Author: Carmen

dezamagire

Zilele astea am povestit unei persoane apropiate, o intamplare ce urma sa o ajute sa isi puna la punct relatia sentimentala. Se pare ca nu toti ne dorim adevarul.

acum…am renuntat de buna voie la 2 prieteni (el si ea cuplu).poate se vor relua lucrurile, poate ca ei nu mi-au fost cu adevarat prieteni, poate ca eu is paranoia si iau toate lucrurile intr-o maniera personala, intima, poate ca…poate ca.

Cert e ca ziua de azi imi pare mai trista, pentru ca stiu ca am facut un lucru bun si el a fost considerat ca fiind unul rau.

Paste 2009




Hristos A Inviat!

Credeam ca sarbatoarea va trece total neinteresant pe langa mine, dar nu s-a intamplat asa.
Iubi nu e alaturi de mine, poate ca de asta am si considerat ca acest Paste nu va fi frumos, dar acolo departe unde e, ii este bine si asta m-a bucurat.
Am fost la slujba de la miez de noapte, am ascultat preotii, toaca, clopotele. Pot spune ca mi-au placut si mi-au oferit cumva o pace sufleteasca, un soi de liniste.Am mers acasa fara a ma napusti la mancare, fara a petrece, e drept nici post nu am tinut.

S-a continuat duminica cu multa leneveala si mancare in transe diferite, deja dupa amiaza am fugit rapid din casa caci nu mai incapea nimic. Luni am avut ocazia, cu prieteni sa merg la padure, undeva mai departe de oras, o padure cu salcami, bujori, flori galbene, si tot felul de tufe…. Nu a fost muzica, nu a fost zumzet de oameni, am fost doar noi si a fost minunat. Mai vreau.

ATASES cateva poze facute cu telefonul. Aparatul meu foto cred ca a intrat intr-o greva permanenta.

grey’s anatomy – sau film pentru smiorcait


…poate ca sunt multe filme triste, dar in ultima vreme SERIALUL (GREY’S ANATOMY) m-a facut sa plang foarte mult.

… apare iubitul mort, il vezi, il auzi, il simti, petreci clipe minunate cu el, reusesti sa te eliberezi de tristetea mortii lui si totusi exista o urma de realitate ce trage de tine….Trezeste-te….! Si totusi esti conectat la realitate si el repeta ca doar pentru tine a revenit. Realizezi intr-un final cand linia intre realitate si vis e mult prea fina si simti ca inebunesti….ca da..e ca un inger care vine ptr tine, ptr a te ajuta sa accepti ideea mortii mai usor. Whatttt??? Deci sentiment, iubire, pasiune….atatea laolalata ca apoi sa mori , nu poate fi adevarat. Treci prin fazele acelea, negare, frustari si ajungi intr-un final sa accepti, sa cercetezi, sa intelegi, sa imparti durerea ta cumva cu cei vii.

ahhhh, eu personal nu mai puteam, nu imi venea sa cred, plangeam si eram atat de dezamagita…plus celalalte actiuni din paralel cu Mcdreamy si Mer si si si ….

Nu am mai fost pana acum asa acaparata de un film, poate ca sunt eu prea siropoasa…prea. .sensibila… nu am idee, dar oare cum sunt cei care au scris scenariile, sunt oare cinici ori poate la fel sensibili…oricum bravo lor…, pe mine una ma au ca fan…mult timp.

Parc


Stiti…noi nu prea avem parcuri, cel putin nu unele care sa ne lase o impresie buna.

Acum cativa ani, am avut o iesire in afara tarii, pe taramuri olandeze. Desi stateam intr-o suburbie, totul sclipea…pe cuvant, lumea ducea ordonat cosul de gunoi afara…de alea mari..cum au firmele pe la usi, masina de gunoi lua ce trebuia..lasa cosul acolo…fiecare si-l lua apoi..si back in casa. strada relativ curata…gunoaiele din instict se pastrau in buzunar sau erau cosuri..la colt de strada .

In parc …iarba, verde, fara mizerii in ea.., poate de caine..rar,(erau in unele parcuri, saci de gunoi..ca sa ridici excrementele animalului si decent sa le arunci la gunoi) . o balta langa parc, cu rate, gaste, oamenii le hraneau, pareau acolo de cand lumea..si nimeni nu incerca sa le fure, sa le ia gatul ori altele…si am fost si in cartiere mai sarace sa spunem, doar de muncitori, oameni simpli ce traiau in apartamente si cumparau de la piata de ale gurii si chiar si asa, aproape de ei…era un parculet mic…cu rate pe balta..si iarba curata.

Noi oare cand vom vedea sa avem macar iarba…iarba, copacul ok…hartia in cos ..si bunul simt la purtator.

Atasat o poza din unul din parcuri.

Plimbare – Brasov


Am fost sa imi incerc norocul si in alta parte. Drumul aventuros, pe de o parte scaune incomode si multa caldura, pe de alta parte scaun comod, mirosuri neplacute si frig. Orasul insa…frumos, pe alocuri cu zapada, ningea si nici nu simteai frigul. Am trecut sa gust aripioare picante…la noi nu sunt si regret acest lucru. Am facut putine cumparaturi ( am luat o super rama….sper sa ma duca capul sa pot scoate o poza atat de mica) si am admirat cladirile vechi. Desi o zi normala, lumea din jur parea mai calda decat pe la noi, poate doar o impresie. Regret ca nu am stat mai mult si ca nu am avut companie. Intoarcerea mi s-a parut brutala.Orasul rece, neprimitor.

