Bucket list

Fiecare dintre noi pe masura ce devine constient de propria persoana isi doreste sa faca anumite lucruri spre a se bucura sau pentru a-i fi de ajutor ori pentru a invata.

Uneori cand nu ai o idee clara a ceea ce iti doresti, te poate ajuta un film, o carte, prietenii, familia, etc.

Ajungem unii dintre noi chiar a ne construi o lista cu lucruri de facut in viata asta si pastram lista mentala sau in varianta scrisa in speranta in care mai bifam cate un punct din lista.

In acest sens un film care ne poate ajuta ar fi “The bucket list”, nu e un film vesel, chiar implica multe emotii, nu ofera momente grandioase de intelepciune, ci unele simple, prezente si in carti sau in viata de zi cu zi, toate prezentate intr-o varianta putin comica in stil american.

Totusi daca te stii, ca la un moment dat, iti doreai sa faci ceva anume, poate sa mananci vata de zahar sau te dai intr-un topogan de apa sau sa zbori cu balonul de aer, ar fi momentul sa faci o lista.

Viata ne forteaza sa ne trecem prea repede peste anumite momente, uneori ratam sau uitam de bucurii si in final, cand incheiem, amintirile ne raman alaturi.

Azi am adaugat un lucru pe lista mea. Tu cand te apuci de lista ta? Ce ai vrea sa adaugi ?

Ziua mea

Azi e ziua mea, poate si a ta si a colegului sau a vecinului, insa despre tine si ei nu sunt in masura sa scriu, asadar, scriu despre mine.
Azi, acum 37 de ani ma nasteam, dis de dimineata.

Azi vreau sa multumesc parintilor ca exist, ca m-au ajutat sa devin ceea ce sunt azi. Cu bune, cu rele, cu bucurii, cu suparari, am ajuns la aceasta varsta.

Tot azi vreau sa multumesc fiului meu ca m-a ales sa ii fiu mama si ca ma invata cum sa il cresc, il ajut putin sa rada/zambeasca, insa deja ma depaseste, zambeste mai des decat mine.

Multumesc vietii sau destinului sau Celui de Sus pentru urcusuri, coborasuri, dezamagiri, bucurii, esecuri, realizari.

Multumesc oamenilor ce mi-au iesit in cale si imi sunt aproape ori au plecat de pe drumul meu, fiecare din ei m-a ajutat in felul lor, fie mi-au adus bucurie sau suparare.

Multumesc ca ma pot bucura de zile frumoase, cu soare, cu ploaie,cu inghetata sau limonada.

Una peste alta e o zi frumoasa, nu foarte calduroasa, copilul e sanatos, familia aproape(sora, cumnat, nepoata, parinti), prieteni putini dar buni imi sunt si ei aproape si tind sa cred ca si zilele ce vor veni poarta cu ele bucurii multe pe care le primesc cu drag.
O zi superba va doresc in fiecare zi!

A minti sau nu?

Intrebarea de mai sus mi-o adresez des, desi de ani buni imi spun ca minciuna nu ajuta pe nimeni si mai ales nu pe mine, cea care o initiez. Asa ca am ales varianta adevarului de cele mai multe ori. Varianta aceasta este incomoda, creeaza probleme, invidii, comentarii si uneori ajuta, dar nu atunci cand este oferita. Nu e deloc simplu sa spui adevarul, mai ales cand nu cunosti  persoanele sau legaturile intre persoane sau nu poti sa dai dovada de diplomatie sau de bun simt sau prin felul tau de a fi, arati pe chip ceea ce gandesti.  In acest mod oamenii de langa tine dispar incet, incet si cu putin noroc raman doar acei care iti ofera si le oferi realitatea gandurilor lor.

Mi-a placut sa cred ca am adunat si ca au ramas alaturi de mine oameni de calitate, frumosi si sinceri, in marea lor majoritate, insa realitatea te izbeste mereu cand nu esti pregatit, cand lasi garda jos.

Satula de adunat in sacul amintirilor oameni ce nu merita mentionati, acum ceva timp am spus stop, gata, nu mai caut pe nimeni(ca partener) dupa sufletul meu, daca e sa apara bine, daca nu,  aleg sa  fiu singura,  pot alege ceva  fara complicatii sentimentale, fiind sigura ca si persoana isi doreste acelasi lucru sau nu mai aleg nimic pana nu gasesc un om care imi ofere ce am eu nevoie.

Zis si facut.  Am pus stop, mi-am vazut de munca, de viata  de zi cu zi, fara sa imi fac planuri si hop a aparut o sclipire. In lumina sclipirii, am zarit un om drept, cu trecut tumultos(povestirile proprii) dar hotarat si drept(e dinadins repetitia). Parea brutal de sincer, aspru cu sine, totusi cu bun simt si simt al dreptatii fata de oamenii mai necajiti, mereu ajuta pe unul sau altul.

Omul asta mi-a oferit verbal tot ce aveam eu in gand si ce imi doream ;a acel moment, desi nu i-am spus .

Am ramas impreuna si am hotarat de comun acord sa cladim ceva, ceva al nostru, vorbeam de viitor, de cum sa ne imbunatatim pe sine, sa citim, sa invatam, sa devenim mai buni din punct de vedere profesional, ca sa vina si momentul in care sa ne bucuram de munca noastra prin ceva concret, bunuri personale, gen casa.

Existau si fisuri in relatie, dar lucram la reparatii, mai lipeam, ne mai ridicam, mai un compromis, mai lasam ba eu, ba el. Au fost si momente cand mi-am pus intrebarea ce caut eu in aceasta relatie, e timpul sa ies, ca poate nu e locul meu aici, dar am mai asteptat, ca poate gresesc, ca poate instinctul e gresit.  Apoi am ajuns la punctul la care nu am putut sa mai renunt, ceva se intamplase si trebuia sa reanalizam situatia, impreuna.

Din nou aparent el participa activ la relatie, parea ca isi doreste ca impreuna sa ajungem undeva, sa cladim.

Pana cand, a inceput sa fabuleze mult, dar mult, imi era mie rusine sa mai aduc argumente, era clar ca minte dar nu intelegeam de ce . Am pus totul pe seama stresului la munca, insa mai apoi am realizat ca el minte de mult mai multa vreme, cumva si-a cladit planului, minciuna cu minciuna, ca sa se sedimenteze informatia si intr-un final a plecat de langa mine tot prin minciuna.

Si in ziua de azi, traieste intr-o lume doar a lui, eu nu mai exist in ea, sincer nici nu imi mai doresc. Era deajuns doar sa spuna adevarul, sa spuna stop, am gasit alt loc de joaca, nu imi mai place aici, insa nu, a trebuit un plan pentru a iesi din relatie, minciuni pe care si el a ajuns sa le creada. Ciudat este ca inauntrul meu stiam ca nu e in regula, chiar i-am spus in repetate randuri, daca nu ne mai sincronizam, te rog spune-mi, e mai simplu pentru ambele parti. Da doare, dar durerea trece si accepti adevarul mult mai repede.

De ce scriu cele de mai sus, plus multe alte ganduri care nu imi vin acum in minte sa le astern?

Ptr ca el, m-a contactat dupa aproape un an, sub un alt nume, un alias. Si m-a scarbit ingrozitor. Viata lui e o minciuna.

Nu stiu ce doare mai mult, faptul ca am fost mintita sau faptul ca nu mi-am dat seama in timp util si nu l-am confruntat.

 

Scriu  asta ca sa ramana aici, ca sa mai eliberez din furie si alte sentimente, nu astept, nu caut, nu sper.