Zi frumoasa de miercuri impreuna cu Carmen discutam prin imagini!
Author: Carmen
Trotuarul public sau privat?!
Azi…inca o data m-am minunat de cat de “frumoasa” e tara noastra, respectiv orasul in care traiesc.
Se ia un colt dintr-un cartier relativ central, ceva seminte, pufuleti, tigari si ce iti mai vine in cap, iesi din casa, traversand strada si vis a vis de casa ta, te asezi pe trotuar si incepi si analizezi trecatorii, savurezi din tigara, pui o muzica, nu in casti bineinteles, care ar fi hazul…
Eventual inviti si rudele si vecinii, totul e mai misto in gasca de 10 -15 oameni adulti si copii, aaa nu e musai sa vorbesti frumos, din nou, care ar fi hazul, copilul de 5 ani trebuie musai sa stie in termeni de organe masculine/ feminine ce se intampla daca nu isi pune geaca pe el sau daca nu sta cuminte.
Vroiam sa fac poza cu telefonul dar presimt ca imaginea s-a format din cuvintele de mai sus. Sa mentionez totusi ca in zona aia(desi putine case) locuiesc multi oameni de etnie mai inchisa la culoare care au ca obiect de activitate in special vanzarea de flori, in coltul imediat apropiat de casa si trotuarul cu pricina. De fapt cred ca trotuarul, desi e vis a vis de casa lor, le apartine in totalitate mereu, indiferent de momentul din zi, noapte sau anotimp. Sincer ii inteleg, langa casa lor spatiul de trecere al pietonilor este foarte mic, pot incape pe trotuar doar 2 oameni care trebuie sa se fereasca putin ca sa nu se atinga, deci ar fi fost prea greu sa se relaxeze acolo…
ps. ma doare ingrozitor de tare capul si azi am constatat ca am adunat o multime de suparari, nervi, frustrari, caci am vrut sa ma iau de antrenoarea de aerobic pentru ca nu imi ies pasii, deci posibil sa fi fost plina de nervi si cand am vazut cele de mai sus…
L’Occitane en Provence – Thé Vert & Bigarade Eau de Toilette
sau cu alte cuvinte
Apa de toaleta cu ceai verde si portocala amara(detalii)
In urma cu putin timp am avut de ales din 4 variante, aroma despre care noi am vrea sa povestim. Nu am analizat nimic, am ales fara sa am vreun dubiu si am facut cea mai buna alegere.
Ceaiul verde si portocala amara mi se pare o combinatie perfecta pentru mine, ducandu-ma cu gandul la o padure si pajistea de langa ea.
Nu am avut ocazia pana acum sa testez acest parfum si de fapt nici un fel de produs L’occittane en Provence, iar acum gratie participarii la un mic concurs pe pagina de facebook, ma aflu in fata unor bunatati, nu stiu cu care sa incep.
Parfumul doar l-am adulmecat, imi e frica parca sa-l aplic, pentru ca l-as termina repede, dar am facut-o si instant m-am trezit in gradina din spatele casei, la tara in Vrancea, dis de dimineata, ma ascundeam ca sa nu plec cu restul lumii la vie, mi se parea plictisitor.
In gradina erau o multime de flori, legume, copaci cu prune, cirese, visine, pamantul inca ud de la roua de dimineata si eu fara papuci, ala mi se parea cel mai minunat loc dimineata si dupa ploaie, chiar daca ma murdaream si ma udam, faceam ceva ce in mod normal la oras, nu as fi avut voie sa fac.
Acum nu mai am locul ala, e drept nici 11 ani nu mai am de multa vreme, insa acum, am senzatia intr-o sticla, pe care o pot plimba cu mine oriunde.
Am sperat ca acest parfum prin componentele lui sa imi ofere bucurie si prospetime, oriunde as fi. Asa s-a si intamplat.
Multumesc L’Occitane en Provence Romania
ps. dovada
Remediu contra tristetii
…sau a altor sentimente neplacute de zi cu zi.
WINDOW SHOPPING altfel denumit si clatirea ochilor prin magazine, in cazul meu, magazine virtuale pentru a nu arunca banii aiurea.
Pui ochii, gandurile si toata motivatia ta pe anumite piese mult dorite si daca pana a 2 a zi sau pana la salariul, gandul ramane, clar obiectul sau obiectele trebuie cumparate.
