A fost odata ca niciodata, o printesa mofturoasa intr-un regat mare. Fiind printesa avea parte de tot ce era mai nou, tot ce tinea de tehnologie insa nu era nimeni care sa ii arate cum sa foloseasca darurile primite de la diverse persoane. De mic copil printesa – Livia era obisnuita sa i se citeasca povesti, mereu unele proaspete, fara a se repeta intre ele, hainele mereu erau altele, nici o zi nu trebuia sa fie la fel pentru ea. Tatal – regele a dat de stire in tot regatul, de cand printesa a inceput sa vorbeasca si sa aiba pretentii, spunand ca isi doreste pentru fiica lui tot ce e mai nou si mai deosebit in lume, pentru ca printesa sa fie multumita.
Asa se face ca Livia avea o camera pentru carti, o camera pentru haine, o camera pentru jucarii si jocuri, o camera pentru incaltaminte, o camera cu produse de ingrijire personala, un dulap cu bijuterii, cateva camere la schimb mobilate dupa bunul plac, in care mobilele erau schimbate din cand in cand. Avea obiceiul sa roage pe cineva sa ii noteze in fiecare zi ce a citit, imbracat, mancat, camera in care a stat, activitatile pe care le-a facut, pentru a nu le repeta si pentru a fi evidentiate in cazul in care si-ar dori sa verifice.
Zilele au trecut peste regat, printesa a crescut si s-a transformat intr-o frumoasa domnisoara de 18 ani. In ciuda eforturilor regelelui, Livia tot gasea lucruri de care sa se plictiseasca si se plangea regelui in fiecare zi. A dat regele de veste in regat, pentru a fi aduse noi lucruri sau oameni care sa ii arate cum sa foloseasca obiectele primite in dar care ar trebui sa o ajute.
Unul din daruri, era in curtea castelului, a fost adus si descarcat tare greu, multi oameni s-au chinuit ca sa nu strice darul, sa fie perfect functional pentru printesa, nu scria de la cine e, nu avea eticheta, nu era ambalat. Printesa s-a invartit in jurul darului multe zile, nu stia ce e, ce poate face. Era acoperit cu o mantie neagra ce stralucea la soare. Dupa cateva zile nu a mai rezistat si a tras de mantie, ca sa poate vedea ce se ascunde sub ea. A ramas fara glas cand a vazut ca acum darul stralucea si mai tare, el fiind de culoare alba dar o nuanta calda, care lasa razele soarelui sa il arate in toata splendoare lui. Printesa a inceput sa puna mana pe toata suprafata, nu semana cu nimic din tot ce a vazut in viata ei, avea ochi mari care reflectau lumina soarelui, era rece si totusi foarte fin la atingere, 4 usi si una in spate, in spate avea si ochi rosii, mai multi si diferiti alungiti pe margini . Printesa a reusit sa deschida una din usi si s-a asezat pe unul din scaune, la contactul cu pielea scaunului a ramas uimita de catifelarea ei si imediat a dat de stire in regat ca vrea un astfel de material pe canapele ei in culori diferite. Ziua a trecut rapid, printesa fiind ocupata sa inteleaga darul primit de care era foarte incantata.
