Dawlish, Uk

Poze am facut dar fara culori prea multe, viata in Marea Britanie nu mai are culoare in anotimpul asta.

Am tacut o vreme, dar am si motive .

Voi schimba orasul pe un altul mai mic, pe care eu l-as numi sat, ei se incapataneaza sa il numeasca oras. Ma pregatesc sa fiu uimita, momentan sunt dezamagita. Mi se tot spune ca o schimbare e spre bine, sunt intrutotul de acord, insa speram la o schimbare intr-un oras mai mare, unde  mai poti regasi culori pe strazi si oamenii chiar exista, strazile nu par pustii.

Pana una alta, pozele de mai jos sunt din zona in care voi sta sta.

Vis de toamna

 

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi.  Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la  o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine,  asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El,  e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre,  are o jacheta si  geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem  si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva.  Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau  pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul  tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea  si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte  si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide  si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta.  Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e  plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se  lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune  ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor,  chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic  putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea  chipul ingropat in parul meu.  Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie.  I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Cincizeci de umbre ale lui Grey

Am auzit  de multa vreme de aceste carti, nu m-am indurat sa le cumpar, am considerat ca sunt cam la fel precum cele pe care le-am citit prin acum, am citit diverse pareri si am pornit la drum.

Henry Miller – Sexus  sau Sanda Brown pe cand eram mai copil, nu retin titluri ori altele carti care acum nu imi vin in minte dar care au avut pasaje cu descrieri mai mult sau mai putin exacte a diferitelor acte sexuale si drumul pana la actiunea in sine si care au fost citite cu multa atentie si rabdare de catre mine,  rabdare in timp,  Henry Miller mi se pare ca are un stil greoi, de multe ori ma apuca somnul….

Insa am aflat de curand ca se va face un film dupa cartile de mai sus si asta a reprezentat punctul de pornire spre ale citi, pentru ca  in ecranizarile dupa carti, mi se pare ca se scapa multe nuante si amanunte, pe care eu imi doresc sa le stiu sau  sa le savurez.

Sora mea a avut grija de mine si mi-a trimis in variante de pfd cartile si le-am savurat oriunde am avut ocazia, purtand la mine kindle-ul mereu.  La servici in pauze am fost surprinsa de catre colegi, mancam si citeam  si de multe ori zambeam. Am fost intrebata de ce asa zambet doar citind o carte si i-am invitat si pe ei sa citeasca, bineinteles raspunsul m-a naucit putin, cum sa citeasca asemenea porcarii, fac raul  si te invata prostii.

Cartile, desi groase si scrise cu un font marunt, chiar merita atentia oricui, poate nu chiar a bunicilor nostri totusi, cuvintele scrise nu reprezinta un ghid,  nu te invata cum sa devii mai bun in asternuturi. Te ajuta sa iti deschizi gandurile zic eu, sa inveti sa gandesti si sa fii putin mai liber, sa uiti de regulile impuse de societate .

Mie mi-a placut enorm de mult, voi lasa timpul sa treaca si le voi reciti dupa un timp, nu vad cu ce ar putea sa imi dauneze.

Am aflat melodii noi  si vechi si multe amestecuri  facute de diverse persoane, cel mai de jos mi-a placut cel mai mult, l-am lasat sa cante in timp ce terminam a 3 a carte.

Am dormit mai putin, pentru ca era musai sa termin capitolul, sau cartea.

M-am umplut de buna dispozitie

Visez din nou cu ochii deschisi, putin, dar o fac, poate cu timpul o sa imi permit mai mult…

Singura dezamagire e ca cel care imi doream sa joace rolului lui Christian Grey, nu o va mai face, il stiti din serialul White Collar, brunet si cu ochii albastri, Matt Bomer, dar oricum ar fi, abia astept sa apara filmul.

ps.Daca cineva doreste pot trimite cele 3 carti pe email.

Zile cu soare in septembrie

Aici, soarele e rar, e mai des decat in zona Londrei dar destul de rar comparativ cu Romania, in schimb atunci cand se preconizeaza soare, multa lume cu mic cu mare, carut, purcel, catel si tot ce mai e prin casa se indreapta catre plajele locale, ele sunt multe, unele nu sunt nici marcate, poti din spatele casei sa pornesti pe o carare si sa ajungi la un petec de mare, cam asa era cu mine cand eram acasa, faceam ce faceam si cumva ajungeam pe faleza Dunarii.

Am surprins mai jos in zile diferite, zile cu soare din septembrie, acum e tare urat afara, e vant si ploua marunt si asa o sa fie toata ziua .

 

 

 

Mai jos e un petec de pamant langa mare, ca sa ajungem la el am mers cam 15 min teren accidentat, neamenajat, cam ca la noi la 2 mai, s-a facut gratar, s-a strans totul dupa ce am plecat, la plecare ne-am catarat ca si la sosire, desi era si o carare mai potrivita de mers, au fost 2 zile cu momente tare frumoase.

