Author: Carmen

Astazi am studiat situl QMAGAZINE, o apreciez mult de tot pe FLORINA JUCAN si chiar daca nu imi permit sa cumpar revista in mod uzual, macar citesc articolele de pe site.

Am descoperit un lucru uimitor pentru mine personal, desi stiam ca sunt destui copii buni care invata bine si au rezultate peste medie in tara, nu i-am vazut la tv sau in ziare si nu am citit mai multe despre ei. E drept eu la tv nu prea ma uit si ziare cumpar sau citesc pe cele locale.

“Când în țara ta ai un copil despre care poți spune asta: Ana Roxana Pop este absolventă de liceu şi este cea mai bună din lume la fizică. A terminat liceul cu media 9.95, iar la Bac a avut media 9.87. A aplicat la 20 de facultăți de peste hotare. Până la urmă a ales: va merge la Princeton, mie una imi dau lacrimile, pe de o parte de bucurie (e româncă, deșteaptă, tânară) și pe cealaltă parte de tristete (nu va mai fi a noastră) – Prof. Corina Dobrescu.” aici aveti articolul complet.

Sa fii cea mai buna din lume la o materie, cand abia ai absolvit liceul imi pare un lucru uimitor si nu pot decat sa imi doresc ca ambitia si puterea de concentrare pe care o are aceasta domnisoara, sa se transmita si la generatiile ce vin dupa ea.

Personal nu am fost foarte buna la nici o materie, eram laudata uneori la limba engleza sau la romana, am fost jignita peste masura la matematica, mie si colegilor ni s-a repetat in nenumarate dati ca nu vom fi in stare niciodata sa luam bac-ul si uite ca am trecut de pasul asta cu bine, cu o nota generala medie si da profesoara cu pricina de matematica inca preda aceasta materie si desi au trecut multi multi ani de atunci, inca imi doresc sa ii arunc oua in cap!

Insa am pornit de la alta idee, ideea ca se poate si un grup de omuleti(caci au varste cuprinse intre 18-19 ani ) au ajuns la concurs in THAILANDA si s-au intors cu medalii desi au concurat cu copii din toata lumea si vor continua sa faca senzatie in lume !

Ar fi minunat sa fie mai multe emisiuni despre ei sau cu ei, sau cu copii care le seamana ca sa impulsionam profesorii, copiii si in cele din urma parintii care sunt mai ingrijorati ca uniforma scolara e urata, anosta si vai copilul lor isi va pierde din personalitate daca o poarta ( farsa buzdugan )

Nu cere nimeni sa fim uimitori, sa fim cei mai buni dar ne datoram noua insine sa incercam sa facem tot ce putem .

Descoperirea zilei de astazi este un instructor, ori poate mai multi, nu prea conteaza cine, ce si cum. A se observa cu atentie cum se misca, cum se onduleaza, apleaca, indoaie, etc…., doar uitandu-ma la el ( si la ceilalti), simt ca al meu corp se modeleaza. La voi nu?

nu stiu voi, dar planuiesc in toamna sa ma apuc din nou de tae bo, instructorul e plin de muschi si cand loveste scoate sunete si si si.. merita sa te uiti cu atentie la el cand face anumite exercitii,doar uitandu-te anumite grupe de muschi din corp se incordeaza singure….

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=UpdZWr2GWLI&w=560&h=345]

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=bjJcuwXMm84&w=560&h=345]

Ptr ca e nevoie ca din cand in cand sa mai citesc documentul cu broscutele ca imi amintesc, ptr ca e nevoie ca din cand in cand sa ne vedem pur si simplu de drumul nostru fara a tine cont de el, ea, familie, prieteni, etc., pentru ca e nevoie sa invatam ca putem, pur si simplu trebuie doar sa vrem si sa dam tot ce putem ptr a ajunge acolo unde ne dorim sau macar pentru a incerca indiferent daca reusim sau nu.

Alegoria broscutelor

Lectia Nr. 1 pentru viata

A fost odata un grup de broscute…

… care voiau sa se ia la intrecere.

Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori,

pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa…

Totusi…

Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.

Tot ce se auzea erau exclamatii de genul:

„Oh, ce obositor!!!

Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“

sau:

„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“

Broscutele incepura se abandoneze

…Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe…

Spectatorii continuau sa strige:

„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau… …Doar una singura se catara consecvent mai departe…

Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.

Asa se afla ca…

Broscuta invingatoare era SURDA !!!

Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti…

…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,

caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci:

Fii MEREU …OPTIMIST!

Si mai ales

Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune

ca nu-ti poti realiza visurile!

Gindeste-te:

Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!