D(un oras) din viata mea



Ajung sa privesc in urma si realizez ca pentru varsta la care ma aflu am trecut prin destule experiente incat sa invat sa apreciez lucrurile bune si cele rele si sa acumulez multe experiente care mai de care mai speciale fiecare in felul propriu.
Aseara am ajuns sa povestesc ce s-a intamplat cand am vazut D ( un oras) pentru prima oara alaturi de cel pe care il iubea.
D.( un oras) m-a coplesit pentru ca atunci iubeam, nimic nu parea imposibil, cand iubesti si limitele se schimba, inveti lucruri noi, curajul se mareste, adrenalina este dorita la orice pas, inima pompeaza cu viteza maxima si totul capata culoari nemavazute. Alb si negru intervin doar in momente de criza cand decizii clare si absolut necesare sunt de luat. Nu vreau sa reiau momentele de atunci, desi daca ar ar fi sa dau timpul inapoi exact la fel as proceda, insa as vrea sa revad parcul cu leagane de la poalele cetatii, as vrea sa gust minunatele gogosi din centrul vechi al orasului, as vrea sa simt iar soarele cum imi dogoreste fata, copacii in floare si biserica la care am asistat la slujba de Inviere. Nu cred ca voi fi coplesita de amintiri, sigur voi dori sa capat unele noi .

Fara sa vreau imi vin in minte fragmente de conversatii alaturi de el, cum faceam planuri sau imi povestea mici bucatele din viata lui. Acum ma lovesc (intentionat sau nu) de persoane cu care el a interactionat si aflu exact ce eu presupuneam la inceput. Acele povesti, planuri, vise erau rostite fara nici un temei, imaginatia lui in unele cazuri o depasea pe a mea si in schimbul unei vieti banale alaturi de ceea cu care a pasit in altar, a ales o alta viata duplicitara si plina de aventuri alaturi de mine.

Iubirea e magica. Te face sa vezi realitatea in alte culori si actiunile facute in numele iubirii capata sensurile unei dreptati de nejudecat vreodata.

Si daca iubirea dureaza inca atunci exista sansa unui echilibru intre ea si realitate. Daca aceasta s-a incheiat realizezi foarte clar ca alegerile facute in numele ei nu au fost cele mai bune pentru tine sau pentru viitorul tau, de multe ori sunt dezastroase sau lasa urme greu de musamalizat.

Si totusi regretele de cele mai multe ori sunt putine. Pentru ca am avut ocazia sa simtim cu adevarat.

Inveti din alegerile de atunci si iti promiti solemn ca nu vei mai iubi asa, ca vei deschide ochii si vei primi darurile iubirii numai in conditiile vaccinarii cu tulpina virusului numit realitate, viata de zi cu zi.

Si primesti iubirea atunci cand nu te astepti.

GREY’S ANATOMY



si a inceput si sezonul 6 🙂

Am inceput cu stangul, caci nu gaseam filmul, apoi l-am vizionat cumva pe fuga…stand de vorba pe chat cu un prieten si spre final incercand sa ma pregatesc pentru o iesire..si totusi mi-a placut la nebunie.

Oamenii se schimba, in parte interesele raman aceleasi, jobul si incercarea de a fi alaturi de cineva.

Aveam sentimente contradictorii despre film, acum nici nu am ras, nici nu am plans.

Ma voi pregati intens ptr. a 2 a vizionare, liniste, fara net, fara rontaieli…doar filmul si patura din jurul meu.

Ultima oara am luat dvd-urile la puricat si am vazut cap coada sezonul 6 in intervalul a 3 seri. Am consumat servetele, m-am suparat pe telecomanda ca nu mergea butonul pauza, dar a meritat, adormeam mai linistita chiar daca eram foarte obosita.

Recomand o sesiune de mai multe seriale intr-o seara, ajuta la alergarea continua din zi in zi si opreste parca pentru moment timpul in loc, esti doar tu,eventual cu el si savurati clipa.
E drept am si alte retete ptr savurarea clipei dar pe asta de sus as vrea sa il incerc in 2. Din pacate presimt ca el va adormi foarte repede.

Aici am aflat de inceputurile sezonului, multumesc ptr aceste informatii si poze.

Ce ar fi fost daca?

De curand am cunoscut online un baiet care face videochat. Mandru mare de meseria lui, ma intreba pe mine cu ce ma ocup. Pentru ca nu era chatul locul meu de spovedanie si pentru ca incerc sa nu judec oamenii pentru alegerile lor….

am deviat simplu la o povestire cu talc de pe vremea cand imi cautam un loc de munca fiind intre joburi.

Cumparam zilnic ziarul local in cautare de locuri noi de munca, visam sa ajung in alte locuri si ma imaginam des cum munceam facand diverse actiuni.

Observ un anunt pe plac ” necesar cunostinte calculator, limba straina, aspect placut…” Nu spunea nimic de bani, de jobul ca denumire exacta, firma, nume…nimic, doar un nr de telefon. Bucuroasa sun, mi se raspunde amabil, foarte frumos, politicos, mi se indruma adresa.

