Author: Carmen

Dupa multa insistenta si rugaminti, am ajuns sa vad centrul orasului Milano, putin din el insa ce am vazut mi-a placut.

Impresii nu am prea multe, mi-au placut sandwich-urile de la castel, nu mi-a placut ca la Mcdonalds erau foarte multi oameni, nu aveai loc sa arunci un pai si totusi ei stateau organizat la cozi pentru comanda, pentru ridicarea mancarurilor, tare ciudat mi s-a parut aglomeratia.

Ciudat  mi s-a parut si ca nu exista KFC  in Italia, mi-a trecut repede caci am gasit alte chestii interesante de mancat.

Ne-am indragostit de figurinile  din cristal la magazinului cu cristale Swarovski si de alte minunatii de pe acolo si ne-am imaginat ca in preajma reducerilor in februarie, vom avea si noi curaj sa intram din nou in magazin.

Am mers duminica sa vizitam orasului, totul era inchis in afara de cafenele, restaurante, magazine de suveniruri si magazinele din Galeria de la Dom. Domul trebui  vizitat si inautru, insa cu alta ocazie poate.

Brad Pitt ne-a insotit peste tot, in fiecare statie de autobuz, el era in 2 ipostaze parfumat cu chanel 5, mi-am tot propus sa caut sa miros macar acest parfum insa de Pitt nu prea mi-a placut, l-am cautat si in clipul reclamei, iarasi…nu m-ar prins dragostea de el.

Castelul Sforzesco  mi-a placut, iarasi inautru nu am intrat, caci deja mersesem destul de mult pe jos, va ramane pentru o alta zi, insa curtile interioare foarte frumoase, cu multa iarba verde, gradini, chiar si o fantana arteziana care cred ca putea deveni si piscina.

In fata castelului este o superba fantana arteziana, acolo am servit sandwich-urile si am privit cum o batranica culegea monedele din piscina si in ciuda soarelui care ne-a tinut companie, nu cred ca era suficient pentru a incalzi si apa, mentionez ca batrana nu vorbea romaneste ;)) .

La iesirea din castel  am descoperit un parc sau o gradina, multi pitici cu parintii lor, indragostiti pe mal de lac la picnic,  oameni care isi exersau vocile intr-un soi de muzica, lacul cu un pod pazit de sirene si cu multe lacate ce reprezentau iubirea cuplurilor, multe rate, porumbei si alte pasari traind in armonie totala, am mai fi stat pe acolo dar deja picioarele noastre incepeau sa cedeze.  Arcul de triumf va ramane pentru alta data.

Spuneam de garduri pe la casele modeste din zona in care am locuit o perioada sau de flori ori alte amenajari pe langa casa oamenilor si mediul in care traiam era atat de nesanatos ( ironiee)  incat peste tot erau reptile, in zilele cu soare se aratau 🙂

Asta vedeam eu dimineata, aici era o zi asa putin inorata, in zilele cu soare sau ceata, nu imi gaseam aparatul…

 in spatele zidului asta, era casa in care am locuit.

acest copac e un soi de conifer, nu stiu numele, nu scria , recunosc nici nu am intrebat caci italiana mea se rezuma doar la cateva cuvinte, insa palaria lui e de aproape 1m – 1,5 m, sub el se pot adaposti de ploaie 3-4 adulti (mai pitici).

 Asta tot gard dar mai proaspat, peste cativa ani vor umbla soparlele printre pietrele lui .

asta e un gard 🙂

 singura pisica observata si umbla aiurea… 😉

 nu-i asa ca ar fi minunat sa putem avea macar o jardiniera care sa arate asa cateva luni pe an ?

asa arata troitele la ei, exista si variante mai mici  statui din lut sau ceramica, langa usile oamenilor , aproape la orice usa, daca nu, macar ceva semne religioase. Casa in care am locuit avea multe dar multe… flori artificiale si poze cu Papa si alte obiecte de cult.

aici cred ca locuia cineva sau cel putin sigur a locuit, nu imi imaginez cum e sa urci in fiecare zi cu o sacosa cu  ceva chestii in ea sau mobila, ori frigider ori orice alt lucru, cred ca e ca si cum ai locui la etajul 3 … nu am idee cum e, majoritatea timpului l-am petrecut intr-un apartament la parter .

Ma aflu in Italia de vreo 10 zile si inca nu am vazut  multe asezari  dar ce am vazut mi-a placut mult pana acum.
Locuiesc intr-un sat, asa ar fi denumit la noi, insa acest sat ca si multe altele din jurul lui este mai mult decat modernizat,  cel mai mult imi place verdele permanent si soselele. Nu prea se merge pe jos pe aici insa cu masina  foarte mult, ca sa ajungi intr-un oras mai mare ai la dispozitie niste super drumuri, da unele rar mai au cate o adancitura, dar cam atat, in rest ajungi rapid  de pe un drum dintre sate, pe autostrada, pe strazi cu 2 benzi doar pe un sens intr-un tunel de jdemii de km si cand ajungi ajungi aproape de un oras mai mare, poti gresi cu usurinta pe unde si cum sa o iei  caci se intrepatrund intre ele autostrazile sau drumurile lor de centura. Uneori am impresia ca nu vom evolua niciodata, noi ca tara, cand facem o strada, chiar si pe jumate, strigam in toate colturile ca e gata, eventual ea se termina si cand se strica la nici 6 luni, responsabilii ei deja au disparut din functie sau nu sunt de gasit!

Si casele….satul in care stau e aproape de munte, pana in buza muntelui mai e inca un sat dar chiar si asa, casele sunt pe dealuri, cu masina ca sa ajungi in curtea casei, trebuie sa te strecori urcand printre  stradute stramte, unele inca pietruite si toate casele vechi, inalte, impresionate. Da unele vechi vechi, altele gen  resedinta sau  palate is mai noi, dar toate par construite intr-un loc total nepermisiv si sunt intarite cu ziduri de piatra de rau .

Nu spun inca de privelistea de la geam ;), cu alta ocazie, cand am si dovezi.

Pana una alta, am savurat un moment in aer liber, la o locatie cu vreo 3 lacuri, cu crescatorie de peste de tot felul, cu concursuri pentru amatorii de peiscuit si mese pentru cei ce vor sa savureze o gura de vin si o carne facuta la gratar.  Intrare cu plata, nimic luxos, toaleta de aia inchiriata sau una gen cea turceasca, daca vroiai mai lux, exista restaurantul, care te primea cu bucurie. Totul amenajat cu saci de gunoi si cu multa verdeata in jur.

Am gasit situl de la locatia cu pricina   LAGHI CARNACA , noi  am stat la primul lac .

As prezenta si poze dar internetul nu imi permite sa incarc decat niste imagini in culori neon 🙂  deci voi reveni.

Sa fiti iubiti!