A doua zi dis de dimineata cum s-a trezit, s-a dus direct la tatal ei, regele si i-a cerut sa ii gaseasca pe cineva care sa ii explice ce e cu darul din curte. Regele a dat de veste in regat si in scurt timp a aparut la poarta castelului un tanar cu haine simple care sustinea ca el stie ce poate sa faca darul din curte, regele nu l-a crezut si i-a spus sa plece, tanarul a insistat ca el stie, stie pentru ca vine din locul unde darul a fost construit. Livia cand a auzit, nu a mai stat pe ganduri, l-a tras de mana pe Leonard( tanarul) in curtea castelului. Leonard a inceput sa fluiere cand a vazut darul si i-a spus printesei ca e tare norocoasa sa il aiba. I-a povestit ca darul se numeste Toyota Corolla si are capacitati deosebite. Livia nu intelegea tot ce ii povestea tanarului, despre cost de posesie scazut, economie de carburant, eficienta sporita in traficul urban, performante excelente, silentiozitate si emisii reduse, insa cel mai important lucru pe care printesa l-a retinut este faptul ca e o masina, cu mai multe modele in lume dar modelul ei era Corolla Luna si acum ca a inteles ce reprezinta darului si-a dat seama de asemanarea intre culoarea masinii si luna in miez de noapte, impartaseau aceeasi culoare, o nuanta de alb argintiu. Tanarul i-a spus ca masina o poate duce peste tot in regat, indifferent ca deal, vale sau un rau mic ori un drum nu tocmai bun. Din nou i-a spus despre lucruri pe care ea nu le intelegea, sistem de control al stabilitatii sau sistem de asistenta la pornirea din rampa ori camera video marsarier si alte minunatii in genul asta, pe care printesa le savura din plin. Nu a inteles nici cand el i-a spus ca ii trebuie ceva special pentru a conduce masina dar a promis ca va invata tot ce trebuie pentru a o conduce si Leonard s-a oferit sa o invete sa o manuiasca pe drumurile din regat. In scurt timp printesa a invatat sa conduca masina si mergea cu ea prin tot regatul, regele statea pe bancheta din spate si de multe ori atipea caci avea impresia ca se afla in patului lui, asa de comode erau scaunele imbracate in piele.
Mandru mare regele de printesa lui, s-a gandit sa il rasplateasca pe tanar si l-a intrebat ce isi doreste. Tanarul, desi indraznet in general, pus in fata acestei intrebari nu a stiut ce sa raspunda, era cumva stanjenit si deranjat, el isi dorea sa ramana in regat, sa aiba grija de printesa si de masina, isi dorea si el o masina ca a printesei dar nu avea bani. Regele a intuit ca Leonard o place pe printesa dar nu putea sa sa faca nimic in privinta asta, insa i-a oferit lui Leornard posibilitatea sa stea permanent in regat si sa o ajute printesa si pe el sa afle tot ce are lumea de oferit in materie de noi tehnologii pentru a le folosi in regat pentru oamenii lui si i-a oferit banii pentru a-si lua masina pe care si-o doreste, Leonard a luat Toyota Corolla putin mai diferita decat a printesei, cu numele de Corolla Terra.
Printesa era bucuroasa ca in fiecare zi pleca cu masina in alte locuri, mereu ii multumea lui Leonard pentru ajutorul oferit in a invata sa conduca masina. Vazand ca el stie atat de multe lucruri, l-a rugat sa o ajute cu restul darurilor, asa a invatat Livia sa se joace pe tableta, sa scrie la calculator, sa incalzeasca mancarea la cuptor, sa vada desene animate la televizon si multe altele. Printre picaturi, fara ca ea sa realizeze, el a reusit sa o faca sa foloseseasca cuvinte de politete, sa nu se mai planga la tatal ei, sa invete sa faca lucrurile pentru ea singura, fara sa aiba nevoie de ajutor, sa nu mai existe moment de plictiseala ci doar momente in care sa se gandeasca ce ar mai putea face.
Anii au trecut si regele se simtea din ce in ce mai rau, nu mai avea puterea sa umble in fiecare zi prin regat, sa ia decizii, sa analizeze problemele, fiica lui vazand lucrurile acestea a inceput sa il ajute tot mai mult in conducerea regatului, el a vazut ce bine se descurca si ca oamenii muncesc mai cu spor si ideile noi pe care le avea ea, pareau sa aduca bunastare in jur, s-a gandit ca e timpul sa ii cedeze conducerea regatului, insa i-a pus doua conditii.
- Sa se casatoreasca cu Leonard
- Sa ofere masini celor care se evidentiaza prin fapte exemplare in regat.
A doua zi s-a dat veste in regat si petrecerea a inceput, nu se stia cine era mai vesel, printesa ca se va casatori cu omul care i-a oferit atat de multe, Leonard ca in sfarsit Livia ii va deveni sotie ori oamenii din regat ca au o sansa in viitor la o masina precum a printesei sau a lui Leonard.
Ca dar de nunta regele a oferit mai multe masini celor din conducerea interna a palatului, nu erau la fel ca a printesei sau a lui Leonard, erau mai mici si culorate, cu nume ca Yaris , Auris, Prius, Hilux dar erau facute in acelasi loc sub acelasi nume de Toyota. Regele a trait multi ani fericiti , alaturi de fiica si ginerele lui si copii acestora.
sursa poze
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013