In aceeasi zi, spre dupamiaza ajung la locul cu pricina. Un bloc…ca multe altele, insa nici urma de firma. Intrebari multe in capul meu, oare cu ce se ocupa, oare sunt imbracata potrivit, oare ce o sa fiu intrebata…

Inconjur blocul, deja aveam o stare de nervozitate. Imi propun sa intru in bloc, sun la nr de telefon, mi se transmite un nr de apartament. Iarasi nici un nume de firma.

Ciocanesc delicat…si intru. Apare o tipa si ma invita in bucatarie. Apartamentul arata ca oricare altul, nimic care sa indice un spatiu comercial.

In bucatarie vase multe…tigari, mucuri si tipa . Ma intreaba….abc-ul si apoi apare in bucatarie o domnisoara imbracata sumar, un halat putin transparent ( era vara ce ii drept) dintr-un material ce semana cu matasea .

Eu nu vorbeam, nu stiam ce sa spun, nu imi dadeam seama unde am ajuns si ce anume urma sa fac. Incep pe rand imi povestesc ca ele au inceput cam de un an, ca pe luna le iese o suma de bani ( foarte mare, echivalentul a vreo 4 salarii medii din vremea aceea), ca una din ele era mai plinuta cand a inceput si ca i-au trecut repede orice urma de rusine sau jena, nu mai are datorii,isi plateste singura facultatea si …progamul depinde doar de ea.

Apoi mi se explica programul de 8-9 ore cu pauze, ca voi incepe incet…dar sigur caci am potential, se vede clar dupa zambetul meu ca voi face ravagii.

Ca daca nu stiu limbi straine voi invata repede, spaniola e ca o manusa, italiana la fel, pot incepe si de maine daca vreau, nu ma obliga nimeni la nimic si in plus nu e nimic deosebit, e ceea ce se intampla in orice cuplu, relatie doar ca practic doar trebuie sa arati la camera…si avantajul e ca primesti si baniiiiii , multibani si chiar incepe sa iti placa in timp.

Eii ce spui?

Stiti, imi pare bine ca am ajuns la acest interviu si ca ma considerati potrivita …insa am nevoie de putin timp sa …. procesez, sa ma obisnuiesc cu ideea.

AAaa da, te intelegem ( si x era la fel, x fiind in camera la o sendinta), dar vrem pana maine dimineata un raspuns, caci sunt multe fete doritoare doar ca tu pareai foarte potrivita( juma de buletin, plinuta, e drept zambitoare, prietenoasa, amabila, dar totusi ????).

Da, da, sigur, Va multumesc! Va voi suna sa va dau un raspuns!

Te rog sa te gandesti bine, nu ai nimic de pierdut, ba chiar vei castiga niste prietene, nici decum nu voi fi sefa ta sau ceva in acest gen.

Ufff grea decizie, oare sunt pregatita sa fac videochat, clar as avea ce face cu banii si cred ca m-as descurca, prea erau alea incantate de mine. Tare as vrea sa lucrez, dar oare ce le voi povesti alor mei? Dar cum oare ma dezbrac eu in fatza calculatorul, desi practicanta, inca rosesc cand vine vorba de momentul in doi…

Au urmat discutii cu sinele meu, cu MBM(pers. apropiata ca varsta, suflet, cu pareri diferite si obiective uneori) ne amuzam ca poate ar fi bine sa incercam amandoua, ne-ar fi bine, nu am avea nimic de pierdut…ce ii aia demnitate, constiinta, alea is pentru oameni prosti.

Am sunat totusi si mi-am exprimat parerea de rau pentru neacceptarea postului insa din pacate, gasisem un post care ma va ajuta sa imi folosesc cunostintele acumulate in timp si sa nu imi pierd si putina lipsa de respect care o am pentru sine.

Din cand in cand ( dupa discutii cu fost excorte masculine, actuale vedete de videochat)… imi mai apare un gand ” ce ar fi fost daca as fi incercat?”, dar fuge repede 🙂

dezamagire

Zilele astea am povestit unei persoane apropiate, o intamplare ce urma sa o ajute sa isi puna la punct relatia sentimentala. Se pare ca nu toti ne dorim adevarul.

acum…am renuntat de buna voie la 2 prieteni (el si ea cuplu).poate se vor relua lucrurile, poate ca ei nu mi-au fost cu adevarat prieteni, poate ca eu is paranoia si iau toate lucrurile intr-o maniera personala, intima, poate ca…poate ca.

Cert e ca ziua de azi imi pare mai trista, pentru ca stiu ca am facut un lucru bun si el a fost considerat ca fiind unul rau.

Paste 2009




Hristos A Inviat!

Credeam ca sarbatoarea va trece total neinteresant pe langa mine, dar nu s-a intamplat asa.
Iubi nu e alaturi de mine, poate ca de asta am si considerat ca acest Paste nu va fi frumos, dar acolo departe unde e, ii este bine si asta m-a bucurat.
Am fost la slujba de la miez de noapte, am ascultat preotii, toaca, clopotele. Pot spune ca mi-au placut si mi-au oferit cumva o pace sufleteasca, un soi de liniste.Am mers acasa fara a ma napusti la mancare, fara a petrece, e drept nici post nu am tinut.

