ganduri ratacite – Page 2 – Printre cuvinte ratacite

Reteta pentru a fi fericit

De curand am zarit pe media online informatii despre o carte scrisa de Meik Wiking – “Mica enciclopedie HYGGE – Rețeta daneză a fericirii” . Autorul lucreaza la Institutul de cercetare al fericirii, de fapt este CEO. Suna pompos nu-i asa?

Si totusi omul are studii de afacere si politica, a lucrat in minister de afaceri externe plus multe alte cunostinte acumulate si a adunat in acest institut oameni cu studii in diverse domenii. Ei impreuna cauta solutii pentru a ajuta pe oricine sa fie mai impacat cu sine, mai linistit, fericit cu ceea ce are si ofera solutii mai mici, mai mari pentru o viata mai fericita.

De exemplu:

Seara poti aprinde lumanari, renunti la luminatul electric si cumperi cateva lumanari parfumate sau cu un aspect placut si pret de cateva minute, ore, stai in lumina lor, lumina vie relaxeaza.
sau instalatie de lumini, pusa pe perete sau facut un model gen inima sau stea.
Cauta sa organizezi mici intruniri cu prietenii sau familia, nu neaparat doar de sarbatori, apropierea umana ajuta la cresterea nivelului de fericire.
Decoreaza casa cu perne imprimate dupa bunul plan, cu paturi colorate, se creeaza o atmosfera intima si calda, colturi de mobila cu diverse cutiute decorative, tablouri pe pereti cu mesaje interesante.
Bea ceai sau alte bauturi pe placul tau – calde cat mai des.HYGGE – se pronunta aproximativ „hiu-ga” sau “hue-guh” – înseamnă să ai sentimentul că aparții unui loc. Înseamnă căldură, confort și mulțumire.
Hygge este folosit în limba daneză ca și verb, substantiv și adjectiv.
Hygge este o tradiţie daneza, insa oricine poate intelege si pune in practica sfaturile si sugestiile mentionate in carte, practic este despre reciprocitate, siguranta, multumire, iubire, comunitate, incredere.
Asemenea cuvantului romanesc doracest cuvânt danez nu are traducere în alte limbi.

Danezii vorbesc despre hygge la fel cum italienii vorbesc despre mâncare.

Cartea aceasta e mica si plina de invataminte simple. Multe posibil sa le stiti sau macar sa fi auzit de ele, insa pentru ca viata de zi cu zi are un ritm alert si pe alocuri chiar plin de nebunie, nu luam in calcul cat de mult inseamna sa petreci ceva timp cu tine insuti sau cu cineva drag la o ceasca de “vorba”, timp petrecut in tihna, fara graba ca trebuie sa fii undeva, sa faci ceva si urgent…..

Personal am rasfoit cartea in librarie, e pe lista de cumparaturi, am nevoie de solutii practice pentru un trai cat mai simplu si ce am in jurul meu sa imi ofere bucurie.

Sugestii pentru un stil de viata danez sau cum sa fim mai comozi in viata de zi cu zi gasim peste tot in Romania insa la preturi foarte convenabile pentru orice buzunar.

Obiecte decorative, paturi, perne, cani, pahare, scaune, etc foarte bune din punct de vedere financiar am gasit la Pepco. Perne decorative 20-30 lei, cuburi cu imprimeu Live, Laugh, Love din prefabricat , 10 lei bucata, cutie material textil(verde, gri) ptr adunat maruntisurile cu tabla de scris cu creta 10 lei bucata, cutie de bijuterii din carton tip sertar, mai multe niveluri, modele, etc.

La Jysk chiar sunt reduceri acum la o multime de obiecte, am gasit cuvertura verde 35 lei, perne decorative de la 13 lei in sus multe,multe modele.

Deci solutii ar fi pentru mici decoratiuni, astfel incat sa vii acasa si sa te simti confortabil fara a cheltui multi bani si astfel fericirea se instaleaza treptat, librariile au carti si filme multe, daca bugetul e limitat sunt carti bune si la anticariat si daca nici acolo nu e ok, cred ca la biblioteca locala sigur se poate face un permis, recunosc pe al meu l-am pierdut, dar solutii se pot gasi in functie de bugetul fiecaruia.

Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci.
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume. Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas, sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura, durere si ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu, esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele.
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

Imagini realizate cu telefonul personal.

Duminica cu soare

Se face ca duminica a aparut soarele la Londra, fenomen relativ rar, dimineata fiind plina de nori cenusii, fara nici o urma de cer senin sau soare, cel din urma era un vis indepartat.

Si totusi a aparut si eu am ignorat pantofii incomozi si m-am gandit ca e cazul sa imi clatesc ochii prin oras. In general daca se intampla sa nu aveti pantofi comozi, alegeti varianta stat pe scaun undeva, nu mergeti pe coclauri. Nu de alta, dar curand veti cumpara pantofi noi sau multi plasturi :)! Eu mi-am cumparat incaltari noi, e drept spre sfarsitul zilei, dar altfel ajungeam acasa in sosete. Simpatice ce ii drept, albe cu dungi roz dar totusi nu e cel mai potrivit mod de a umbla prin oras.

In alta ordine de idei, pentru ca a fost soare, m-am gandit ca e un muzeu prin zona in care ma aflam si imi doream de multa vreme sa intru sa vad despre ce e vorba.

Tate Modern muzeul si podul de langa el , Millenium Bridge, cel pe care se poate merge doar la pas si pe care cred ca nu au voie decat turistii si cei care comercializeaza alune, muzicantii si alti practicanti ale diferitelor afaceri pe poduri, acolo nu stau ori in duminica asta au fugit de mine.

Tate Modern este un muzeu misto, cafenelele sunt vreo 2 sau 3, sali cu diverse chestii multe, unele mai interesante decat celalalte, daca e una din tintele dvs, ma bucur, inseamna ca stiti sa apreciati arta.

Eu una nu ma pricep, dar am facut cateva poze, in speranta in care cineva ar vrea sa imi povesteasca una alta ca sa inteleg mai bine. Mi-am cumparat 6 vederi si o insigna curcubeu, ca sa arat ca apreciez totusi arta.

Motorul plin de nuante de albastru si sclipici mi-a placut la maxim, l-am pus pe facebook, a fost apreciat de cativa prieteni.

Nu am inteles panza cu vopsea rosie, era in 3 exemplare, mie imi pareau toate la fel.

Am gasit un creator de arta roman, Geta Bratescu.

Si multe alte lucrari/ piese de arta pe care nu le-am inteles dar mi-au atras atentia cumva.

Cum arata Tamisa era esential sa va arat si podul roz al carui nume l-am uitat dar incepe cu Black …

Chipul meu este esential, nu apreciam deloc soarele, pentru ca eram convinsa ca e doar o toana, a se ignora expresia de pe chip, era doar din cauza durerii de picioare.

ps. Pozele sunt facute cu telefonul, calitatea lor nu este tocmai buna.

Dor

Imi e dor de multe lucruri

sa scriu, imi vin idei, aberatii, sunt indignata de ceea ce e in jurul meu, oameni, actiuni, etc si ajung acasa intr-un final si nimic….se rupe firul, prea multa oboseala, prea putin timp, dispar ideile.
de casa, de mama, de tata, de sora, de tine prieten drag(dragi, is mai multi), de Dunare, de aerul poluat.
de poze, nu am mai facut poze cu aparatul de mult, mult, mult timp.
de iubire.
de amintiri frumoase

Si ar mai fi, dar poate o sa imi fac timp cumva. Pana una alta ma duc acasa curand si alin dorul, poate mai si scriu ceva.

Piesa asta e pe repetare Adda – Canta Cucu

Ziua mea

de nastere a fost anul asta mai frumoasa.

Pentru ca am avut alaturi multi oameni dragi si pentru cei care au fost departe, i-am simtit la fel de aproape prin vorbele lor si prin faptul ca nu m-au uitat.

Am avut instiintarea pe facebook privata cu privire la ziua mea, dar luni dimineata am lasat sa se vada ca e ziua mea de nastere.

M-am gandit si ce daca unii nu tin minte, eu vreau sa ma bucur 😉 chit ca poate anul viitor multi nu isi vor mai aminti, vreau ca azi sa ma simt apreciata si sa primesc in dar cuvinte dulci.