Azi am in prim plan costumele de baie , lenjeria intima si lenjeria sexy adica materiale fluide, dantela, voaluri, imprimeuri, plase, ate, snururi, eventual ceva cu buline, ceva rosu, poate chiar un corset sau un costum cu mai multe piese, ceva accesorii.
Imi place sa visez cu ochii deschizi ca la un moment dat voi avea o vacanta in care statul in piscina, mare sau ocean va fi indeletnicirea principala si ca intr-un fel sau altul voi invata sa inot. Cum eu sunt departe de a fi un fotomodel si detin un corp pufos, tinta e sa aleg costume de baie intregi si care sa se potriveasca la diverse combinatii de rochii de plaja sau pareo.
Preturile sunt intre 100 si 150 lei (plus minus).
Ideea de bronz nu m-a interesat niciodata, avand tenul destul de inchis si vara indiferent ce as face, soarele ma prinde oricum, insa intr-un astfel de costum, te poti bronza intr-un mod estetic(adio bronz cu manecutze ).
Rochie de plaja am, chiar 2 si pareo deasemenea, ramane doar sa ma decid, dorinta mea e mai puternica spre cel maro cu ancora.
Dupa o zi de balaceala, e musai sa ma schimb in ceva mai comod, deci cautam lenjerie intima si lenjerie sexy, fix dupa cum imi doreste inima mea, pentru ca daca e vacanta visurilor mele, acum urmeaza sa mancam ceva si dansam intr-un local pe o muzica ca cea de mai jos ….
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=H0nhFkSVK-I&w=560&h=315]
sau asa
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=uX_8d-XwSyc&w=420&h=315]
sau asa
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=E25UfQlwOGg&w=420&h=315]
….si mai apoi nu stiu ce ar putea fi, dar mi-am facut cumparaturile potrivite, deci sunt pregatita pentru orice s-ar intampla.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=6lAKlYTQVKY&w=560&h=315]
Acest articol participa la o campanie de pe BLOGAWARDS
Miercurea fara cuvinte- Polonia – Birkenau & Auschwitz
zi de miercuri, zi de povestit prin imagini
Baloane de sapun
Ce faci cand balonul tau de sapun se sparge? Cand iti pui in baloane de sapun: vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste, ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?
Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??
Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….
Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.
Nu caut solutii minune, ele nu exista.
De zi cu zi!
- Aveti ochelari de soare?
Detin in momentul asta vreo 3-4 perechi cumparate, primite, colorate, gasite si parca totusi nu sunt indeajuns.Imi pare ca atunci cand imi pun ochelarii, lumea din jur a disparut in mare parte, is eu si soarele pana la punctul x unde trebuie sa ajung. Zilele trecute am avut o revelatie, cei din jur te recunosc si cu ochelari de soare. Mie imi pareau ca is ca o masca, ii pun si time out, poti fi oricine. Da, cam atat de “cu capul ” is uneori. M-au salutat 3 oameni in 5 minute dupa ce ma bucuram de mersul pe strada cu ochelari din aceea prin care nu se vede ca te uiti la cineva anume .
- Dorinta neimplinita
Aseara mi-am dorit mult de tot sa vad un film romanesc super bine vazut in alte tari, minunata organizare din cadrul locatiei de difuzare, m-a facut sa ma razgandesc. Imi doream macar un petec de iarba pe care sa te poti aseza si privi in voie. In schimb erau cateva scaune, poate 50 la numar si lume, cu mult peste numarul de scaune, sa stai pe langa ele era imposibil sa vezi si la ecran, ramanea doar optiunea in picioare. Acum imi doresc sa il gasesc pe internet, daca cineva are vreo sugestie, o accept cu bucurie.
Filmul e Pozitia Copilului – Child’s Pose.
E de apreciat ca multa lume isi dorea sa viziteze muzeele din oras, putine la numar, dar cel putin cel din urma si cel mai mare, muzeul de arta, avea multi admiratori si bonus targ de lucruri frumoase facute de maini pricepute.
