….amintiri, regasiri
Era o data o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bunatatea, tristetea , Intelepciunea,
…. si ca toti ceilalti iubirea.
Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde si isi pregatira navele de plecare. Doar
Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara
ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie ma poti lua cu
tine?” “Nu te pot lua, caci e prea mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea atunci
se hotara sa ceara ajutorul Orgolului, “Orgoliule te rog ma poti lua cu tine?” “Nu te pot lua Iubire, aici
totul este perfect, mi-ai putea strica nava.” Atunci Iubirea intreba Tristetea care trecea pe langa ea:
“Tristete te rog lasa-ma sa vin cu tine”. “Oh Iubire, raspunse Tristetea, sunt atat de trista incat trebuie
sa merg singura”. Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nu auzi
ca este strigata.
Dintr-o data o voce spuse: “Vino Iubire te iau cu mine.” era un batran care vorbise. Iubirea se simti
atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira la
tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora batranului si intreba Cunoasterea:
“Cunoastere, imi poti spune cine ma ajutat?” “Era Timpul” raspunse Cunoasterea. “Timpul?” se intreba
Iubirea. “De ce tocmai timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de intelepciune ii respunse:
“Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta este Iubirea in viata.”
