Reteta pentru a fi fericit

De curand am zarit pe media online informatii despre o carte scrisa de Meik Wiking  –   “Mica enciclopedie HYGGE – Rețeta daneză a fericirii” . Autorul lucreaza la Institutul de cercetare al fericirii, de fapt este CEO. Suna pompos nu-i asa?

Si totusi omul are studii de afacere si politica, a lucrat in minister de afaceri externe plus multe alte cunostinte acumulate si a adunat in acest institut oameni cu studii in diverse domenii. Ei impreuna cauta solutii pentru a ajuta pe oricine sa fie mai impacat cu sine, mai linistit, fericit cu ceea ce are si ofera solutii mai mici, mai mari pentru o viata mai fericita.

De exemplu:

  • Seara poti aprinde lumanari, renunti la luminatul electric si cumperi cateva lumanari parfumate sau cu un aspect placut si pret de cateva minute, ore, stai in lumina lor, lumina vie relaxeaza.
  • sau instalatie de lumini, pusa pe perete sau facut un model  gen inima sau stea.
  • Cauta sa organizezi mici intruniri cu prietenii sau familia, nu neaparat doar de sarbatori, apropierea umana ajuta la cresterea nivelului de fericire.
  • Decoreaza casa cu perne imprimate dupa bunul plan, cu paturi colorate, se creeaza o atmosfera intima si calda, colturi de mobila cu diverse cutiute decorative, tablouri pe pereti cu mesaje interesante.
  • Bea ceai sau alte bauturi pe placul tau – calde cat mai des.HYGGE –  se pronunta  aproximativ „hiu-ga” sau “hue-guh” – înseamnă să ai sentimentul că aparții unui loc. Înseamnă căldură, confort și mulțumire.
  • Hygge este folosit în limba daneză ca și verb, substantiv și adjectiv.
  • Hygge este o tradiţie  daneza, insa oricine poate intelege si pune in practica sfaturile si sugestiile mentionate in carte,  practic este despre reciprocitate, siguranta, multumire, iubire, comunitate, incredere.
  • Asemenea cuvantului romanesc doracest cuvânt  danez nu are traducere în alte limbi.

Danezii vorbesc despre hygge la fel cum italienii vorbesc despre mâncare.

Cartea aceasta e mica si plina de invataminte simple. Multe posibil sa le stiti sau macar sa fi auzit de ele, insa pentru ca viata de zi cu zi  are un ritm alert si pe alocuri chiar plin de nebunie, nu luam in calcul cat de mult inseamna sa petreci ceva timp cu tine insuti sau cu cineva drag la o ceasca de “vorba”, timp petrecut in tihna, fara graba ca trebuie sa fii undeva, sa faci ceva si urgent…..

Personal am rasfoit cartea in librarie, e pe lista de cumparaturi, am nevoie de solutii practice pentru un trai cat mai simplu si ce am in jurul meu sa imi ofere bucurie.

Sugestii pentru un stil de viata danez sau cum sa fim mai comozi in viata de zi cu zi  gasim peste tot in Romania insa la preturi foarte convenabile pentru orice buzunar.

Obiecte decorative, paturi, perne, cani, pahare, scaune, etc foarte bune din punct de vedere financiar am gasit la Pepco. Perne decorative 20-30 lei, cuburi cu imprimeu Live, Laugh, Love din prefabricat , 10 lei bucata, cutie material textil(verde, gri)  ptr adunat maruntisurile cu tabla de scris cu creta 10 lei bucata, cutie de bijuterii din carton tip sertar, mai multe niveluri, modele, etc.

La Jysk   chiar sunt reduceri acum la o multime de obiecte, am gasit cuvertura verde  35 lei, perne decorative de la 13 lei in sus multe,multe modele.

Deci  solutii  ar fi pentru mici decoratiuni, astfel incat sa vii acasa si sa te simti confortabil fara a cheltui multi bani si astfel fericirea se instaleaza treptat, librariile au carti si filme multe, daca bugetul e limitat sunt carti bune si la anticariat si daca nici acolo nu e ok, cred ca la biblioteca locala sigur se poate face un permis, recunosc pe al meu l-am pierdut, dar solutii se pot gasi in functie de bugetul fiecaruia.

 

 

 

Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Dor

Imi e dor de multe lucruri

  • sa scriu, imi vin idei, aberatii, sunt indignata de ceea ce e in jurul meu, oameni, actiuni, etc si ajung acasa intr-un final si nimic….se rupe firul, prea multa oboseala, prea putin timp, dispar ideile.
  • de casa, de mama, de tata, de sora, de tine prieten drag(dragi, is mai multi), de Dunare, de aerul poluat.
  • de poze, nu am mai facut poze cu aparatul de mult, mult, mult timp.
  • de iubire.
  • de amintiri frumoase

Si ar mai fi, dar poate o sa imi fac timp cumva. Pana una alta ma duc acasa curand si alin dorul, poate mai si scriu ceva.

