Remediu contra tristetii

…sau a altor sentimente neplacute de zi cu zi.

WINDOW SHOPPING altfel denumit si clatirea ochilor prin magazine, in cazul meu, magazine virtuale pentru a nu arunca banii aiurea.

Pui ochii, gandurile si toata motivatia ta pe anumite piese mult dorite si daca pana a 2 a zi sau pana la salariul, gandul ramane, clar obiectul sau obiectele trebuie cumparate.

Azi am in prim plan costumele de baie , lenjeria intima si lenjeria sexy adica materiale fluide, dantela, voaluri, imprimeuri, plase, ate, snururi, eventual ceva cu buline, ceva rosu, poate chiar un corset sau un costum cu mai multe piese, ceva accesorii.

Imi place sa visez cu ochii deschizi ca la un moment dat voi avea o vacanta in care statul in piscina, mare sau ocean va fi indeletnicirea principala si ca intr-un fel sau altul voi invata sa inot. Cum eu sunt departe de a fi un fotomodel si detin un corp pufos, tinta e sa aleg costume de baie intregi si care sa se potriveasca la diverse combinatii de rochii de plaja sau pareo.

Preturile sunt intre 100 si 150 lei (plus minus).

Ideea de bronz nu m-a interesat niciodata, avand tenul destul de inchis si vara indiferent ce as face, soarele ma prinde oricum, insa intr-un astfel de costum, te poti bronza intr-un mod estetic(adio bronz cu manecutze ).

Rochie de plaja am, chiar 2 si pareo deasemenea, ramane doar sa ma decid, dorinta mea e mai puternica spre cel maro cu ancora.

Dupa o zi de balaceala, e musai sa ma schimb in ceva mai comod, deci cautam lenjerie intima si lenjerie sexy, fix dupa cum imi doreste inima mea, pentru ca daca e vacanta visurilor mele, acum urmeaza sa mancam ceva si dansam intr-un local pe o muzica ca cea de mai jos ….

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=H0nhFkSVK-I&w=560&h=315]

sau asa

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=uX_8d-XwSyc&w=420&h=315]

sau asa

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=E25UfQlwOGg&w=420&h=315]

….si mai apoi nu stiu ce ar putea fi, dar mi-am facut cumparaturile potrivite, deci sunt pregatita pentru orice s-ar intampla.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=6lAKlYTQVKY&w=560&h=315]

Acest articol participa la o campanie de pe BLOGAWARDS

Miercurea fara cuvinte- Polonia – Birkenau & Auschwitz

zi de miercuri, zi de povestit prin imagini

Baloane de sapun

Ce faci cand balonul tau de sapun se sparge? Cand iti pui in baloane de sapun: vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste, ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?

Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??

Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….

Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.

Nu caut solutii minune, ele nu exista.

De zi cu zi!

Aveti ochelari de soare?

Detin in momentul asta vreo 3-4 perechi cumparate, primite, colorate, gasite si parca totusi nu sunt indeajuns.Imi pare ca atunci cand imi pun ochelarii, lumea din jur a disparut in mare parte, is eu si soarele pana la punctul x unde trebuie sa ajung. Zilele trecute am avut o revelatie, cei din jur te recunosc si cu ochelari de soare. Mie imi pareau ca is ca o masca, ii pun si time out, poti fi oricine. Da, cam atat de “cu capul ” is uneori. M-au salutat 3 oameni in 5 minute dupa ce ma bucuram de mersul pe strada cu ochelari din aceea prin care nu se vede ca te uiti la cineva anume .

Dorinta neimplinita

Aseara mi-am dorit mult de tot sa vad un film romanesc super bine vazut in alte tari, minunata organizare din cadrul locatiei de difuzare, m-a facut sa ma razgandesc. Imi doream macar un petec de iarba pe care sa te poti aseza si privi in voie. In schimb erau cateva scaune, poate 50 la numar si lume, cu mult peste numarul de scaune, sa stai pe langa ele era imposibil sa vezi si la ecran, ramanea doar optiunea in picioare. Acum imi doresc sa il gasesc pe internet, daca cineva are vreo sugestie, o accept cu bucurie.