S-a continuat duminica cu multa leneveala si mancare in transe diferite, deja dupa amiaza am fugit rapid din casa caci nu mai incapea nimic. Luni am avut ocazia, cu prieteni sa merg la padure, undeva mai departe de oras, o padure cu salcami, bujori, flori galbene, si tot felul de tufe…. Nu a fost muzica, nu a fost zumzet de oameni, am fost doar noi si a fost minunat. Mai vreau.

ATASES cateva poze facute cu telefonul. Aparatul meu foto cred ca a intrat intr-o greva permanenta.

grey’s anatomy – sau film pentru smiorcait


…poate ca sunt multe filme triste, dar in ultima vreme SERIALUL (GREY’S ANATOMY) m-a facut sa plang foarte mult.

… apare iubitul mort, il vezi, il auzi, il simti, petreci clipe minunate cu el, reusesti sa te eliberezi de tristetea mortii lui si totusi exista o urma de realitate ce trage de tine….Trezeste-te….! Si totusi esti conectat la realitate si el repeta ca doar pentru tine a revenit. Realizezi intr-un final cand linia intre realitate si vis e mult prea fina si simti ca inebunesti….ca da..e ca un inger care vine ptr tine, ptr a te ajuta sa accepti ideea mortii mai usor. Whatttt??? Deci sentiment, iubire, pasiune….atatea laolalata ca apoi sa mori , nu poate fi adevarat. Treci prin fazele acelea, negare, frustari si ajungi intr-un final sa accepti, sa cercetezi, sa intelegi, sa imparti durerea ta cumva cu cei vii.

ahhhh, eu personal nu mai puteam, nu imi venea sa cred, plangeam si eram atat de dezamagita…plus celalalte actiuni din paralel cu Mcdreamy si Mer si si si ….

Nu am mai fost pana acum asa acaparata de un film, poate ca sunt eu prea siropoasa…prea. .sensibila… nu am idee, dar oare cum sunt cei care au scris scenariile, sunt oare cinici ori poate la fel sensibili…oricum bravo lor…, pe mine una ma au ca fan…mult timp.

Parc


Stiti…noi nu prea avem parcuri, cel putin nu unele care sa ne lase o impresie buna.

Acum cativa ani, am avut o iesire in afara tarii, pe taramuri olandeze. Desi stateam intr-o suburbie, totul sclipea…pe cuvant, lumea ducea ordonat cosul de gunoi afara…de alea mari..cum au firmele pe la usi, masina de gunoi lua ce trebuia..lasa cosul acolo…fiecare si-l lua apoi..si back in casa. strada relativ curata…gunoaiele din instict se pastrau in buzunar sau erau cosuri..la colt de strada .

In parc …iarba, verde, fara mizerii in ea.., poate de caine..rar,(erau in unele parcuri, saci de gunoi..ca sa ridici excrementele animalului si decent sa le arunci la gunoi) . o balta langa parc, cu rate, gaste, oamenii le hraneau, pareau acolo de cand lumea..si nimeni nu incerca sa le fure, sa le ia gatul ori altele…si am fost si in cartiere mai sarace sa spunem, doar de muncitori, oameni simpli ce traiau in apartamente si cumparau de la piata de ale gurii si chiar si asa, aproape de ei…era un parculet mic…cu rate pe balta..si iarba curata.

Noi oare cand vom vedea sa avem macar iarba…iarba, copacul ok…hartia in cos ..si bunul simt la purtator.

Atasat o poza din unul din parcuri.

Plimbare – Brasov


Am fost sa imi incerc norocul si in alta parte. Drumul aventuros, pe de o parte scaune incomode si multa caldura, pe de alta parte scaun comod, mirosuri neplacute si frig. Orasul insa…frumos, pe alocuri cu zapada, ningea si nici nu simteai frigul. Am trecut sa gust aripioare picante…la noi nu sunt si regret acest lucru. Am facut putine cumparaturi ( am luat o super rama….sper sa ma duca capul sa pot scoate o poza atat de mica) si am admirat cladirile vechi. Desi o zi normala, lumea din jur parea mai calda decat pe la noi, poate doar o impresie. Regret ca nu am stat mai mult si ca nu am avut companie. Intoarcerea mi s-a parut brutala.Orasul rece, neprimitor.

Desi am plecat pe fuga…pe drum m-a insotit o carte(acasa nu am rabdarea sa o mai deschid) si apoi un grup de oameni, tineri la gand, 2 batranei :), as vrea sa fiu si eu asa, senina si totusi preocupata de florile si zarzavaturile din gradina, de nepotei si de jocul de table..unde ea il bate pe el .

Abia astept urmatoarea plecare din oras…iesirile te ajuta, mai uiti de realitatea ce te inconjoara, respiri alt aer, apar idei noi.

Am atasat o poza…cu aleea ce mi-a placut.