Tag: superblog

A fi sau a nu fi tentat!

In general nu e potrivit sa incepi o conversatie cu o negatie,  dar in cazul de fata  e musai sa incep asa …..

 

Nu exista zi in care sa nu fiu tentata!

Azi m-am gandit multa vreme la  briosele facute de bucatarul de la locul de munca: rumene, dietetice(cu indulcitor), cu stafide, mici, tocmai potrivite pentru o gustare cu putin ceai sau lapte, minunate pentru pauze sau pentru luat acasa si savurat in pat langa o carte.  Mi-am amintit ca esentele mari se tin in sticle mici, automat m-am gandit, clar nu au cum sa se depuna in straturile de grasime caci sunt activa, nu stau deloc locului la locul de munca, la fel de rapid am concluzionat ca sunt deajuns doar doua,  caloriile nu sunt musai necesare, ceva transpiratie mai trebuie in mod constant si totusi si totusi, arata atat de bine……

Dar nu, nu am mai luat nici o briosa, am baut apa si am evitat bucataria, ba chiar m-am oferit sa spal vasele pentru ca s-a nimerit ceva timp mort si nu vroiam sa fiu iar tentata sa ma uit la ele si sa iau una din gramada aia mare de briose.

 

Cam asa e in fiecare zi, mereu se vor gasi tenatiii : poate fi un tricou, poate fi o pereche de incaltari, poti fi chiar tu, viitorul meu iubit si eu stau in dubii daca sa imi scap sacosa peste picioarele tale  sau daca sa vin in intampinarea ta.

Problema e ca nu prea risc fara sa imi calculez inainte ce pot pierde. Nu imi amintesc momentul in care am spus, gata, ma arunc, fara sa fi luat in calcul imprejurarile sau pe cine voi deranja in drumul meu spre realizarea dorintei.

De exemplu acum multi, multi ani, m-am indragostit, dar nu de oricine ci de un om care locuia departe de mine.  Mi-am calculat bine  riscurile, am analizat ce am de facut si portitele de scapare in cazul in care intalnirea cu el nu va fi una potrivita, intalnirea nu a avut loc in orasul meu ci  in a lui, am decis ca vreau sa ma plimb, sa cunosc lumea, asa ca dusa am fost.  Tentatia a fost mult prea mare ca sa ii pot rezista si pe moment nu am avut nimic de pierdut. Ba din contra, am descoperit mult mai multe lucruri decat  mi-am inchipuit.

Tentatiile intre timp s-au imultit dar  actiunile mele sunt aceleasi indiferent ca e vorba de o tentatie sexuala sau una legata de o achizitie. Secretul consta in a-ti calcula sau nu riscurile,  a  fi obiectiv inainte de a te arunca  in fata tentatiei mult dorite, as vrea sa pot spune ca sunt dependenta de ceva(in afara de internet) insa nu stiu daca pot fi, apreciez mult prea mult  ideea de a fi in control asupra a ceea ce fac.

Un film despre tentatii se afla aici, cred ca va rula in curand la cinema, tare mi-ar fi placut sa il pot vedea si eu.

 

ps. azi nu am rezistat si am format un numar de telefon, desi gandurile mele negative  imi spuneau ca nu e bine, ca ma voi face de ras, ca nu e potrivit sa  sun eu, de doua zile ma gandesc la numarul respectiv si  verific telefonul sa vad daca am primit un apel….rezultatul cel putin la telefon e unul pozitiv, a meritat sa formez numarul si riscul a fost minim, mereu ma cenzurez si nu fac ceea ce simt, ceea ce imi doresc, azi nu am avut de pierdut.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

Dimineata ideala

 

Ma trezesc singura, fara ceas, tipete, zgomote din vecini, eventual ceva sunete de natura, in cazul in care se intampla sa fie vara si  sa adorm cu geamul deschis la balcon. Nu realizez din primul moment  ce zi e, data exacta, vag imi amintesc  ca e sambata pentru ieri la servici m-am bucurat nespus de mult ca e vineri, deci azi e o zi frumoasa inca de la inceput, pentru e weekend si pot face ce vreau dimineata.  Multi isi doresc sa doarma mai mult, eu nu, eu una nu pot, in jurul orei  8 cel tarziu sunt in picioare.

In dimineata asta imi doresc ceva ce nu am mai facut de mult, un suc din fructe si legumele prezente in casa si fructe la micul dejun, toate sa se intample in pat si eventual impreuna cu o emisiune frumoasa sau desene animate. La o analiza rapida  nu am lucruri prea interesante in casa, e drept am uitat sa merg la cumparaturi, insa am ceva essential care sper sa ma ajute si anume  storcator si blender.