Filmul e Pozitia Copilului – Child’s Pose.

E de apreciat ca multa lume isi dorea sa viziteze muzeele din oras, putine la numar, dar cel putin cel din urma si cel mai mare, muzeul de arta, avea multi admiratori si bonus targ de lucruri frumoase facute de maini pricepute.

Directii, indrumari

Nu stiu incotro, care imi e drumul si de ce e musai sa duc in spate si sa adun constant suferinte si suparari. Speram sa fiu aproape de un echilibru dar pare mult prea departe de mine. Ceea ce imi doresc sau vreau pare de domeniul sf-ului, chiar daca comparativ cu altii, e ceva extrem de simplu.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=08DjMT-qR9g&w=560&h=315]

Oameni frumosi – barbatul din viata mea

…..ne-am cunoscut acum 6 ani, daaaa, cu o gramada de timp in urma. Nu am idee cand a trecut si daca am facut ceva anume in acest interval, am mai crescut, am facut si multe prostii, sincer nici nu imi vine sa cred ca am reusit sa ramanem impreuna, dupa toate prin cate am trecut.

El s-a plimbat, eu m-am plimbat, cel mai mult totusi s-a plimbat el. Impreuna mai putin, impreuna ne-am plimbat prin tara, povestea oficiala era ca stam undeva prin oras si cea neoficiala ne-a gasit in judetul Vrancea sau la Targu Ocna, Slanic Moldova, Iasi. La Bacau cred am mancat la un plimba tava misto, mi-a ramas aroma in gand dar nu mai retin ce anume am mancat.

Am vazut si muntele, m-am dat linistita cu sania, nimeni nu vroia sa mi-o ia, doar ca el nu s-a dat cu mine :(, cica nu era echipat corespunzator. Ce ii drept, cand plecam de acasa, mereu era pe fuga si echipamentul de multe ori ramanea in sifonier. Si vulcanii noroiosi i-am vazut impreuna cu el.

Apoi a plecat departe si ne vedeam din ce in ce mai rar. Am varsat multe lacrimi ca sa pot pastra vie dragostea dintre noi. Uneori zic ca e prea mult, alteori imi pare echitabil. Insa am crescut, pas cu pas am invatat ca daca iubesti, trebuie sa stii ce insemna si suferinta, ele vin impreuna. Expresia ” te iubesc” imi pare banala uneori, pentru ca am inteles cu greu ca nu e deajuns, cuvintele nu ajuta intotdeauna, e nevoie si de fapte si au venit si ele. Sub forma de un elefant perna rosu, tocmai bun de strans in brate dupa ce pleaca.

El nu vorbeste mult, uneori chiar foarte putin comparativ cu mine si lucrul asta uneori e tare enervant, dar am invatat sa si tac, sa ma bucur de momentele de tacere in doi dar s-a obisnuit sa ma surprinda, ca sa fie sigur ca voi fi tacuta imediat dupa surpriza si multe regasiri s-au petrecut fara sa am habar. Ma trezeam pe faleza Dunarii ca aparea el, stiind ca e la mii de km departare sau ca ma asteapta in statia de autobuz din Uk, Cambridge sau ca era la usa cu un buchet de flori in mana(uneori chiar doua buchete).

Sunt mici dar mari dovezi de afectiune si pentru asta eu il iubesc. Chiar daca ziua mea de nastere e uneori un mister pentru el ori ziua de nume, care e si pentru el personal motiv de sarbatoare. Cumva se revanseaza el.

Plimbarile le-am reluat, am vazut putin din Londra, Cambridge, Milano, Cracovia, Bellagio, uneori cu bataie de cap, cu dureri de cap, de picioare dar impreuna.

Pana la urma cred ca asa e drumul in doi, cu clipe de bucurie mai mici, mai mari, mai dese, mai rare, nu e la fel la toata lumea, pentru ca noi nu semanam intre noi, suntem diferiti si in fiecare zi invatam cum sa comunicam mai bine unul cu celalalt.

