urma de firma. Intrebari multe in capul meu, oare cu ce se ocupa, oare sunt imbracata potrivit, oare ce o sa fiu intrebata…

Inconjur blocul, deja aveam o stare de nervozitate. Imi propun sa intru in bloc, sun la nr de telefon, mi se transmite un nr de apartament. Iarasi nici un nume de firma.

Ciocanesc delicat…si intru. Apare o tipa si ma invita in bucatarie. Apartamentul arata ca oricare altul, nimic care sa indice un spatiu comercial.

In bucatarie vase multe…tigari, mucuri si tipa . Ma intreaba….abc-ul si apoi apare in bucatarie o domnisoara imbracata sumar, un halat putin transparent ( era vara ce ii drept) dintr-un material ce semana cu matasea .

Eu nu vorbeam, nu stiam ce sa spun, nu imi dadeam seama unde am ajuns si ce anume urma sa fac. Incep pe rand imi povestesc ca ele au inceput cam de un an, ca pe luna le iese o suma de bani ( foarte mare, echivalentul a vreo 4 salarii medii din vremea aceea), ca una din ele era mai plinuta cand a inceput si ca i-au trecut repede orice urma de rusine sau jena, nu mai are datorii,isi plateste singura facultatea si …progamul depinde doar de ea.

Apoi mi se explica programul de 8-9 ore cu pauze, ca voi incepe incet…dar sigur caci am potential, se vede clar dupa zambetul meu ca voi face ravagii.

Ca daca nu stiu limbi straine voi invata repede, spaniola e ca o manusa, italiana la fel, pot incepe si de maine daca vreau, nu ma obliga nimeni la nimic si in plus nu e nimic deosebit, e ceea ce se intampla in orice cuplu, relatie doar ca practic doar trebuie sa arati la camera…si avantajul e ca primesti si baniiiiii , multibani si chiar incepe sa iti placa in timp.

Eii ce spui?

Stiti, imi pare bine ca am ajuns la acest interviu si ca ma considerati potrivita …insa am nevoie de putin timp sa …. procesez, sa ma obisnuiesc cu ideea.

AAaa da, te intelegem ( si x era la fel, x fiind in camera la o sendinta), dar vrem pana maine dimineata un raspuns, caci sunt multe fete doritoare doar ca tu pareai foarte potrivita( juma de buletin, plinuta, e drept zambitoare, prietenoasa, amabila, dar totusi ????).

Da, da, sigur, Va multumesc! Va voi suna sa va dau un raspuns!

Te rog sa te gandesti bine, nu ai nimic de pierdut, ba chiar vei castiga niste prietene, nici decum nu voi fi sefa ta sau ceva in acest gen.

Ufff grea decizie, oare sunt pregatita sa fac videochat, clar as avea ce face cu banii si cred ca m-as descurca, prea erau alea incantate de mine. Tare as vrea sa lucrez, dar oare ce le voi povesti alor mei? Dar cum oare ma dezbrac eu in fatza calculatorul, desi practicanta, inca rosesc cand vine vorba de momentul in doi…

Au urmat discutii cu sinele meu, cu MBM(pers. apropiata ca varsta, suflet, cu pareri diferite si obiective uneori) ne amuzam ca poate ar fi bine sa incercam amandoua, ne-ar fi bine, nu am avea nimic de pierdut…ce ii aia demnitate, constiinta, alea is pentru oameni prosti.

Am sunat totusi si mi-am exprimat parerea de rau pentru neacceptarea postului insa din pacate, gasisem un post care ma va ajuta sa imi folosesc cunostintele acumulate in timp si sa nu imi pierd si putina lipsa de respect care o am pentru sine.

Din cand in cand ( dupa discutii cu fost excorte masculine, actuale vedete de videochat)… imi mai apare un gand ” ce ar fi fost daca as fi incercat?”, dar fuge repede 🙂

dezamagire

Zilele astea am povestit unei persoane apropiate, o intamplare ce urma sa o ajute sa isi puna la punct relatia sentimentala. Se pare ca nu toti ne dorim adevarul.

acum…am renuntat de buna voie la 2 prieteni (el si ea cuplu).poate se vor relua lucrurile, poate ca ei nu mi-au fost cu adevarat prieteni, poate ca eu is paranoia si iau toate lucrurile intr-o maniera personala, intima, poate ca…poate ca.

Cert e ca ziua de azi imi pare mai trista, pentru ca stiu ca am facut un lucru bun si el a fost considerat ca fiind unul rau.

Paste 2009




Hristos A Inviat!

Credeam ca sarbatoarea va trece total neinteresant pe langa mine, dar nu s-a intamplat asa.
Iubi nu e alaturi de mine, poate ca de asta am si considerat ca acest Paste nu va fi frumos, dar acolo departe unde e, ii este bine si asta m-a bucurat.
Am fost la slujba de la miez de noapte, am ascultat preotii, toaca, clopotele. Pot spune ca mi-au placut si mi-au oferit cumva o pace sufleteasca, un soi de liniste.Am mers acasa fara a ma napusti la mancare, fara a petrece, e drept nici post nu am tinut.

