amintiri

Dor

Imi e dor de multe lucruri

sa scriu, imi vin idei, aberatii, sunt indignata de ceea ce e in jurul meu, oameni, actiuni, etc si ajung acasa intr-un final si nimic….se rupe firul, prea multa oboseala, prea putin timp, dispar ideile.
de casa, de mama, de tata, de sora, de tine prieten drag(dragi, is mai multi), de Dunare, de aerul poluat.
de poze, nu am mai facut poze cu aparatul de mult, mult, mult timp.
de iubire.
de amintiri frumoase

Si ar mai fi, dar poate o sa imi fac timp cumva. Pana una alta ma duc acasa curand si alin dorul, poate mai si scriu ceva.

Piesa asta e pe repetare Adda – Canta Cucu

Momente fericite – fotograf priceput!

Sunt cateva zile de cand savurez cu multa bucurie pozele unui om.

Nu pot eu aprecia cat e de bun sau cate stie sa faca insa pot spune daca imi place sau nu ceea ce face. Si nu e poza din ce am vazut sa nu imi placa ceva la ea, cum cade lumina, cum se uita ea, el, ele, cum se vede nu stiu ce. Are omul asta un dar de a prinde momentele dulci si de a le pastra in imagini, nu stiu cum face dar mi-ar place sa fiu si eu surprinsa de ochiul lui. Mie orasul natal nu imi place, mereu ii gasesc defecte, insa el m-a facut sa imi amintesc de partile bune si de faptul ca oriunde ma duc prin lume, imi port cu drag in gand faleza si Dunarea.

Orasul meu, zona falezei si ceva poze imprumutate de pe situl lui, nu am indraznit sa iau de la sectiunea food, acolo trebuie savurate de fiecare cum stie, cum poate.

Il cheama TUTU IONATAN si l-am descoperit pentru ca si-a lasat din timpul lui ca sa imi pozeze nepoata, printre altele sa si vorbeasca cu ea intr-un mod atat de frumos si nu doar cu ea, cu oricine pentru ca dupa cum surprinde momentele frumoase, pe atat de frumos vorbeste cu oamenii.

Situl lui este http://tutuionatan.ro/

Va doresc vizionare placuta si in caz ca aveti nevoie de un fotograf, sa nu ezitati, vine in orice colt de tara si va aduce cu siguranta bucurii in casa pentru restul vietii.

ps.piticul de nepoata fericita pentru ca a primit 2 autografe si a stat langa smiley.

Cuvinte ratacite

….amintiri, regasiri

Era o data o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bunatatea, tristetea , Intelepciunea,
…. si ca toti ceilalti iubirea.
Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde si isi pregatira navele de plecare. Doar
Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara
ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie ma poti lua cu
tine?” “Nu te pot lua, caci e prea mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea atunci
se hotara sa ceara ajutorul Orgolului, “Orgoliule te rog ma poti lua cu tine?” “Nu te pot lua Iubire, aici
totul este perfect, mi-ai putea strica nava.” Atunci Iubirea intreba Tristetea care trecea pe langa ea:
“Tristete te rog lasa-ma sa vin cu tine”. “Oh Iubire, raspunse Tristetea, sunt atat de trista incat trebuie
sa merg singura”. Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nu auzi
ca este strigata.
Dintr-o data o voce spuse: “Vino Iubire te iau cu mine.” era un batran care vorbise. Iubirea se simti
atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira la
tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora batranului si intreba Cunoasterea:
“Cunoastere, imi poti spune cine ma ajutat?” “Era Timpul” raspunse Cunoasterea. “Timpul?” se intreba
Iubirea. “De ce tocmai timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de intelepciune ii respunse:
“Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta este Iubirea in viata.”

Cambridge – Marea Britanie 08.03.2010

Imi sunasem mama si pe sora stand in curtea din fata casei, acolo aveai semnal excelent fara intreruperi. Le-am urat la multi ani si mi-am inceput ziua muncind cu drag si spor, trezind lumea pentru ca ziua sa inceapa si pentru ei. Totul condimentat cu ploaie si o haina-pelerina verde.

Aveam un scop, cei din jur ma sprijineau si totul parea sa aiba sens.

Galati, Romania 08.03.2013

M-am trezit cu greu, o viroza a tot incercat sa isi faca cuib in corpul meu, m-a felicitat tata, mi-am pupat mama, pe sora am pupat-o mai spre mijlocul zilei. Nu stiu exact ce am mai facut apoi dar la un moment dat am iesit din casa sa fac anumite lucruri.

Nu am un scop, imi doresc enorm de mult sa trec peste un anumit obstacol, cei din jur ma sustin si totul pare sa nu aiba sens.

Azi am pozat 2 papagali impaiati, o pereche de pantofi si o domnisoara de 8 ani, toate la rugamintile ei. Cica am cele mai bune idei de matusa :)).

Morala ar fi: fa ce simti dar invata sa accepti consecintele, fara sa ai regrete.

Eu am, deci cred ca nu am facut chiar tot ceea ce am simtit .