Inca vreau multe de la noi, vreau sa luam lectii de dans, sa ma lase pe spate si apoi sa ma invarta si eu sa raman pe pozitii, vreau sa descoperim lumea in doi si sa adunam in geanta experiente noi de viata. Nu va fi simplu dar ce a fost mai greu cred ca a cam trecut.

Va mai urma….

Miercurea fara cuvinte – orasul meu

Pentru ca e miercuri, povestim prin imagini :)!

poze de tutu ionatan

Oameni frumosi – Ella

…acum cativa ani, sa fie deja vreo 3, cam prin momentul asta cunosteam o persoana feminina, ma aflam in Uk, Cambridge.

Ella e numele ei si datorita unui amic, mi-am facut curaj si am sunat-o. In general am fost invatata sa evit prieteniile cu oamenii din aceeasi natia cu a mea, pentru ca exista multa invidie, rautate si cate si mai cate, cand ma aflam in alta tara.

Ella are ceva mai multi ani decat mine si povesti de viata o sumedenie. Avand aceeasi reticenta in a cunoaste oameni noi, mi-a spus totusi sa ne vedem, m-a invitat in casa ei, sa stau in weekend si sa discutam despre cate-n luna si in stele. Mi s-a parut ca am fortat putin nota si ideea de a petrece noaptea in casa unui om necunoscut nu m-a incantat, dar am riscat, analizand riscurile, in caz de necompatibilitate gaseam un autobuz inapoi spre locul in care locuiam.

Ca sa se inteleaga, uneori nu sunt tolerata usor de cei din jur, am tendinta sa fiu pisaloaga, sa spun ce gandesc cu mai mult sau mai putina diplomatie, indiferent ca e de bine sau rau, clar am gura mare cand mi se pare ca am fost neindreptatita sau cei din jurul meu au fost lezati intr-un fel sau altul. Ca atare in timp prietenii pe care ii aveam s-au diminuat .

Nu aveam habar cum arata, amicul comun mi-a spus ca e o tipa focoasa, cam atat era in gandul meu. Am descoperit o tipa inalta cu parul lung roscat, parul era desfacut si purta ochelari, nu retin cu ce era imbracata, dar personal mi s-a parut superba. Si eu am uimit-o pe ea, prin inaltimea mea de 155 si chipul copilaros pe care il detin ;)) .

Sa va zic ca de atunci, aproape in fiecare zi noi am vorbit la telefon, cum gaseam portita libera, fugeam la ea? Mare lucru nu se intampla, eu ii faceam masaj, ea gatea, faceam cumparaturi, ne amuzam de povestile noastre, recunosc mai mult eu de ale ei si de multe ori ma trezeam si plangand, cand aflam prin ce minunatii a putut sa treaca.

Casa ei era a mea, tot ce avea impartea, daca ceva nu ii convenea, atunci pe loc aflam, un lucru pe care eu il gasesc a fi minunat, caci adevarul spus verde in fata, te poate ajuta sa gandesti mai obiectiv despre persoana ta, sau cu alte cuvinte, te poate ajuta sa iti vezi lungul nasului. Nu eram eu singura, cea care ii trecea pragul, ea mai avea prieteni buni, nu conta cand suna la usa sau la tel, ea deschidea senina si te asculta si oferea tot ce avea ea mai bun. Nu a cerut nimic in schimb, cel putin nu mie sau celor pe care i-am vazut eu. Insa a impus intotdeauna o doza de respect, incat mie, imi era rusine sa o mint sau sa ma prefac. Din cand in cand ma uit la pozele cu ea si mi se pare ca nu e locul meu acolo langa ea, ca ar trebui sa fie alta persoana, oricare.

Nu am un moment special de care sa imi amintesc, mi-a ramas in gand relaxarea pe care o simteam cand intram in casa ei, ma simteam mai linistita sau faptul ca imi placea sa ma uit la ea cand purta o discutie cu altcineva. Cand se uita in ochii mei, ma intimidam putin…

Ea are 2 copii, ceea ce facea, era mereu pentru ei, indiferent de oboseala sau probleme, gandul ei principal era la cei 2 pitici si la cum va fi viitorul cand ei ii vor fi alaturi. Au trecut 3 ani de atunci si in ciuda suferintelor avute, ea acum e impreuna cu baietii ei. Sper sa o regasesc fericita si iubita, caci merita din toata inima .

