Plimbari

Din conversatia recenta cu un om, m-am regasit in pozele sale si m-a facut sa imi amintesc de propria experienta din tara in care el se afla, astfel incat ma voi lauda cu cateva poze. Imaginile sunt realizate cu un aparat bun la timpului lui, insa stapana lui nu stia sa umble la setari, asa ca ziua si anul apar pe fotografie, luand din farmecul locurilor pozate.

In poze sunt multe flori pentru ca piata de flori este mereu vie acolo si persoana mea la plaja .

Mi-ar place sa am ocazia sa ii pot arata fiulul meu locurile frumoase vazute de mine plus altele planuite doar. Ma bucur ca alegerile facute m-au dus in locuri in care nu as fi ajuns daca nu as fi riscat.

Oameni frumosi- Aziz

 

M-am gandit  sa fac o lista cu oamenii frumosi  care mi-au fost scosi in cale. Nu e o lista anume, e ceva ce pe moment imi amintesc.

In poze mai jos se afla Aziz, l-am intalnit in tren/tranvai, parea mai prietenos si m-am gandit sa il intreb cate bilete trebuie sa compostez pana la gara, acela fiind punctul central din care eu imi incepeam vizitarea orasului Amsterdam.Mi-a raspuns intr-o engleza stricata, am inteles, i-am spus multumesc si am dat sa ma asez pe scaun. M-a batut pe umar, si-a cerut scuze si a spus ca vrea sa ma vada, sa ma sune, i-am dat nr meu de tel si el a coborat. Eu stiam doar limba engleza, la prima intalnire cu el am aflat ca stie doar cateva cuvinte in engleza, intelegea si vorbea spaniola, olandeza si limbile lui de baza la care nu ma pricep.  Acum regretam ca nu m-a prins microbul telenovelelor, imi prindea bine o limba straina in plus sa o stiu. Prima intalnire a fost la cinema –  Ocean 11 dar nu am stat pana la sfarsit, eu trebuia sa iau copii de la scoala si doar drumul dura cel putin jumatate de ora. Nu mi s-a parut interesant, mai ales ca abia daca comunicam, mi-a trimis mesaje sa ies din nou cu el, dar am evitat sa ii raspund.  El este de origina irakiana, crescut in India alaturi de fratii si surorile lui  4 sau 5 erau cu totii, plecat sa munceasca in alte tari de la 18 ani, in Olanda era stabilit de vreo 2 ani, dupa ce initial a stat in Portugalia. Pe mine oamenii straini ma speriau, mai ales ca pentru mine Olanda era prima tara straina pe care o vizitam, nu imi puteam permite sa fiu prietenoasa, neavand pe nimeni in jur cunoscut.  Pana la urma am iesit cu Aziz si in fiecare zi in care ne vedeam, el imi facea un mic cadou, ciocolata, flori, bomboane, tricouri, cafea si totul mi le oferea cu un zambet ca in pozele de mai jos.  Cu el am reusit sa invat putina olandeza, comunicam mult mai bine, jumate engleza – jumate olandeza si cand nu ne intelegeam, zambeam amandoi si abandonam. Pana la urma nu era musai sa vorbim. Cand i-am spus ca va trebui sa merg acasa, s-a intristat ingrozitor, zambetul lui mare abia daca il mai vedea. Deja isi imagina cum ar fi viata in 2. Am incercat sa ii explic ca eu nu  tin la el ca un viitor partener ci doar ca la un prieten pe care as vrea sa il am alaturi mereu.  Nu stiu cat a inteles.

Gateam impreuna, asa am gustat un peste oceanic incredibil de dulce, parca pusese zahar pe el, sau salata cu multe legume, branza si frunze de menta, o nebunie, sau branza in conserva mare de tabla care seamana putin a telemea, ori fructe coapte zemoase  rodii sau mango.  Se amuza cand ii spuneam ca nu stiu sa gatesc, la noi in casa mama a fost cea care a gatit mereu, rar tata si uneori sora mea, acum stiu si eu una alta, dar la 20 si ceva de ani, nu prea imi pasa.

Cand am plecat m-a ajutat cu tot, mi-a umplut geanta cu chestii dulci si tot ce mai avea el adunat pentru mine si am promis amandoi sa pastram legatura.  Il invatasem  sa scrie pe chat si pe email si totul parea mai simplu. Ajunsa acasa, mi-am dat seama ca nu ma voi mai intoarce in Olanda, i-am spus insa  el spera sa vin inapoi, imi  spunea des  cum va incerca sa imi gaseasca de munca, era deajuns sa ma duc la el, totul se rezolva mai apoi cu bine. Mi-a placut gandul pentru un moment dar nu indeajuns de mult incat sa imi fac curaj.  Nu era genul religios, nu tinea ca sotia lui sa poarte val sau parul acoperit ori  sa fie altfel decat celalalte femei, vroia doar sa fie iubit si sa aiba o viata echilibrata. Incet, incet legatura s-a rupt, eu munceam, intram rar pe internet, el la fel.  Imi doresc sa cred ca are o viata frumoasa si ca este iubit. Mi-a fost un mare sprijin si m-a facut sa inteleg ca oamenii straini, sunt uneori mai buni decat cei din familie.  Mi-ar place sa ii revad zambetul in poze. Nu mai stiu nimic de el, am incercat sa il  regasesc dar adresa de email nu mai pare folosita, facebook-ul are prea multi useri cu  prenumele lui si inclin sa cred ca nu i-ar mai pasa.

100_0361

Picture 063 Picture 164

 

 

 

Ps. Daca intalniti astfel de oameni cu suflet mare, faceti tot posibilul sa pastrati legatura cu ei, prin astfel de legaturi putem deveni mai puternici, mai curajosi.