Desi am plecat pe fuga…pe drum m-a insotit o carte(acasa nu am rabdarea sa o mai deschid) si apoi un grup de oameni, tineri la gand, 2 batranei :), as vrea sa fiu si eu asa, senina si totusi preocupata de florile si zarzavaturile din gradina, de nepotei si de jocul de table..unde ea il bate pe el .

Abia astept urmatoarea plecare din oras…iesirile te ajuta, mai uiti de realitatea ce te inconjoara, respiri alt aer, apar idei noi.

Am atasat o poza…cu aleea ce mi-a placut.

Raspuns…catre M.B.

……de la Mihai Bendeac

1. Principala mea trăsătură : Stiu sa ascult si sa pastrez ce aud in mine.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: simtul umorului!
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: corectitudinea
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:
5. Principalul meu defect: uneori am prea multa incredere in oameni
6. Îndeletnicirea mea preferată: sa citesc in pat cu o cana de ceai.
7. Fericirea pe care mi-o visez: sa fiu cu iubitul si sa ne cladim un viitor
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: el si familia sa nu imi mai fie alaturi
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: langa apa, cu oameni deschisi la suflet si minte
10. Culoarea mea preferată: albastra
11. Floarea care-mi place: iasomie
12. Pasărea mea preferată:
13. Prozatorii mei preferaţi: Cella Serghi,Eric Van Lustbar(cevaingenul),MIhai Drumes,
14. Poeţii mei preferaţi: nu am unul.
15. Eroii mei preferaţi din literatură: Harry Poter,Dima(elevul dima dintr-a 7 a),NIck Gorlin(Spitalul Municipal)
16. Eroinele mele preferate din literatură:Olguta(La Medeleni),Hermione(Harry Poter)
17. Compozitorii mei preferaţi: Ravel
18. Pictorii mei preferaţi: nu am unul,
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: nimeni anume, imi place Teo(parea o oaza de lumina printre multi falsi)
20. Ce urăsc cel mai mult: minciuna
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere:sclipitor de inteligenta.
22. Cum aş vrea să mor: Fara dureri, in somn si nu in apropierea sarbatorilor.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:
24. Deviza mea: Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca.

Zile bune!

A trecut mult timp de la vorbele precedente. Pe el l-am revazut dar nu a mai fost nimic. S-a incercat revitalizarea dar deja este prea tarziu.
Iubesc, pe un alt barbat.

NU e nimic roz, dar exista momentele mici si pline de nuante de culori diverse. Culoarea roz constanta probabil o voi vedea cand va exista un echilibru intre mine, el si viata. Deocamdata suntem in contracronometru si cand ne vedem , uitam de culori.

zile ce trec fara a le simti puterea..

EL a fost pe aici, prin orasul meu, pe langa prietenii mei, colegi, cunostinte da?
M-a sunat din taramuri indepartate unde taurul conduce, si in 3 cuvinte mi-a spus clar ca va ajunge pe la malul Dunarii in data x. Adica in 3 zile ?! Poftim, i-am replicat nebunia si lipsa de ratiune si de analiza si intr-un colt ascuns am apreciat ideea ca va face efortul sa ma vada.
Cumva a ajuns dupa lungi peripetii. Au urmat altele pentru a gasi locul potrivit de sedere desi il stabilisem la prietena mea. Nu prea ne gaseam printre cuvinte, saliva se dovedea a fi singurul lucru ce il impartaseam bine . El spunea multe, prea repede pentru creierul meu ce a stat toata ziua amortit de ideea ca el va veni si eram incarcata si de examene si si si ..
Cumva eu m-am adunat si am incercat sa il linistesc si pe el, parca era bagat in priza, obosit, suparat, nervos, emotionat, prea efervescent pentru ora tarziu din noapte. Am aflat explicatiile de rigoare, a parut ca intelege imposibilitatea mea de a fi cu el toata ziua prin oras( ori pat dupa cum visa el). A adormit intr-un final.
Eu nu am putut inchide nici un ochi, il ghionteam din cand in cand pentru ca sforaia. A venit si dimineata, ne-am adunat si am plecat spre munca mea, unde a zabovit pana pe la pranz, curand dupa aceea a plecat cu o sageata spre casa lui.
Tarziu in aceea zi de vineri, aproape cand sa adorm am incercat sa gasesc o logica la ceea ce fuse?
Practic totul a fost o mare ameteala. El a vrut sa primeasca o incurajare si eu nu vroiam decat sa il simt aproape.
1-0 ptr el . Concluzia e realitatea. El este acolo cu fiul si cu ea.. si eu sunt aici cu cei dragi familie, prieteni si cu vartejurile fiecarei zile , nici una nu pare la fel cu cealalta si in privinta asta cred ca am mare noroc, nu cunosc rutina .