- Directii, indrumari
Nu stiu incotro, care imi e drumul si de ce e musai sa duc in spate si sa adun constant suferinte si suparari. Speram sa fiu aproape de un echilibru dar pare mult prea departe de mine. Ceea ce imi doresc sau vreau pare de domeniul sf-ului, chiar daca comparativ cu altii, e ceva extrem de simplu.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=08DjMT-qR9g&w=560&h=315]
Oameni frumosi – barbatul din viata mea
…..ne-am cunoscut acum 6 ani, daaaa, cu o gramada de timp in urma. Nu am idee cand a trecut si daca am facut ceva anume in acest interval, am mai crescut, am facut si multe prostii, sincer nici nu imi vine sa cred ca am reusit sa ramanem impreuna, dupa toate prin cate am trecut.
El s-a plimbat, eu m-am plimbat, cel mai mult totusi s-a plimbat el. Impreuna mai putin, impreuna ne-am plimbat prin tara, povestea oficiala era ca stam undeva prin oras si cea neoficiala ne-a gasit in judetul Vrancea sau la Targu Ocna, Slanic Moldova, Iasi. La Bacau cred am mancat la un plimba tava misto, mi-a ramas aroma in gand dar nu mai retin ce anume am mancat.
Am vazut si muntele, m-am dat linistita cu sania, nimeni nu vroia sa mi-o ia, doar ca el nu s-a dat cu mine :(, cica nu era echipat corespunzator. Ce ii drept, cand plecam de acasa, mereu era pe fuga si echipamentul de multe ori ramanea in sifonier. Si vulcanii noroiosi i-am vazut impreuna cu el.
Apoi a plecat departe si ne vedeam din ce in ce mai rar. Am varsat multe lacrimi ca sa pot pastra vie dragostea dintre noi. Uneori zic ca e prea mult, alteori imi pare echitabil. Insa am crescut, pas cu pas am invatat ca daca iubesti, trebuie sa stii ce insemna si suferinta, ele vin impreuna. Expresia ” te iubesc” imi pare banala uneori, pentru ca am inteles cu greu ca nu e deajuns, cuvintele nu ajuta intotdeauna, e nevoie si de fapte si au venit si ele. Sub forma de un elefant perna rosu, tocmai bun de strans in brate dupa ce pleaca.
El nu vorbeste mult, uneori chiar foarte putin comparativ cu mine si lucrul asta uneori e tare enervant, dar am invatat sa si tac, sa ma bucur de momentele de tacere in doi dar s-a obisnuit sa ma surprinda, ca sa fie sigur ca voi fi tacuta imediat dupa surpriza si multe regasiri s-au petrecut fara sa am habar. Ma trezeam pe faleza Dunarii ca aparea el, stiind ca e la mii de km departare sau ca ma asteapta in statia de autobuz din Uk, Cambridge sau ca era la usa cu un buchet de flori in mana(uneori chiar doua buchete).
Sunt mici dar mari dovezi de afectiune si pentru asta eu il iubesc. Chiar daca ziua mea de nastere e uneori un mister pentru el ori ziua de nume, care e si pentru el personal motiv de sarbatoare. Cumva se revanseaza el.
Plimbarile le-am reluat, am vazut putin din Londra, Cambridge, Milano, Cracovia, Bellagio, uneori cu bataie de cap, cu dureri de cap, de picioare dar impreuna.
Pana la urma cred ca asa e drumul in doi, cu clipe de bucurie mai mici, mai mari, mai dese, mai rare, nu e la fel la toata lumea, pentru ca noi nu semanam intre noi, suntem diferiti si in fiecare zi invatam cum sa comunicam mai bine unul cu celalalt.
Inca vreau multe de la noi, vreau sa luam lectii de dans, sa ma lase pe spate si apoi sa ma invarta si eu sa raman pe pozitii, vreau sa descoperim lumea in doi si sa adunam in geanta experiente noi de viata. Nu va fi simplu dar ce a fost mai greu cred ca a cam trecut.
Va mai urma….
Miercurea fara cuvinte – orasul meu
Oameni frumosi – Ella
…acum cativa ani, sa fie deja vreo 3, cam prin momentul asta cunosteam o persoana feminina, ma aflam in Uk, Cambridge.
Ella e numele ei si datorita unui amic, mi-am facut curaj si am sunat-o. In general am fost invatata sa evit prieteniile cu oamenii din aceeasi natia cu a mea, pentru ca exista multa invidie, rautate si cate si mai cate, cand ma aflam in alta tara.