In pozele de mai sus am fost singura, in pozele de mai jos am fost cu polonezi, vecina mea apare intr-o poza, unii dintre ei nu vorbeau limba engleza si totusi nu m-am simtit nepotrivit.

 

Va doresc o toamna frumoasa cu soare pe alocuri si durere cat mai putin spre deloc!

Superblog 2013 – o provocare personala!

In gandurile mele povestesc multe si nevrute si de multe ori imi doresc sa le transform in cuvinte sa se bucure si altii de ele sau sa ma certe pentru ele, insa de foarte multe ori ma blochez si nu stiu cum sa ma exprim, pentru a spune fix ce gandesc, insa lucrul asta se poate schimba, prin mult exercitiu.

Ma inscriu la Superblog 2013, nu stiu exact ce teme vor fi si daca ma voi pricepe dar sigur voi incerca.

Am citit in trecut pe cateva bloguri postarile cu diverse teme si mi-au placut mult de tot, unii din ei prin ceea ce scriau, chiar te faceau sa intelegi ce face un anumit produs fara sa il ai in mana sau te faceau sa te amuzi.

Si tu, oricare ai fi, poti sa te inscrii, detalii aici .

Practic din ce am inteles eu, ti se va da o tema si tu va trebui sa o dezvolti, poate fi vorba de o marca de sosete sau  prezervative, una peste alta, daca ai imaginatie sau nu, ceva va trebui sa povestesti despre produs.

 

Bineinteles ca sunt puse in joc premii, ca bloggerii care au fost inscrisi inainte vor fi si acum prezenti, dar nu conteaza asta, conteaza sa vrei si sa incerci, sa ai putin curaj sa te expui prin cuvinte, criticile nu au omorat pe nimeni, ba din contra, au ajutat la dezvoltarea personala, asa ca, pornesc la drum.

 

 

Zi cu parfum de capsuni

Iar o zi libera, ultima pentru ceva timp si culmea iar o zi insorita pe un teritoriu englez. Ceva nu pare in regula.

Azi mi-am condus colega la autobuz, se duce acasa pentru 3 saptamani, o fi mult, putin…ea stie, oricum era nevoie de o astfel de vacanta. Bineteles intai si intai, dis de dimineata  ne plimbam pe aleea cu magazine, nu e vina mea ca  in drum spre centrul orasului  trebuie sa trec pe langa ele, chiar incerc sa le evit de cele mai multe ori pentru ca tentatii sunt mari si bugetul tare redus.  Trebuie sa invat sa economisesc si nu am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta . Vreun sfat?

Azi  mi-am amintit cum sa faci un masaj,  nu e usor insa e plin de satisfactie, promit data viitoare sa il fac mai bine si timp mai indelungat.  Mi-a facut mare placere sa pot oferi cateva minute de relaxare, din pacate s-a intamplat destul de rar in ultimul timp sa am ocazia sa fac masaje, chiar daca sunt un cumul de oboseala, mie imi place sa fac,  asa ma pot perfectiona.

Tot azi am cunoscut un tip, un tip de culoare, care a avut doar cuvinte frumoase la adresa femeilor din Romania, el avand ocazia sa cunoasca  multi barbati romani in timpul scolii si de asemenea a petrecut ceva timp in vacanta in tara noastra, bineinteles ca fetele noastre l-au invatat cuvinte urate…..mi-a cerut sa ii explic vreo 2 -3, s-a amuzat destul de bine, el credea ca inseamna cu totul altceva.

Si in finalul zilei, care  a fost  destul de buna, m-am gandit sa imi bucur papilele gustative cu   yammi

http://instagram.com/p/dSQ-CrQw9N/

 

 

Masinile din Regatul Unit 2 – Miercurea fara cuvinte

Pentru ca am indraznit sa fug catre Londra putin, am furat si cateva imagini cu masinile de acolo….si va povestesc pe rand ce am vazut, participand la Miercurea fara cuvinte

 

SAM_03102013-08-06 10.32.352013-08-06 10.29.24 2013-08-06 10.26.42 2013-08-06 08.42.43 2013-08-06 06.39.48 2013-08-06 06.39.52 2013-08-06 06.40.10 2013-08-06 06.40.23 2013-08-06 08.41.48SAM_0320 SAM_0323 SAM_0363 SAM_0364 SAM_0366 SAM_0367 SAM_0368 SAM_0390 SAM_0391

Dor de tine – scrisoare

Nu stiu cine e tipul din imagine, mi-a adus aminte de tine si l-am adaugat ca amintire, pentru ca pe tine nu te pot vedea, nu imi place cuvantul niciodata, dar uneori parca e prea aproape de adevar. Nici cuvantul fericire nu imi place, mi se pare atat de departe si de neatins, desi imi doresc  ca toata lumea sa aiba parte de ea, de fericire, macar cateva clipe.  As vrea tu, mai mult decat mine, in momentul asta sa fii fericit sau in momentele ce vor veni. Deajuns  raul din viata ta, te vreau bine si linistit, alaturi de cine vrei tu si unde vrei tu.