Poate ca nu sunt tocmai coerenta in exprimare, in ceea ce simt, dar omul de mai sus era un strain, care a riscat cu mine, dupa ce multi altii o dezamagisera, si mi-a oferit tot ce avea, fara a cere nimic in schimb. Si eu am dezamagit-o, insa eu am plecat pentru a-mi urma inima si pentru a-mi construi un echilibru in relatia pe care o am cu iubitul meu si cred ca a inteles lucrul asta.

Desi de la ea am contul de facebook, de cele mai multe ori nu gasesc cuvintele potrivite spre a i le spune. Imi e dor nespus de ea si as vrea sa cred ca la un moment dat ne vom revedea. Stiu ca indiferent cat de mult timp va trece, momentele petrecute impreuna nu vor fi uitate, va ramane mereu senzatia aia de bine, de armonie pe care o intalnim din cand in cand .

ps . amicul care o cunostea, de fapt nu stia nimic de ea, doar ca e o femeie care arata bine si locuieste in uk.

Oameni frumosi- Aziz

M-am gandit sa fac o lista cu oamenii frumosi care mi-au fost scosi in cale. Nu e o lista anume, e ceva ce pe moment imi amintesc.

In poze mai jos se afla Aziz, l-am intalnit in tren/tranvai, parea mai prietenos si m-am gandit sa il intreb cate bilete trebuie sa compostez pana la gara, acela fiind punctul central din care eu imi incepeam vizitarea orasului Amsterdam.Mi-a raspuns intr-o engleza stricata, am inteles, i-am spus multumesc si am dat sa ma asez pe scaun. M-a batut pe umar, si-a cerut scuze si a spus ca vrea sa ma vada, sa ma sune, i-am dat nr meu de tel si el a coborat. Eu stiam doar limba engleza, la prima intalnire cu el am aflat ca stie doar cateva cuvinte in engleza, intelegea si vorbea spaniola, olandeza si limbile lui de baza la care nu ma pricep. Acum regretam ca nu m-a prins microbul telenovelelor, imi prindea bine o limba straina in plus sa o stiu. Prima intalnire a fost la cinema – Ocean 11 dar nu am stat pana la sfarsit, eu trebuia sa iau copii de la scoala si doar drumul dura cel putin jumatate de ora. Nu mi s-a parut interesant, mai ales ca abia daca comunicam, mi-a trimis mesaje sa ies din nou cu el, dar am evitat sa ii raspund. El este de origina irakiana, crescut in India alaturi de fratii si surorile lui 4 sau 5 erau cu totii, plecat sa munceasca in alte tari de la 18 ani, in Olanda era stabilit de vreo 2 ani, dupa ce initial a stat in Portugalia. Pe mine oamenii straini ma speriau, mai ales ca pentru mine Olanda era prima tara straina pe care o vizitam, nu imi puteam permite sa fiu prietenoasa, neavand pe nimeni in jur cunoscut. Pana la urma am iesit cu Aziz si in fiecare zi in care ne vedeam, el imi facea un mic cadou, ciocolata, flori, bomboane, tricouri, cafea si totul mi le oferea cu un zambet ca in pozele de mai jos. Cu el am reusit sa invat putina olandeza, comunicam mult mai bine, jumate engleza – jumate olandeza si cand nu ne intelegeam, zambeam amandoi si abandonam. Pana la urma nu era musai sa vorbim. Cand i-am spus ca va trebui sa merg acasa, s-a intristat ingrozitor, zambetul lui mare abia daca il mai vedea. Deja isi imagina cum ar fi viata in 2. Am incercat sa ii explic ca eu nu tin la el ca un viitor partener ci doar ca la un prieten pe care as vrea sa il am alaturi mereu. Nu stiu cat a inteles.