Ella are ceva mai multi ani decat mine si povesti de viata o sumedenie. Avand aceeasi reticenta in a cunoaste oameni noi, mi-a spus totusi sa ne vedem, m-a invitat in casa ei, sa stau in weekend si sa discutam despre cate-n luna si in stele. Mi s-a parut ca am fortat putin nota si ideea de a petrece noaptea in casa unui om necunoscut nu m-a incantat, dar am riscat, analizand riscurile, in caz de necompatibilitate gaseam un autobuz inapoi spre locul in care locuiam.
Ca sa se inteleaga, uneori nu sunt tolerata usor de cei din jur, am tendinta sa fiu pisaloaga, sa spun ce gandesc cu mai mult sau mai putina diplomatie, indiferent ca e de bine sau rau, clar am gura mare cand mi se pare ca am fost neindreptatita sau cei din jurul meu au fost lezati intr-un fel sau altul. Ca atare in timp prietenii pe care ii aveam s-au diminuat .
Nu aveam habar cum arata, amicul comun mi-a spus ca e o tipa focoasa, cam atat era in gandul meu. Am descoperit o tipa inalta cu parul lung roscat, parul era desfacut si purta ochelari, nu retin cu ce era imbracata, dar personal mi s-a parut superba. Si eu am uimit-o pe ea, prin inaltimea mea de 155 si chipul copilaros pe care il detin ;)) .
Sa va zic ca de atunci, aproape in fiecare zi noi am vorbit la telefon, cum gaseam portita libera, fugeam la ea? Mare lucru nu se intampla, eu ii faceam masaj, ea gatea, faceam cumparaturi, ne amuzam de povestile noastre, recunosc mai mult eu de ale ei si de multe ori ma trezeam si plangand, cand aflam prin ce minunatii a putut sa treaca.
Casa ei era a mea, tot ce avea impartea, daca ceva nu ii convenea, atunci pe loc aflam, un lucru pe care eu il gasesc a fi minunat, caci adevarul spus verde in fata, te poate ajuta sa gandesti mai obiectiv despre persoana ta, sau cu alte cuvinte, te poate ajuta sa iti vezi lungul nasului. Nu eram eu singura, cea care ii trecea pragul, ea mai avea prieteni buni, nu conta cand suna la usa sau la tel, ea deschidea senina si te asculta si oferea tot ce avea ea mai bun. Nu a cerut nimic in schimb, cel putin nu mie sau celor pe care i-am vazut eu. Insa a impus intotdeauna o doza de respect, incat mie, imi era rusine sa o mint sau sa ma prefac. Din cand in cand ma uit la pozele cu ea si mi se pare ca nu e locul meu acolo langa ea, ca ar trebui sa fie alta persoana, oricare.
Nu am un moment special de care sa imi amintesc, mi-a ramas in gand relaxarea pe care o simteam cand intram in casa ei, ma simteam mai linistita sau faptul ca imi placea sa ma uit la ea cand purta o discutie cu altcineva. Cand se uita in ochii mei, ma intimidam putin…
Ea are 2 copii, ceea ce facea, era mereu pentru ei, indiferent de oboseala sau probleme, gandul ei principal era la cei 2 pitici si la cum va fi viitorul cand ei ii vor fi alaturi. Au trecut 3 ani de atunci si in ciuda suferintelor avute, ea acum e impreuna cu baietii ei. Sper sa o regasesc fericita si iubita, caci merita din toata inima .
Poate ca nu sunt tocmai coerenta in exprimare, in ceea ce simt, dar omul de mai sus era un strain, care a riscat cu mine, dupa ce multi altii o dezamagisera, si mi-a oferit tot ce avea, fara a cere nimic in schimb. Si eu am dezamagit-o, insa eu am plecat pentru a-mi urma inima si pentru a-mi construi un echilibru in relatia pe care o am cu iubitul meu si cred ca a inteles lucrul asta.
Desi de la ea am contul de facebook, de cele mai multe ori nu gasesc cuvintele potrivite spre a i le spune. Imi e dor nespus de ea si as vrea sa cred ca la un moment dat ne vom revedea. Stiu ca indiferent cat de mult timp va trece, momentele petrecute impreuna nu vor fi uitate, va ramane mereu senzatia aia de bine, de armonie pe care o intalnim din cand in cand .
ps . amicul care o cunostea, de fapt nu stia nimic de ea, doar ca e o femeie care arata bine si locuieste in uk.