SAM_9844

Stii, acum o saptamana am cunoscut alt varsator, nu stiu ce are semnul asta cu mine, dar deja 2 oameni din viata mea il impart si poate si un al 3 lea acum, musai sa caut instructiuni de folosire sau macar un manual  de utilizare caci nu mai am putere  sa lupt.

Te revad des pe strazile orasului in care stau acum,  mereu imi spun ca aici ai avea un viitor frumos, senin…

N-am idee ce faci si cum iti este, sper ca esti bine acolo unde esti, multumesc ca te-ai gandit la mine de ziua mea, putine persoane si-au amintit fix in ziua aia, bineinteles ca mi-am dorit ca un anume cineva sa isi aminteasca de mine si habar nu a avut, dar dezamagirile sunt parte  din viata mea de zi cu zi, stii vorba aia, fiecare zi cu bucuria ei, cam asa e si cu dezamagirile, oricat as incerca sa nu sper sau sa nu visez.

Tie iti iesea sa nu iti pese prea mult, as vrea sa ma inveti….

Imi e dor sa te citesc, scriai frumos.

Atat pentru azi.

Sa nu uiti de tine!

De ziua mea!

Azi e ziua mea de nastere. Is mai multi ani adunati, nu indeajuns incat sa trag linie dar deajuns incat sa invat ca in fiecare zi trebuie sa caut o bucurie noua sau mai veche, oricat de mica ar fi ea si sa o savurez. Asadar dupa o zi de munca, am profitat de soare si am iesit la o plaja din zona, nisipul ud, alge multe si un papagal doritor de bere. Toate asezonate cu o geanta de firma – un super rucsac achizionat de aici, de care sunt tare mandra(incap in el toate prostiile) si spatele nu mai doare cand cobor sau urc dealurile, pentru ca aici e ca in filmele cu strazile din San Franscisco, fara tranvaie ;))  si fara autobuze  in zona mea de actiune.

Una pesta alta,  eu is in pozele de jos, mai tanara, mai rotunda si sper in timp si mai fericita !

SAM_9650

SAM_9664

SAM_9668 SAM_9677 SAM_9679 SAM_9691 SAM_9710 SAM_9716 SAM_9725 SAM_9731 SAM_9736

Diferente…..

Ma aflu de cateva zile intr-un oras din Uk, avand ocazia in trecut sa vizitez si sa traiesc in Marea Britanie, mi-au ramas cateva ganduri ratacite prin  materia cenusie( in teorie, in practica nu stiu daca am )

 

Doamnele, domnisoarele, domni   nu au nici un pic de rusine sau  vreun dram de respect de sine ?!   Bineinteles  ca generalizez.

Pe strada azi am zarit 3 domnisoare cu dresuri negre rupte,  nu erau dresuri cu model …pur si simplu agatzate  si rupte vizibil, nu aveau nici un stres.

Tot azi, am vazut lenjeria intima la 2 doamne si un domn,  persoanele feminine mergeau pur si simplu pe o alee pietonala,  necunoscandu-se intre ele, una purta pantaloni, care au cedat si s-au lasat mai in jos  si se vedea clar  urma de bumbac cu ceva dantela  negru cu roz si alta avea o fusta si un tricou, ambele largi, transparente si fusta  lasata mai jos ca sa putem sa ne oglindim privirea in chilotul tanga pe care il purta.

Domnul  avea pana in 30 de ani, lenjerie de bumbac neagra, cam 3/4 la vedere partea din spate, parea englez….

In rest bretele la sutiene, sanii pe afara, bronzul artificial, rujul in culori de iti vine sa te dai cu capul de pereti, uneori machiaj strident, lipsa sprancene(inlocuite cu ceva culori),  gauri si pete pe haine si multe altele…

Acum, poate sunt eu cu capul, si sigur sunt, ca tot vad lucrurile astea. As vrea sa nu le vad, sa nu imi pese, dar nu stiu cum sa fac asta.

Eu ma simteam prost cand mi se rupea dresul …fie frig sau cald, il eliminam, in rest, lenjeria mi-o arat cui vrea, dar la cerere :)) si nu la toata lumea, ca mi se pare ca nu e cazul, poate ca vecina mea nu vrea sa sa stie culoarea chilotilor mei in fiecare zi.

Pe de o parte par cei mai politicosi oameni in lume si pe de alta parte, parca is super prefacuti.

Aberatiile is bazate doar pe ceea ce vad pe strada zilnic.

 

ps . azi am indraznit sa savurez prima inghetata dupa mult timp si in timp ce imi lingeam linistita inghetata pe bat twister,  surprind ceva priviri  catre mine, persoane diferite, intr-un final, unul din ei vine sii ma intreaba, cum e inghetata? ….ca mananc inghetata lui preferata :))  ?!