Piesa asta e pe repetare  Adda – Canta Cucu

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

 

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ.  In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi  calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

 

 

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

 

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar  toate variantele si riscurile aferente si  faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un  dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu “citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi  cu gandurile pe care le au si  ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa  traiesc in locuri superbe,  sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte.  Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.

 

 

 

 

 

 

 

Alaturi de Dragos

….Dragos vrea sa descopere lumea si nu e indeajuns de puternic sa se faca auzit pentru ca boala il macina si il macina asa de tare incat unica lui sansa e o suma mare de bani intr-o alta tara, detalii sunt mai jos.

Detalii despre Dragos sunt pe pagina lui Alaturi de Dragos.

………..Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen)

Prof. Doru Căstăian

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi

Dragos

În urma lăudabilei inițiative luate de Doru lumea s-a mobilizat. Pe 14 martie la Club Infinity va fi un eveniment dedicat lui – mai exact, toate încasările de pe bilete și invitații vor merge direct către el. Un bilet de intrare costă 10 lei, dar puteți da cât vă lasă inima, detalii gasiti  aici .

Exeter, Uk

In zilele cu soare plec de acasa cu viteza gandului si incerc sa surprind ce anume imi incanta mie ochiul.

Exeter   mi-a parut un oras in care nu as avea prea multe de vazut, nu se compara cu Torquay, nu au motive de comparatii intre ele, insa fiecare oras din Anglia, cel putin din cele vazute de mine, au reusit sa isi scoata in evidenta ce au ele mai bun.

Ruinele, bisericile vechi, cladirile  pictate, orice lucru este pus in valoare intr-o forma potrivita fara a forta ochiul. Aici am descoperit veveritele,  bucati din ruinele unui oras vechi incadrat perfect intr-un oras modern si de curand raul  ce strabate o parte din oras. Mai sunt multe de aflat.

Astept zilele frumoase pentru a ma incarca cu energie pozitiva.

Vis de toamna

 

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi.  Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la  o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine,  asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El,  e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre,  are o jacheta si  geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem  si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva.  Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau  pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul  tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea  si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte  si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide  si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta.  Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e  plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se  lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune  ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor,  chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic  putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea  chipul ingropat in parul meu.  Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie.  I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Cincizeci de umbre ale lui Grey

Am auzit  de multa vreme de aceste carti, nu m-am indurat sa le cumpar, am considerat ca sunt cam la fel precum cele pe care le-am citit prin acum, am citit diverse pareri si am pornit la drum.

Henry Miller – Sexus  sau Sanda Brown pe cand eram mai copil, nu retin titluri ori altele carti care acum nu imi vin in minte dar care au avut pasaje cu descrieri mai mult sau mai putin exacte a diferitelor acte sexuale si drumul pana la actiunea in sine si care au fost citite cu multa atentie si rabdare de catre mine,  rabdare in timp,  Henry Miller mi se pare ca are un stil greoi, de multe ori ma apuca somnul….

Insa am aflat de curand ca se va face un film dupa cartile de mai sus si asta a reprezentat punctul de pornire spre ale citi, pentru ca  in ecranizarile dupa carti, mi se pare ca se scapa multe nuante si amanunte, pe care eu imi doresc sa le stiu sau  sa le savurez.

Sora mea a avut grija de mine si mi-a trimis in variante de pfd cartile si le-am savurat oriunde am avut ocazia, purtand la mine kindle-ul mereu.  La servici in pauze am fost surprinsa de catre colegi, mancam si citeam  si de multe ori zambeam. Am fost intrebata de ce asa zambet doar citind o carte si i-am invitat si pe ei sa citeasca, bineinteles raspunsul m-a naucit putin, cum sa citeasca asemenea porcarii, fac raul  si te invata prostii.

Cartile, desi groase si scrise cu un font marunt, chiar merita atentia oricui, poate nu chiar a bunicilor nostri totusi, cuvintele scrise nu reprezinta un ghid,  nu te invata cum sa devii mai bun in asternuturi. Te ajuta sa iti deschizi gandurile zic eu, sa inveti sa gandesti si sa fii putin mai liber, sa uiti de regulile impuse de societate .

Mie mi-a placut enorm de mult, voi lasa timpul sa treaca si le voi reciti dupa un timp, nu vad cu ce ar putea sa imi dauneze.

Am aflat melodii noi  si vechi si multe amestecuri  facute de diverse persoane, cel mai de jos mi-a placut cel mai mult, l-am lasat sa cante in timp ce terminam a 3 a carte.

Am dormit mai putin, pentru ca era musai sa termin capitolul, sau cartea.

M-am umplut de buna dispozitie

Visez din nou cu ochii deschisi, putin, dar o fac, poate cu timpul o sa imi permit mai mult…

Singura dezamagire e ca cel care imi doream sa joace rolului lui Christian Grey, nu o va mai face, il stiti din serialul White Collar, brunet si cu ochii albastri, Matt Bomer, dar oricum ar fi, abia astept sa apara filmul.

ps.Daca cineva doreste pot trimite cele 3 carti pe email.