Baloane de sapun

SAM_5042 SAM_5043 SAM_5045 SAM_5047

 

Ce faci cand  balonul tau de sapun se sparge?   Cand iti pui in baloane de sapun:  vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste,  ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg  si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?

Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??

Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori  poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….

Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.

 

 

Nu caut solutii minune,  ele nu exista.

 

 

D(un oras) din viata mea



Ajung sa privesc in urma si realizez ca pentru varsta la care ma aflu am trecut prin destule experiente incat sa invat sa apreciez lucrurile bune si cele rele si sa acumulez multe experiente care mai de care mai speciale fiecare in felul propriu.
Aseara am ajuns sa povestesc ce s-a intamplat cand am vazut D ( un oras) pentru prima oara alaturi de cel pe care il iubea.
D.( un oras) m-a coplesit pentru ca atunci iubeam, nimic nu parea imposibil, cand iubesti si limitele se schimba, inveti lucruri noi, curajul se mareste, adrenalina este dorita la orice pas, inima pompeaza cu viteza maxima si totul capata culoari nemavazute. Alb si negru intervin doar in momente de criza cand decizii clare si absolut necesare sunt de luat. Nu vreau sa reiau momentele de atunci, desi daca ar ar fi sa dau timpul inapoi exact la fel as proceda, insa as vrea sa revad parcul cu leagane de la poalele cetatii, as vrea sa gust minunatele gogosi din centrul vechi al orasului, as vrea sa simt iar soarele cum imi dogoreste fata, copacii in floare si biserica la care am asistat la slujba de Inviere. Nu cred ca voi fi coplesita de amintiri, sigur voi dori sa capat unele noi .

Fara sa vreau imi vin in minte fragmente de conversatii alaturi de el, cum faceam planuri sau imi povestea mici bucatele din viata lui. Acum ma lovesc (intentionat sau nu) de persoane cu care el a interactionat si aflu exact ce eu presupuneam la inceput. Acele povesti, planuri, vise erau rostite fara nici un temei, imaginatia lui in unele cazuri o depasea pe a mea si in schimbul unei vieti banale alaturi de ceea cu care a pasit in altar, a ales o alta viata duplicitara si plina de aventuri alaturi de mine.

Iubirea e magica. Te face sa vezi realitatea in alte culori si actiunile facute in numele iubirii capata sensurile unei dreptati de nejudecat vreodata.

Si daca iubirea dureaza inca atunci exista sansa unui echilibru intre ea si realitate. Daca aceasta s-a incheiat realizezi foarte clar ca alegerile facute in numele ei nu au fost cele mai bune pentru tine sau pentru viitorul tau, de multe ori sunt dezastroase sau lasa urme greu de musamalizat.

Si totusi regretele de cele mai multe ori sunt putine. Pentru ca am avut ocazia sa simtim cu adevarat.

Inveti din alegerile de atunci si iti promiti solemn ca nu vei mai iubi asa, ca vei deschide ochii si vei primi darurile iubirii numai in conditiile vaccinarii cu tulpina virusului numit realitate, viata de zi cu zi.

Si primesti iubirea atunci cand nu te astepti.