Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Duminica cu soare

 

Se face ca duminica a aparut soarele la Londra, fenomen relativ rar, dimineata fiind plina de nori cenusii, fara nici o urma de cer senin sau soare, cel din urma era un vis indepartat.

Si totusi a aparut si eu am ignorat pantofii incomozi si m-am gandit ca e cazul sa imi clatesc ochii prin oras.  In general daca se intampla sa nu aveti pantofi comozi, alegeti varianta stat pe scaun undeva, nu mergeti pe coclauri. Nu de alta, dar curand veti cumpara pantofi noi sau multi plasturi :)! Eu mi-am cumparat incaltari noi, e drept spre sfarsitul zilei, dar altfel ajungeam acasa in sosete. Simpatice ce ii drept, albe cu dungi roz dar totusi nu e cel mai potrivit mod de a umbla prin oras.

In alta ordine de idei, pentru ca a fost soare, m-am gandit ca  e un muzeu prin zona in care ma aflam si imi doream de multa vreme sa intru sa vad despre ce e vorba.

Tate Modern  muzeul si podul de langa el , Millenium Bridge, cel pe care se poate merge doar la pas si pe care cred ca nu au voie decat turistii si cei care comercializeaza alune, muzicantii si alti practicanti ale diferitelor afaceri pe poduri, acolo nu stau ori in duminica asta au fugit de mine.

Tate Modern este un muzeu misto, cafenelele sunt vreo 2 sau 3,  sali cu diverse chestii multe,  unele mai interesante decat celalalte, daca e una din tintele dvs, ma bucur, inseamna ca stiti sa apreciati arta.

Eu una nu ma pricep,  dar am facut cateva poze, in speranta in care cineva ar vrea sa imi povesteasca una alta ca sa inteleg mai bine. Mi-am cumparat 6 vederi si o insigna curcubeu, ca sa arat ca apreciez totusi  arta.

Motorul plin de nuante de albastru si sclipici mi-a placut la maxim, l-am pus pe facebook, a fost apreciat de cativa prieteni.

Nu am inteles panza cu vopsea rosie,  era in 3 exemplare, mie imi pareau toate la fel.

Am gasit un creator de arta roman, Geta Bratescu.

Si multe alte lucrari/ piese de arta pe care nu  le-am inteles dar mi-au atras atentia cumva.

Cum arata Tamisa era esential sa va arat  si podul roz  al carui nume l-am uitat dar incepe cu Black …

Chipul meu este esential,  nu apreciam deloc soarele, pentru ca eram convinsa ca e doar o toana, a se ignora expresia de pe chip, era doar din cauza durerii de picioare.

 

 

ps. Pozele sunt facute cu telefonul, calitatea lor nu este tocmai buna.

 

Dor

Imi e dor de multe lucruri

  • sa scriu, imi vin idei, aberatii, sunt indignata de ceea ce e in jurul meu, oameni, actiuni, etc si ajung acasa intr-un final si nimic….se rupe firul, prea multa oboseala, prea putin timp, dispar ideile.
  • de casa, de mama, de tata, de sora, de tine prieten drag(dragi, is mai multi), de Dunare, de aerul poluat.
  • de poze, nu am mai facut poze cu aparatul de mult, mult, mult timp.
  • de iubire.
  • de amintiri frumoase

Si ar mai fi, dar poate o sa imi fac timp cumva. Pana una alta ma duc acasa curand si alin dorul, poate mai si scriu ceva.

Piesa asta e pe repetare  Adda – Canta Cucu

Ziua mea

de nastere a fost anul asta mai frumoasa.

 

Pentru ca am avut alaturi multi oameni dragi si pentru cei care au fost departe,  i-am simtit la fel de aproape prin vorbele lor si prin faptul ca nu m-au uitat.

Am avut instiintarea pe facebook privata cu privire la ziua mea, dar luni dimineata  am lasat sa se vada  ca e ziua mea de nastere.

M-am gandit si ce daca unii nu tin minte, eu vreau sa ma bucur 😉 chit ca poate anul viitor multi nu isi vor mai aminti, vreau ca azi sa ma simt apreciata si sa primesc in dar cuvinte dulci.

Da, el(cel care mereu uita) si-a amintit si m-a sunat, chiar destul de devreme in zi, chiar si persoane la care nu ma asteptam, mi-au oferit un motiv de a zambi. Ziua in sine a fost una superba pentru zona Londrei, neasteptat de calduroasa. A fost timp  pentru plimbat aiurea, fara tinta, a fost timp si pentru cumparaturi, chiar si pentru a cunoaste un om.

Bineinteles ca am facut si poze, insa pentru ca am umblat mai mult singura,  de multe ori imi era lene sa mai scot aparatul ;))

Una peste alta vreau sa multumesc pentru ziua de nastere  avuta si pentru zilele dinaintea ei si dupa ea. Am petrecut cu colegii, am vorbit cu cei dragi, oameni buni si frumosi mi-au lasat mesaje si cel mai important multi oameni chiar si pret de cateva cuvinte s-au gandit la mine.  Va multumesc!