Am morcovi, patrunjel frunze si radacina, portocala, lamaie, kiwi, alune de mai multe feluri, stafide si  cred ca mai am un rest de banana ramas de la nepoata.  Am pregatit totul, taiat marunt, unele ptr blender, altele pentru storcator.  Incep intai cu fructele pentru blender, pentru a vedea daca am indejuns pentru doua portii de sus, nu e de o calitate inalta, l-am cumparat mai mult dintr-o toana,  nu am reusit niciodata sa beau un smoothie extrem de bine pasat dar nu e cazul sa fiu acum pretentioasa. Renunt rapid pentru ca am nevoie de lichid mai mult, nu vreau sa adaug inca apa, pentru ca de la storcator pot lua sucul de la portocale si lamaie, asadar  incep sa storc si ce sa vezi,  de undeva iese fum si miros ciudat, ma cam sperii  dar nu intru in panica, opresc tot si analizez, se pare ca sita mea de plastic se atingea cu ce mecanismul de presare, cumva am ajuns sa am suc de portocala cu plastic.

Realizez ca nu voi avea parte de micul meu dejun si caut repede certificatul de garantie, insa iarasi un  esec total, piesa aia nu se poate achizitiona, deci  nu mai am storcator. Adaug apa in blender si amestec tot ce era acolo, ma rezum la a consuma sucul respectiv si intre  timp ma pun la  calculator sa caut un storcator nou.

Am gasit un magazin online cu  multe modele de storcatoare de fructe  si m-am indragostit instant.

Storcatorul meu ideal poarta numele de Hurom, arata mult mai bine decat ce am eu acasa, are sistem de stoarcere lenta, putere de rotatie si pretul este acceptabil daca e sa analizam calitatea produselor ce le vom inghiti si benefiicile pe care le vom avea in urma consumarii constante.

storcator_Hurom2

Exista deasemenea si storcatoare cu presare la rece,  suna pretentios dar nu este, e ceva foarte practic si folositor, sucul e mai des, se poate extrage chiar si din radacinoase sau  frunze.

Sper cu ocazia achizitionarii unui storcator Hurom, restul familiei sa il foloseasca si ei, deocamdata ei consuma doar ce fac eu si asta se intampla doar cand sunt libera sau cand am chef, ceea ce nu e foarte des. Insa instructiunile sunt simple, pasii sunt explicati clar. Inca nu l-am comandat, astept  eliberarea unei sume in bugetul personal, dar e pe lista si e un lucru care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria nimanui.

Personal, am avut doar beneficii de pe urma folosirii blenderului sau a storcatorului, pana sa il am pe al meu, il imprumutam pe al surorii, nu s-au intamplat minuni, nu am slabit  nu stiu cate kilograme ci doar in starea de bine dupa macar o gustare pe zi de fructe si legume amestecate in blender dupa ce unele au fost stoarse. Prin varianta asta am reusit intr-o mica masura sa scap de pasiunea pentru ceaiul imbuteliat din comert, pe care il adoram( si acum il iubesc, dar aici unde sunt nu il mai pot gasi si e cu mult mai scump).

Pana la urma dimineata ideala la mine nu a avut loc, dar vor fi zile in care va fi asa cum imi doresc si voi avea un prieten de nadejde  alaturi de mine.

 

sursa poza marketonline.ro

Acest articol a fost  scris pentru Superblog 2013

Darul

A fost odata ca niciodata, o printesa mofturoasa intr-un regat  mare.  Fiind printesa avea parte de tot ce era mai nou, tot ce tinea de tehnologie insa nu era nimeni care sa ii arate cum sa foloseasca darurile primite de la diverse persoane.   De mic copil printesa  – Livia era obisnuita sa i se citeasca povesti,  mereu unele proaspete, fara a se repeta intre ele,  hainele mereu erau altele, nici o zi nu trebuia sa fie la fel pentru ea. Tatal – regele a dat de stire in tot regatul, de cand  printesa a inceput sa vorbeasca si sa aiba pretentii, spunand ca isi doreste pentru fiica lui tot ce  e mai nou si mai deosebit in lume, pentru ca printesa sa fie multumita.

Asa se face ca Livia avea o camera pentru  carti, o camera pentru haine, o camera pentru jucarii si jocuri, o camera pentru incaltaminte, o camera  cu produse de ingrijire personala,  un dulap cu bijuterii,  cateva camere la schimb mobilate dupa bunul plac, in care mobilele erau schimbate din cand in cand.  Avea obiceiul sa roage pe cineva sa ii noteze in fiecare zi ce a citit, imbracat, mancat, camera in care a stat, activitatile pe care le-a facut, pentru a nu le repeta si pentru a fi evidentiate in cazul in care si-ar dori sa verifice.

