Category: ganduri ratacite

As vrea sa fiu patrioata, sa imi iubesc tara si orasul la nebunie, dar nu sunt.

Cel putin nu pot fi o fanatica, precum sunt arabii sau irlandezii. Poate si pentru ca sansele mele in tara mea au fost putine sau poate ca eu nu am stiu sa le apreciez pe cele care le-am avut.

Muncesc de la 19 ani, mai bine spus munceam, sunt intr-o vacanta constanta de aproape 6 luni si devine insuportabil. Incerc zi de zi sa caut sanse noi dar ele fug de mine.

Nici locatia in care m-am nascut nu ma ajuta. Orasul e industrial, pana nu de mult se baza 80%( sau poate mai putin) pe un combinat, acum orasul nu mai stiu pe ce se bazeaza, sunt si multi someri dar si magazinele mari (supermarket-uri si mall ) sunt pline.

Imi e greu sa fiu pe pauza, indiferent de domeniu mi-am dat intotdeauna silinta sa fac totul bine si imi merit salariul, oricat de mic(mare) era el.

Inchei cu poze, orasul meu prin ochii mei din cand in cand.

Am surprins in zile diferite ale lui ianuarie ipostaze in care zapada si-a facut loc prin oras, unele lucruri au fost coplesite cu totul, altele s-au prezentat frumos sub greutatea zapezii, si azi in unele poze am reusit sa prind Dunarea in plina ceata !

Azi nu stiu ce am, in ciuda ceaiului verde pe care il tot beau :)(deja e dependenta), ma simt fara vlaga, fara nici un chef de una, alta…

melodia asta imi tot apare in gand, drept ptr care you tube imi e prieten apropiat si apas play des:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=YgFyi74DVjc&fs=1&hl=en_US]

Message to the main!!!! Wake up and life your life!

Ieri, aproape de miezul noptii, ma luptam cu intentia de respira cum trebuie si de a auzi televizorul cu cele 2 urechi infundate de cateva zile… cand primesc un sms de la iubitul meu, ma intreba daca dorm.

M-a sunat apoi ca sa imi spuna o chestie care m-a debusolat total.

Dar sa fac introducerea la povestea asta .

El munceste in alte tari, a muncit o perioada in Italia si apoi treptat a avut ocazia sa munceasca in multe alte tari, de anul asta el si-a luat colegi romani,prieteni, apropiati care sa munceasca cu el. Unul dintre ei, ii este prieten foarte bun, l-a ajutat si la bune si la rele, reciproca fiind valabila. Acest prieten l-a rugat deseori sa il ia sa munceasca si el in cadrul aceluasi job, vroia si el sa calatoreasca, sa vada, sa invete lucruri noi. Iubitul meu a fost de acord si a facut toate demersurile necesare. Pe 1 decembrie el a plecat si se afla in acest moment in tara cu pricina. Sunt 2 zile de cand tot ce face este sa se planga ca el nu are calculator, ca el nu are tigari, ca nu are bicuri sa se barbareasca, deci are nevoie de bani.

Acum e a 3 a zi si am primit urmatoarea veste: mama lui e in spital si el trebuie sa ajunga acasa neaparat.

🙁 🙁 eu personal m-am dus azi sa verific daca femeia e internata, politica de confidentialitate nu prea are legatura cu spitalele din orasul nostru, deci nu a fost nici o problema sa aflu ca femeia in cauza nu se afla pe patul niciunui spital :(, insa eu inca sunt uimita pana unde ajunge nesimtirea si tupeul.

Trebuie sa mentionez ca personajul cu pricina are o prietena de 16 ani, care plange neincetat de dorului lui si care ii ofera idei de scapare din acest “calvar” pe care singur si l-a dorit. Adica munca 8-9 ore, cazare la hotel in camera cu baie singur, mancare la discretie in cadrul restaurantului.

La asemenea calvar vreau si eu sa fiu supusa si in alta tara, unde as avea ocazia sa invat, sa vad lucruri noi, dar de fapt in tot ce am scris mai sus, este clar ca am scris pentru ca sunt geloasa pe acest om.

Vreau si eu un astfel de prieten care sa ma ajute cand am nevoie si sa imi ofere un viitor !

E luna decembrie, in seara asta ar tb sa vina Mos Neculai, ar trebuie sa tinem post, sa ne curatam de pacate sau macar sa invat sa fim mai buni, mai generosi.