Dupa multe amanari si incercari de joburi diverse in minunatul meu oras, am ajuns din nou la ideea de acum ceva vreme, sa muncesc in United Kindom sau Anglia sau Marea Britanie.
E simplu sa iti iei geanta si sa pleci :), parca nici biletul de avion nu pare asa scump, insa noi ca si romani inca nu avem drept de munca acolo. Imi pare ciudat pentru ca acum vreme cand am stat si eu o perioada mai lunga, pakistanezii, indienii si toate rasele care seamana cu ei, erau ca acasa la ei, chiar cu mult peste englezi. Insa asta e situatia si invat sa jonglez cu ceea ce am. Daca as fi mai curajoasa, as pleca sa muncesc la negru, dar imi e teama ca voi esua si ma intoarce acasa rapid.
Citesc pareri, discutii, legi, regulamente, liste de documente, alte pareri, alte discutii si tot asa. Primesc oferte de la firma de recrutare, unele mai serioase, altele mai putin, incerc sa cantaresc ofertele intre ele dar de multe ori imi iese cu eroare.
De indata ce pornesc pe un drum clar cu una din ele si ajung in uk, revin cu detalii despre metoda mea, pana atunci imi storc creierii, chinui calculatorul si sper sa zaresc si eu luminita aia care sa imi ofere claritate pe drumul ales.
Multa vreme nu mi-am permis luxul sa visez la un job in afara tarii, poate doar alaturi de el, intr-o alta tara, a carei limba nu prea imi place, insa acum situatia s-a schimbat.
Partenerul a devenit istorie si realitatea de zi cu zi a ceea ce se intampla in orasul meu, m-au facut sa imi doresc sa fug catre alte meleaguri. Nu ca ar fi cainii acolo mai prietenosi,ci doar pentru ca, sansele sunt mai mari de a realiza ceva ptr tine ca persoana, decat aici .
