Buna ziua!
Ma numesc X si sunt o persoana directa, dura si extrem de acida cu cei pe care ii cunosc.
Ar trebuie sa existe intalniri/ grupuri similare pentru persoanele pline de aciditate si severe cu cei din jur – asemenea celor care sunt alcoolici, drogati sau cu diverse fobii.
In general m-am considerat o tipa amabila, simpatica si mi-am permis luxul ca celor care imi sunt foarte apropiati sa le spun si ceea ce gandesc cu adevarat si am cerut inapoi acelasi tratament.
Familia nu o alegi, membrii ei iti ofera doze de adevar crud mereu sau cel putin din cand in cand la intalnirile de familie , fie ele sarbatori sau alte momente ce necesita adunarea tuturor, pe ei ii minti cateodata si ei te mint pe tine, pentru ideea de protejare, care e buna uneori cand esti mai mic de ani, dar de la o varsta nu cred ca mai e necesara protectia( copii si batranii fac exceptie ).
Prietenii insa ii alegi, incepi incet de pe bancile scolii, descoperi repede daca esti sau nu placut de catre cei din jur, daca ai “people skill” cum s-ar spune, eu il numesc “lipici la oameni” si astfel incepi sa aduni in jurul tau oameni ce pot sau nu sa iti devina prieteni, pe parcurs descoperi sensul prieteniei.
Multi ar spune ca au prieteni o gramada sau ca au avut, mie imi pare ca un prieten e un lucru mare si important si in general prietenii nu sunt multi.
Acum daca e sa trag linie, am putini prieteni, insa pot deosebi cu usurinta cei care incearca sa iti devina prieteni pentru diverse motive sau cei care vor sa ramana doar cunostinte. Unii ies din zona lor de confort pentru a te ajuta intr-un fel sau altul, altii nu, e prea complicat pentru ei.
Am plecat cu o idee mai sus si undeva pe drum m-am pierdut. Azi mi s-a spus ca sunt dura si acida, pentru ca mi-am permis luxul de a considera pe cineva prieten si i-am expus adevarul pe care il vad eu. Bineinteles ca am gresit.Trebuia sa ofer compasiune, compatimire si pur si simplu sa accept cuvintele oferite de prietena mea, fara ca eu sa reactionez prin a ma exprima
Cu dusmanii pare simplu, desi cuvantul dusman imi pare extrem de greu de digerat, el presupune multe sentimente negative si ca sa retinem in noi – respectiv in mine – aceste sentimente, mi se pare greu si obositor. Nu am dusmani, am doar persoane care nu ma vor in cercul lor, care nu ma suporta, care mi-ar face rau, nu pot face lista cu ei, nu am idee clara cine imi e dusman si cine nu. Se intampla des sa simt cand o persoana nu ma place si sincer ma bucur ca pot avea aceasta simtire sau acest simt, poate nu e o chestie reala, insa prefer sa stiu( sau sa am impresia) ca nu ma place, decat sa se prefaca.
NU am morala la cuvintele de mai sus, nu stiu sa trag concluzii, cel putin nu acum.
Doresc doar sa aveti prieteni adevarati carora sa le spuneti ceea ce ganditi/ simtiti si ei sa va spuna in aceeasi masura parerea lor, indiferent cat de mult ar durea sau cat de mult ar deranja. Si la sfarsit de zi sa va simtiti bine, ca a mai trecut o zi, in care nu a trebuit sa mintiti/prefaceti, chiar daca realitatea e la fel de cruda, rece sau grea, cum era cu o zi inainte. Macar sufletul si constiinta sunt impacate.