 

SAM_2001 SAM_2008 SAM_2012 SAM_2014 SAM_2015 SAM_2016 SAM_2017 SAM_2018 SAM_2019 SAM_2020 SAM_2021 SAM_2022 SAM_2023 SAM_2024 936069_4469072540590_147287856091998336_n 10268555_4469072300584_8648878684696788735_n 10367698_4469072980601_3673420225434552624_n 10368405_4469067900474_5592573943509893597_n 10376158_4469067540465_7613194330195903481_n 10464085_4469070820547_43501104384013803_n 10480189_4469067740470_4674022973870761574_n 10502066_4469070980551_7726850551185445457_n 10509692_4469072740595_5378153744946564641_n 10523998_4469067140455_3211809386667114975_n

 

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

 

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ.  In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi  calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

 

 

Dor de tine

…se intampla ca imi e dor de tine.

Au fost atat de multe lucruri petrecute impreuna, atat de multe  planuri  in facute in gand pentru noi doi.

Nu stiu unde au fugit gandurile.

De curand am inceput sa visez iar…fara tine, dar e greu,  trebuie sa invat sa visez  singura si fiecare zi e o noua incercare, un nou pas.

Nu  ti-am spus lucrurile astea, nu vad rostul. Chiar si atunci cand ne vedem, dorul nu se poate rosti, durerea, dezamagirea dispar

Ar fi bine sa ti le spun, insa daca le rostesc vin lacrimile, vine si furia, pe cat mi-as dori sa ma iei in brate, pe atat imi doresc sa iti provoc durere fizica.

De curand un om drag a rostit laude la adresa mea, imi parea ca vorbeste despre o alta persoana, nu despre mine, eu nu facusem nimic special, doar am facut tot posibilul sa ajut.

Automat gandul fuge la tine. S-au intamplat atat de multe lucruri, dar nu am simtit  ca esti multumit, mereu ceva parca de retinea. Pana si cuvantul “multumesc” imediat rostit, mi se parea de plastic, fals, fara nici un sentiment, doar un lucru automat.

Nu ma plang, fiecare ne alegem pedeapsa intr-un fel sau altul, durerea e constanta in viata fiecaruia, momentele in care o simtim difera. Daca nu simti, parca nu traiesti.

 

Si uneori dorul, durerea, bucuria, tristetea si alte sentimente  se pot alina cu inghetata 🙂

 

 

tort Amicii cu nuca, gem, inghetata cu aroma de vanilie si ciocolata, o nebunie 😉

SAM_1976

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

 

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar  toate variantele si riscurile aferente si  faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un  dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu “citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi  cu gandurile pe care le au si  ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa  traiesc in locuri superbe,  sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte.  Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.

 

 

 

 

 

 

 

Alaturi de Dragos

….Dragos vrea sa descopere lumea si nu e indeajuns de puternic sa se faca auzit pentru ca boala il macina si il macina asa de tare incat unica lui sansa e o suma mare de bani intr-o alta tara, detalii sunt mai jos.

Detalii despre Dragos sunt pe pagina lui Alaturi de Dragos.

………..Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen)

Prof. Doru Căstăian

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi

Dragos

În urma lăudabilei inițiative luate de Doru lumea s-a mobilizat. Pe 14 martie la Club Infinity va fi un eveniment dedicat lui – mai exact, toate încasările de pe bilete și invitații vor merge direct către el. Un bilet de intrare costă 10 lei, dar puteți da cât vă lasă inima, detalii gasiti  aici .

Sfarsit de an in UK

Incep sa regasesc ceva culori, prin intermediul oamenilor cunoscuti aici.

Locurile sunt superbe chiar si in miez de iarna, zapadaa nu am zarit-o pe aici dar ploaia si vantul sunt acasa la ele in zona asta deci alt fenomen nu prea mai are loc.

Sper ca anul ce vine sa va gaseasca mai veseli, sanatosi si la punga grosi  sau macar cu planuri in sensurile astea.

Multumesc din toata inima celor care dintr-un motiv doar de ei stiut au ales sa ma urmareasca pe blog.

Imagini din Dawlish de pe 24 decembrie. Parul  meu e in continuare in culoarea lui naturala :)!

Imagini din Exeter de pe 30 decembrie.

SAM_1297 SAM_1300 SAM_1301 SAM_1302 SAM_1303 SAM_1305 SAM_1306 SAM_1307 SAM_1308 SAM_1309 SAM_1310 SAM_1311 SAM_1312 SAM_1314 SAM_1315 SAM_1316 SAM_1317 SAM_1318 SAM_1319 SAM_1320 SAM_1321 SAM_1323 SAM_1324 SAM_1325 SAM_1326 SAM_1327 SAM_1328 SAM_1329 SAM_1331 SAM_1333 SAM_1334 SAM_1336 SAM_1338 SAM_1340

 

Mea culpa, pozele din urma nu au mai vrut sa intre in galerie.

 

 

Dawlish, Uk

Poze am facut dar fara culori prea multe, viata in Marea Britanie nu mai are culoare in anotimpul asta.

Am tacut o vreme, dar am si motive .

Voi schimba orasul pe un altul mai mic, pe care eu l-as numi sat, ei se incapataneaza sa il numeasca oras. Ma pregatesc sa fiu uimita, momentan sunt dezamagita. Mi se tot spune ca o schimbare e spre bine, sunt intrutotul de acord, insa speram la o schimbare intr-un oras mai mare, unde  mai poti regasi culori pe strazi si oamenii chiar exista, strazile nu par pustii.

Pana una alta, pozele de mai jos sunt din zona in care voi sta sta.