S-a continuat duminica cu multa leneveala si mancare in transe diferite, deja dupa amiaza am fugit rapid din casa caci nu mai incapea nimic. Luni am avut ocazia, cu prieteni sa merg la padure, undeva mai departe de oras, o padure cu salcami, bujori, flori galbene, si tot felul de tufe…. Nu a fost muzica, nu a fost zumzet de oameni, am fost doar noi si a fost minunat. Mai vreau.

ATASES cateva poze facute cu telefonul. Aparatul meu foto cred ca a intrat intr-o greva permanenta.

Raspuns…catre M.B.

……de la Mihai Bendeac

1. Principala mea trăsătură : Stiu sa ascult si sa pastrez ce aud in mine.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: simtul umorului!
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: corectitudinea
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:
5. Principalul meu defect: uneori am prea multa incredere in oameni
6. Îndeletnicirea mea preferată: sa citesc in pat cu o cana de ceai.
7. Fericirea pe care mi-o visez: sa fiu cu iubitul si sa ne cladim un viitor
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: el si familia sa nu imi mai fie alaturi
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: langa apa, cu oameni deschisi la suflet si minte
10. Culoarea mea preferată: albastra
11. Floarea care-mi place: iasomie
12. Pasărea mea preferată:
13. Prozatorii mei preferaţi: Cella Serghi,Eric Van Lustbar(cevaingenul),MIhai Drumes,
14. Poeţii mei preferaţi: nu am unul.
15. Eroii mei preferaţi din literatură: Harry Poter,Dima(elevul dima dintr-a 7 a),NIck Gorlin(Spitalul Municipal)
16. Eroinele mele preferate din literatură:Olguta(La Medeleni),Hermione(Harry Poter)
17. Compozitorii mei preferaţi: Ravel
18. Pictorii mei preferaţi: nu am unul,
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: nimeni anume, imi place Teo(parea o oaza de lumina printre multi falsi)
20. Ce urăsc cel mai mult: minciuna
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere:sclipitor de inteligenta.
22. Cum aş vrea să mor: Fara dureri, in somn si nu in apropierea sarbatorilor.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:
24. Deviza mea: Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca.

Zile bune!

A trecut mult timp de la vorbele precedente. Pe el l-am revazut dar nu a mai fost nimic. S-a incercat revitalizarea dar deja este prea tarziu.
Iubesc, pe un alt barbat.

NU e nimic roz, dar exista momentele mici si pline de nuante de culori diverse. Culoarea roz constanta probabil o voi vedea cand va exista un echilibru intre mine, el si viata. Deocamdata suntem in contracronometru si cand ne vedem , uitam de culori.

zile ce trec fara a le simti puterea..

EL a fost pe aici, prin orasul meu, pe langa prietenii mei, colegi, cunostinte da?
M-a sunat din taramuri indepartate unde taurul conduce, si in 3 cuvinte mi-a spus clar ca va ajunge pe la malul Dunarii in data x. Adica in 3 zile ?! Poftim, i-am replicat nebunia si lipsa de ratiune si de analiza si intr-un colt ascuns am apreciat ideea ca va face efortul sa ma vada.
Cumva a ajuns dupa lungi peripetii. Au urmat altele pentru a gasi locul potrivit de sedere desi il stabilisem la prietena mea. Nu prea ne gaseam printre cuvinte, saliva se dovedea a fi singurul lucru ce il impartaseam bine . El spunea multe, prea repede pentru creierul meu ce a stat toata ziua amortit de ideea ca el va veni si eram incarcata si de examene si si si ..
Cumva eu m-am adunat si am incercat sa il linistesc si pe el, parca era bagat in priza, obosit, suparat, nervos, emotionat, prea efervescent pentru ora tarziu din noapte. Am aflat explicatiile de rigoare, a parut ca intelege imposibilitatea mea de a fi cu el toata ziua prin oras( ori pat dupa cum visa el). A adormit intr-un final.
Eu nu am putut inchide nici un ochi, il ghionteam din cand in cand pentru ca sforaia. A venit si dimineata, ne-am adunat si am plecat spre munca mea, unde a zabovit pana pe la pranz, curand dupa aceea a plecat cu o sageata spre casa lui.
Tarziu in aceea zi de vineri, aproape cand sa adorm am incercat sa gasesc o logica la ceea ce fuse?
Practic totul a fost o mare ameteala. El a vrut sa primeasca o incurajare si eu nu vroiam decat sa il simt aproape.
1-0 ptr el . Concluzia e realitatea. El este acolo cu fiul si cu ea.. si eu sunt aici cu cei dragi familie, prieteni si cu vartejurile fiecarei zile , nici una nu pare la fel cu cealalta si in privinta asta cred ca am mare noroc, nu cunosc rutina .