Tag: springsuperblog 2017

Farmec: familie, frumusețe și încredere

Mi-ar place sa spun ca am o rutina anume de ingrijire invatata de mama sau de la sora mea ori de la alta persoana feminina apropiata, insa  ritmul haotic din viata mea nu mi-a lasat ragaz sa mentin un anumit ritm.Se intampla inca des sa adorm fara sa imi curat temeinic chipul, si mai des se intampla sa nu ma machiez sau sa ies pe strada fara factor de protectie aplicat. Totusi la un moment dat imi amintesc si aplic o vreme toate regulile.

Insa regulile le-am invatat de multa vreme. La baza au stat mama si sora mea.  Mama folosea destul de putine produse de ingrjire, toate marci cunoscute, de traditie.

  • Laptele de corp tinea loc de demachiant, crema de maini, de picioare.
  • rujuri doua sau trei, nuante calde;
  • creion dermatograf, unul sau doua;
  • apa de colonie   din diverse plante;
  • deodorant  produs romanesc – variatii intre Obsesie si Favorit.

Cam atat imi amintesc eu sa fi vazut la mama pana in 5-6 ani.  Poate ca erau mai multe produse, insa astea mi-au ramas in memorie. Cat despre secrete pentru a arata ingrijit, au fost mai degraba mici invataminte, repetate des, o parte din ele le voi insirui mai jos:

Retin cum dimineata se spala cu apa rece si ma invita si pe mine sa fac acelasi lucru, atunci imi displacea, acum totusi fac lucrul asta automat.

Mama mi-a aratat cum petele de pe maini dispar cu felie de lamaie si astfel cerneala de pe maini disparea ca prin magie si mai apoi sa folosesc crema de maini.

In zilele cu mult soare, mama insista sa  imi acopar parul si chipul .

Se intampla des sa nu dorm la pranz, ma ruga sa ma culc mai devreme seara, ptr a reusi sa ma odihnesc cum trebuie .

Ma ruga insistent  sa beau mult apa mai ales in zilele calduroase, sa nu fie rece ci la temperatura camerei(sau de afara).

Uneori ma plangeam ca ma mananca pielea capului, imi spunea sa-mi clatesc parul mai multe vreme si in ultima apa sa adaug otet.

Daca ma vedea ca imi rod unghiile, ma certa sau eram pedepsita, asa ceva era complet nepotrivit.

Dupa fiecare inceput de scoala, la ceva timp, treceam printr-o verificare temeinica a scalpului si o masca obligatorie cu gaz.

Imi explica des ca nu e bine sa pun nimic peste zgarieturi, sa ajung acasa si sa spal locul cu sapun si sa las sa se usuce.

Plus multe altele pe care nu mi le amintesc acum. Eu am fost o fire mai rebela, baietoasa, abia asteptam sa ies pe afara sa alerg, sa ma catar,  nu conta  ca a plouat, ca e praf, soare. Acum ii multumesc ptr toate cele de mai sus si inca multe altele. Se intampla des sa ma regasesc in vorbele ei si sa i le repet nepoatei.

Suntem potrivite pentru o reclama la ruj(mama, nepoata si fiica cea mica)?

Chiar daca nu am o rutina clara, am intotdeauna un gel de curatare prin preajma, apa beau mult( e drept si ceaiul imi e prieten),  creme de fata am mai multe,  deodorante mai multe , samponul si o masca ptr par nu imi lipsesc, unghiile nu mi le rod, chiar aplic din cand in cand si o crema de maini . Deci se pare ca am inregistrat tot ce trebuia si voi face tot posibilul sa transmit si altora. Ba chiar transmit si celorlalti din ceea ce am invatat eu.

Aleg sa folosesc o marca de incredere cand cumpar produse de ingrijire si ma bazez pe increderea pe care mama a oferit-o produselor Farmec in  decursul anilor pentru ingrijirea personala si  a casei in general si ma bucur sa descopar produsele ce apar in noua gama Farmec.  Fidelitea ne-a fost rasplatita  in timp si de aceea cred ca  produsele  de ingrijire se incadreaza in cateva cuvinte cheie:   – Farmec; familie, frumusețe și încredere;

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Apa si boabele

A fost o data ca niciodata, un sat mic la poalele muntilor, inconjurat de paduri si ape.   Satul era renumit din mai multe motive, bastinasii pastrau traditiile vechi in aproape toate lucrarile de zi cu zi, casele ca pe vremuri decorate si pentru felul oamenilor de a fi  gazde primitoare pentru toti cei care ajungeau in sat.

Lucrarile de zi cu zi  rareori se opreau, doar duminica  fiind zi de odihna dar uneori si in aceasta zi sfanta, se mai faceau mici treburi.  Satenii isi castigau traiul din vanzarea obiectelor facute de ei din lut, din fire textile traditionale, din mestesugul fierului si prin realizarea de mancaruri .