Zilele au trecut peste regat, printesa a crescut si s-a transformat intr-o frumoasa domnisoara de 18 ani.  In ciuda eforturilor regelelui, Livia tot gasea lucruri de care sa se plictiseasca si se plangea regelui in fiecare zi.  A dat regele de veste in regat, pentru a fi aduse noi lucruri sau oameni care sa ii arate cum sa foloseasca obiectele primite in dar care ar trebui sa o ajute.

Unul din daruri, era in curtea castelului,  a fost adus si descarcat tare greu, multi oameni s-au chinuit ca sa nu strice darul, sa fie perfect functional pentru printesa, nu scria de la cine e, nu avea eticheta, nu era ambalat. Printesa  s-a invartit in jurul darului multe zile, nu stia ce e, ce poate face. Era acoperit cu o mantie neagra ce stralucea la soare. Dupa cateva zile nu a mai rezistat si a tras de mantie, ca sa poate vedea ce se ascunde sub ea.  A ramas fara glas cand a vazut ca acum darul stralucea si mai tare, el fiind de culoare alba dar o nuanta calda, care lasa razele soarelui sa il arate in toata splendoare lui.  Printesa a inceput sa puna mana pe toata suprafata, nu semana cu nimic din tot ce a vazut in viata ei, avea ochi mari care reflectau lumina soarelui,  era rece si totusi foarte fin la atingere,   4 usi si una in spate, in spate avea si ochi rosii, mai multi si diferiti alungiti pe margini .  Printesa a reusit sa deschida una din usi si s-a asezat pe unul din scaune, la contactul cu pielea scaunului a ramas uimita de catifelarea ei si imediat a dat de stire in regat ca vrea un astfel de material  pe canapele ei in culori diferite.   Ziua a trecut rapid, printesa fiind ocupata sa inteleaga darul primit de care era foarte incantata.

A doua zi dis de dimineata cum s-a trezit, s-a dus direct la tatal ei, regele si i-a cerut sa ii gaseasca pe cineva care sa ii explice ce e cu darul din curte.  Regele a dat de veste in regat si in scurt timp a aparut la poarta castelului un tanar  cu haine simple care sustinea ca el stie ce poate sa faca darul din curte, regele nu l-a crezut si  i-a spus sa plece,  tanarul a insistat ca el stie, stie pentru ca vine din locul unde darul a fost construit.  Livia cand a auzit, nu a mai stat pe ganduri, l-a tras de mana pe Leonard( tanarul) in curtea castelului.  Leonard a inceput sa fluiere cand a vazut darul si i-a spus printesei ca e tare norocoasa sa il aiba. I-a povestit ca darul se numeste Toyota Corolla si are capacitati deosebite. Livia nu intelegea tot ce ii povestea tanarului, despre cost de posesie scazut, economie de carburant, eficienta sporita in traficul urban, performante excelente, silentiozitate si emisii reduse, insa cel mai important lucru pe care printesa l-a retinut este faptul ca e o masina, cu mai multe modele in lume dar modelul ei era  Corolla  Luna si acum ca a inteles ce reprezinta darului si-a dat seama de asemanarea intre  culoarea masinii si luna in miez de noapte, impartaseau aceeasi culoare, o nuanta de alb argintiu.  Tanarul i-a spus ca masina o poate duce  peste tot in regat, indifferent ca deal, vale sau  un rau mic ori un drum nu tocmai bun. Din nou i-a spus despre lucruri pe care ea nu le intelegea,  sistem de control al stabilitatii sau sistem de asistenta la pornirea din rampa ori camera video marsarier  si alte minunatii in genul asta, pe care printesa le savura din plin.  Nu a inteles nici cand el i-a spus ca ii trebuie ceva special pentru a conduce masina dar a promis ca va invata tot ce trebuie pentru a o conduce  si Leonard s-a oferit sa o invete sa o manuiasca pe drumurile din regat.  In scurt timp printesa a invatat sa conduca masina si mergea cu  ea prin tot regatul,  regele statea pe bancheta din spate si de multe ori atipea caci avea impresia ca se afla in patului lui, asa de comode erau scaunele imbracate in piele.