Da, el(cel care mereu uita) si-a amintit si m-a sunat, chiar destul de devreme in zi, chiar si persoane la care nu ma asteptam, mi-au oferit un motiv de a zambi. Ziua in sine a fost una superba pentru zona Londrei, neasteptat de calduroasa. A fost timp pentru plimbat aiurea, fara tinta, a fost timp si pentru cumparaturi, chiar si pentru a cunoaste un om.

Bineinteles ca am facut si poze, insa pentru ca am umblat mai mult singura, de multe ori imi era lene sa mai scot aparatul ;))

Una peste alta vreau sa multumesc pentru ziua de nastere avuta si pentru zilele dinaintea ei si dupa ea. Am petrecut cu colegii, am vorbit cu cei dragi, oameni buni si frumosi mi-au lasat mesaje si cel mai important multi oameni chiar si pret de cateva cuvinte s-au gandit la mine. Va multumesc!

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ. In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

Dor de tine

…se intampla ca imi e dor de tine.

Au fost atat de multe lucruri petrecute impreuna, atat de multe planuri in facute in gand pentru noi doi.

Nu stiu unde au fugit gandurile.

De curand am inceput sa visez iar…fara tine, dar e greu, trebuie sa invat sa visez singura si fiecare zi e o noua incercare, un nou pas.

Nu ti-am spus lucrurile astea, nu vad rostul. Chiar si atunci cand ne vedem, dorul nu se poate rosti, durerea, dezamagirea dispar

Ar fi bine sa ti le spun, insa daca le rostesc vin lacrimile, vine si furia, pe cat mi-as dori sa ma iei in brate, pe atat imi doresc sa iti provoc durere fizica.

De curand un om drag a rostit laude la adresa mea, imi parea ca vorbeste despre o alta persoana, nu despre mine, eu nu facusem nimic special, doar am facut tot posibilul sa ajut.

Automat gandul fuge la tine. S-au intamplat atat de multe lucruri, dar nu am simtit ca esti multumit, mereu ceva parca de retinea. Pana si cuvantul “multumesc” imediat rostit, mi se parea de plastic, fals, fara nici un sentiment, doar un lucru automat.

Nu ma plang, fiecare ne alegem pedeapsa intr-un fel sau altul, durerea e constanta in viata fiecaruia, momentele in care o simtim difera. Daca nu simti, parca nu traiesti.

Si uneori dorul, durerea, bucuria, tristetea si alte sentimente se pot alina cu inghetata 🙂

tort Amicii cu nuca, gem, inghetata cu aroma de vanilie si ciocolata, o nebunie 😉

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar toate variantele si riscurile aferente si faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu “citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi cu gandurile pe care le au si ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa traiesc in locuri superbe, sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte. Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.

Alaturi de Dragos

….Dragos vrea sa descopere lumea si nu e indeajuns de puternic sa se faca auzit pentru ca boala il macina si il macina asa de tare incat unica lui sansa e o suma mare de bani intr-o alta tara, detalii sunt mai jos.

Detalii despre Dragos sunt pe pagina lui Alaturi de Dragos.

………..Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen)

Prof. Doru Căstăian

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi

Dragos

În urma lăudabilei inițiative luate de Doru lumea s-a mobilizat. Pe 14 martie la Club Infinity va fi un eveniment dedicat lui – mai exact, toate încasările de pe bilete și invitații vor merge direct către el. Un bilet de intrare costă 10 lei, dar puteți da cât vă lasă inima, detalii gasiti aici .

Sfarsit de an in UK

Incep sa regasesc ceva culori, prin intermediul oamenilor cunoscuti aici.

Locurile sunt superbe chiar si in miez de iarna, zapadaa nu am zarit-o pe aici dar ploaia si vantul sunt acasa la ele in zona asta deci alt fenomen nu prea mai are loc.

Sper ca anul ce vine sa va gaseasca mai veseli, sanatosi si la punga grosi sau macar cu planuri in sensurile astea.

Multumesc din toata inima celor care dintr-un motiv doar de ei stiut au ales sa ma urmareasca pe blog.

Imagini din Dawlish de pe 24 decembrie. Parul meu e in continuare in culoarea lui naturala :)!