Organizarea si impartirea sarcinilor de munca, precum si rezolvarea diverselor probleme intre oameni cadea in sarcina  batranilor satului. Batrani care la randul lor au fost si ei mesteri in diverse domenii  si care acum fizic nu mai puteau face tot ce poate un om tanar. Insa aveau perspectiva, experienta de viata,stiau exact ce efort trebuie depus si cand pentru a  beneficia de progres, bani, viitor si un trai mai bun.

De ceva vreme batranii primeau plangeri de la diversi sateni, munca nu mai mergea ca pe roate, apareau probleme des, la sfarsit de zi abia reuseau sa numere cateva produse gata, desi pe zi in mod normal se realiza mult mai mult.  Productia scadea pe zi ce trece si nu se gasea o explicatie clara.  Oamenii veneau la munca dar nu se intelegea de ce nu se putea pastra ritmul productii ca si pana acum .  Intradevar satul era mic, dar profitul fiecarei familii, era in oale, ulcele, bluze, fuste, covoare, sabii, iatagane, dulceturi, conserve. Totul avea  un ritm bine pastrat care functiona perfect, pana acum……

S-au adunat batranii si au trecut la analize, discutii si tot felul de presupuneri. Nu lipsea nimeni de la munca, copii mergeau la scoala, gospodinele isi faceau treaba in gospodarie, barbatii se duceau la ateliere, aveau cele necesare pentru munca si totusi, ceva  nu era in regula….

Unul din batrani a venit cu ideea de a supraveghea o zi de munca a unui vecin si a observat cum omul isi incepea ziua si mergea la lucru si a reusit sa dezlege misterul lipsei de productie .

Exista un secret, din mosi stramosi si acest secret, acum, avea nevoie sa fie dezvaluit.

De a lungul timpului satenii au fost invatati sa isi inceapa ziua cu un amestec de seminte-boabe si apa, amestec care ii ajuta sa isi pastreze atentia marita pe tot parcusul zilei, ii ajuta sa aiba energie si pofta de viata si tot o data, se creea si o dulce dependenta.

La poalele muntilor in vecinatatea satului, exista un izvor cu apa vie, la care satenii au adaugat o fantana si langa aceasta  crestea o mica padure cu arbori a caror boabe le foloseau satenii in amestec cu apa pentru bautura lor de zi cu zi.

Boabele, erau din arbore de cafea se prajeau si se fierbeau apoi in apa de la fantana si aceasta bautura ii ajuta in fiecare zi. Bautura minune  din apa si cafea totusi nu se mai putea face.

O furtuna urata a facut ca mica padure de arbori sa ia foc in urma unui trasnet si satenii nu au mai avut ce sa culeaga pentru bautura lor. Au cautat sa planteze alti arbori, insa acestia nu s-au mai prins  in pamantul de langa fantana.

Datorita lipsei acestei bauturi, oamenii erau nervosi, plictisiti, fara chef, fara energie,  se miscau incet si fara nici un fel de sclipire in ochi.

Batranii au hotarat de comun acord sa incerce si ei sa replanteze arborii de cafea, a caror boabe erau esentiale in viata lor.

In miez de noapte au pornit catre  apa vie cu La fantana   si au reusit sa curate pamantul, sa il ude si sa planteze arbori noi – Kafune- era numele arborelui de cafea, a caror seminte-boabe. Batranii pastrau fiecare cate un arbore de samanta mereu in curtile lor, foarte bine paziti.                                                                Au asteptat zorii zilei pentru a analiza ce au facut peste noapte  si apoi au plecat spre casa.

Acesti arbori aveau puterea magica de a creste intr-o noapte si o zi  cati alti copaci in zeci de ani.

A doua zi batranii au trimis oamenii din sat sa aduca apa vie fara sa le spuna si de boabe.  Oamenii s-au intors pe fuga , in strigaturi si cantece de voiosie,  boabele erau coapte, trebuiau prajite si  apa trebuia fiarta si gata petrecerea si munca putea incepe . Bucuria a cuprins tot satul si a tinut toata noaptea.

A doua zi muncile satului au fost reluate cu veselie si muzica si multa voie buna. Intr-o saptamana s-a reusit a fi acoperita toata pierderea din zilele trecute. Si pentru ca satenii erau inventivi si darnici, au venit cu ideea sa dea si altora din apa lor magica si din boabele de cafea. Asa s-au nascut alte produse pe care ei le vindeau si isi castigau traiului .

 

Si asta doar datorita arborilor de cafea Kafune si a apei vii de  La Fantana.

Povestea nu e chiar poveste, adevarul este undeva la mijloc. Va invit la o plimbarea prin tara noastra alaturi de o cafea buna si veti descoperi produsele realizate cu maiestrie de catre satenii din satele romanesti .

 

 

 

 

Acest articol a fost scris pentru  Spring Super Blog 2017