Gateam impreuna, asa am gustat un peste oceanic incredibil de dulce, parca pusese zahar pe el, sau salata cu multe legume, branza si frunze de menta, o nebunie, sau branza in conserva mare de tabla care seamana putin a telemea, ori fructe coapte zemoase rodii sau mango. Se amuza cand ii spuneam ca nu stiu sa gatesc, la noi in casa mama a fost cea care a gatit mereu, rar tata si uneori sora mea, acum stiu si eu una alta, dar la 20 si ceva de ani, nu prea imi pasa.

Cand am plecat m-a ajutat cu tot, mi-a umplut geanta cu chestii dulci si tot ce mai avea el adunat pentru mine si am promis amandoi sa pastram legatura. Il invatasem sa scrie pe chat si pe email si totul parea mai simplu. Ajunsa acasa, mi-am dat seama ca nu ma voi mai intoarce in Olanda, i-am spus insa el spera sa vin inapoi, imi spunea des cum va incerca sa imi gaseasca de munca, era deajuns sa ma duc la el, totul se rezolva mai apoi cu bine. Mi-a placut gandul pentru un moment dar nu indeajuns de mult incat sa imi fac curaj. Nu era genul religios, nu tinea ca sotia lui sa poarte val sau parul acoperit ori sa fie altfel decat celalalte femei, vroia doar sa fie iubit si sa aiba o viata echilibrata. Incet, incet legatura s-a rupt, eu munceam, intram rar pe internet, el la fel. Imi doresc sa cred ca are o viata frumoasa si ca este iubit. Mi-a fost un mare sprijin si m-a facut sa inteleg ca oamenii straini, sunt uneori mai buni decat cei din familie. Mi-ar place sa ii revad zambetul in poze. Nu mai stiu nimic de el, am incercat sa il regasesc dar adresa de email nu mai pare folosita, facebook-ul are prea multi useri cu prenumele lui si inclin sa cred ca nu i-ar mai pasa.

Ps. Daca intalniti astfel de oameni cu suflet mare, faceti tot posibilul sa pastrati legatura cu ei, prin astfel de legaturi putem deveni mai puternici, mai curajosi.

Bucuresti – intr-o zi de iulie

In cazul in care nu v-am spus, mie imi place sa fac poze, multeee 😉 in cazul de fata am fost putin si pozata, nu am eu stare sa stau in poze, dar asta e o alta poveste. Acum un an sau poate doi, am vizitat capitala si mi-am permis sa umblu aiurea prin diverse locatii fara teama de timp.

ps. oamenii normali intr-o zi de vara poarta tricouri sau macar obiecte de imbracaminte cu maneci scurte, eu ma accidentasem pentru ca in ciuda culorii parului, uneori ma comport ca o blonda din bancurile cele mai stupide 🙂 si detineam la activ cicatrici foarte frumoase, m-am gandit sa nu sperii pe nimeni .

OBSESII de zi cu zi

Exista vreo melodie pe care o puneti pe repetare, azi maine si tot asa ?

Pentru mine sunt multe si depinde de starea de zi cu zi . Dimineata e musai sa fie una de energizare maxima, altfel nu e ziua frumoasa si mai ales melodiile sa fie cantate cu vocea noastra, aia ragusita sau dupa caz, fiecare cum poate.

Azi e Voltaj

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=QZUjtjVtrEk&w=420&h=315]

Sau melodia de mai jos, fix la refren in tipete daca se poate, acelasi regim de karaoke – Fun – We are Young ft Janelle Monae

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Sv6dMFF_yts&w=560&h=315]

Ieri si in alte zile s-a intamplat sa fie PORCUL – VAMA

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=TxVA_qy33Yo&w=420&h=315]

Cel mai tare imi pare cand versurile sunt cantate de nepoata ” hai tati, baga melodia cu porcul ” si dai karaoke ;))

Sau Cabron

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=wDVow85mB-A&w=560&h=315]

Si astfel ziua devine mai senina, mai colorata, mai altfel…..