Mandru mare regele de printesa lui, s-a gandit sa il rasplateasca pe  tanar si l-a intrebat ce isi doreste. Tanarul, desi indraznet in general, pus in fata acestei intrebari nu a stiut ce sa raspunda, era cumva stanjenit si deranjat, el isi dorea sa ramana in regat, sa aiba grija de printesa si de masina, isi dorea si el o masina ca a printesei dar nu avea bani.  Regele a intuit ca Leonard o place pe printesa dar nu putea sa  sa faca nimic in privinta asta, insa i-a oferit lui Leornard posibilitatea sa stea permanent in regat si sa o ajute printesa si pe el  sa afle tot ce are lumea de oferit in materie de noi tehnologii pentru a le folosi in regat pentru oamenii lui si i-a oferit banii pentru a-si lua masina pe care si-o doreste, Leonard a luat Toyota Corolla putin mai diferita decat a printesei, cu numele  de Corolla Terra.

Printesa era bucuroasa ca in fiecare zi pleca cu masina in alte locuri, mereu ii multumea lui Leonard pentru ajutorul oferit in a invata sa conduca masina. Vazand ca el stie atat de multe lucruri, l-a rugat sa o ajute cu restul darurilor, asa a invatat Livia sa se joace pe tableta, sa scrie la calculator, sa incalzeasca mancarea la cuptor, sa vada desene animate la televizon si multe altele.  Printre picaturi, fara ca ea sa realizeze, el a reusit sa o faca sa foloseseasca cuvinte de politete, sa nu se mai planga la tatal ei,  sa invete sa faca lucrurile pentru ea singura, fara sa aiba nevoie de ajutor,  sa nu mai existe moment de plictiseala ci doar momente in care sa se gandeasca ce ar mai putea face.

Anii au trecut si  regele se simtea din ce in ce mai rau, nu mai avea puterea sa umble in fiecare zi prin regat, sa ia decizii, sa analizeze problemele, fiica lui vazand lucrurile acestea a inceput sa il ajute tot mai mult in conducerea regatului, el a vazut ce bine se descurca si ca oamenii muncesc mai cu spor si ideile noi pe care le avea ea,  pareau sa aduca bunastare in jur, s-a gandit ca e timpul sa ii cedeze conducerea regatului,  insa i-a pus doua conditii.

  • Sa se casatoreasca cu Leonard
  • Sa ofere  masini celor care se evidentiaza prin fapte exemplare in regat.

A doua zi s-a dat veste in regat si petrecerea a inceput, nu se stia cine era mai vesel, printesa ca  se va casatori cu omul care i-a oferit atat de multe,  Leonard ca in sfarsit Livia ii va deveni sotie ori oamenii din regat ca  au o sansa in viitor la o masina precum a printesei sau a lui Leonard.

Ca dar de nunta regele a oferit mai multe masini celor din conducerea interna a palatului, nu erau la fel ca a printesei sau a lui Leonard, erau mai mici si culorate, cu nume ca Yaris , Auris, Prius, Hilux dar erau facute in acelasi loc sub acelasi nume de Toyota. Regele a trait multi ani  fericiti , alaturi de fiica si ginerele lui si copii acestora.

sursa poze 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013

Superblog 2013 – o provocare personala!

In gandurile mele povestesc multe si nevrute si de multe ori imi doresc sa le transform in cuvinte sa se bucure si altii de ele sau sa ma certe pentru ele, insa de foarte multe ori ma blochez si nu stiu cum sa ma exprim, pentru a spune fix ce gandesc, insa lucrul asta se poate schimba, prin mult exercitiu.

Ma inscriu la Superblog 2013, nu stiu exact ce teme vor fi si daca ma voi pricepe dar sigur voi incerca.

Am citit in trecut pe cateva bloguri postarile cu diverse teme si mi-au placut mult de tot, unii din ei prin ceea ce scriau, chiar te faceau sa intelegi ce face un anumit produs fara sa il ai in mana sau te faceau sa te amuzi.

Si tu, oricare ai fi, poti sa te inscrii, detalii aici .

Practic din ce am inteles eu, ti se va da o tema si tu va trebui sa o dezvolti, poate fi vorba de o marca de sosete sau  prezervative, una peste alta, daca ai imaginatie sau nu, ceva va trebui sa povestesti despre produs.

 

Bineinteles ca sunt puse in joc premii, ca bloggerii care au fost inscrisi inainte vor fi si acum prezenti, dar nu conteaza asta, conteaza sa vrei si sa incerci, sa ai putin curaj sa te expui prin cuvinte, criticile nu au omorat pe nimeni, ba din contra, au ajutat la dezvoltarea personala, asa ca, pornesc la drum.