Tag: trecut

Dor de tine – scrisoare

Nu stiu cine e tipul din imagine, mi-a adus aminte de tine si l-am adaugat ca amintire, pentru ca pe tine nu te pot vedea, nu imi place cuvantul niciodata, dar uneori parca e prea aproape de adevar. Nici cuvantul fericire nu imi place, mi se pare atat de departe si de neatins, desi imi doresc  ca toata lumea sa aiba parte de ea, de fericire, macar cateva clipe.  As vrea tu, mai mult decat mine, in momentul asta sa fii fericit sau in momentele ce vor veni. Deajuns  raul din viata ta, te vreau bine si linistit, alaturi de cine vrei tu si unde vrei tu.

SAM_9844

Stii, acum o saptamana am cunoscut alt varsator, nu stiu ce are semnul asta cu mine, dar deja 2 oameni din viata mea il impart si poate si un al 3 lea acum, musai sa caut instructiuni de folosire sau macar un manual  de utilizare caci nu mai am putere  sa lupt.

Te revad des pe strazile orasului in care stau acum,  mereu imi spun ca aici ai avea un viitor frumos, senin…

N-am idee ce faci si cum iti este, sper ca esti bine acolo unde esti, multumesc ca te-ai gandit la mine de ziua mea, putine persoane si-au amintit fix in ziua aia, bineinteles ca mi-am dorit ca un anume cineva sa isi aminteasca de mine si habar nu a avut, dar dezamagirile sunt parte  din viata mea de zi cu zi, stii vorba aia, fiecare zi cu bucuria ei, cam asa e si cu dezamagirile, oricat as incerca sa nu sper sau sa nu visez.

Tie iti iesea sa nu iti pese prea mult, as vrea sa ma inveti….

Imi e dor sa te citesc, scriai frumos.

Atat pentru azi.

Sa nu uiti de tine!

D(un oras) din viata mea



Ajung sa privesc in urma si realizez ca pentru varsta la care ma aflu am trecut prin destule experiente incat sa invat sa apreciez lucrurile bune si cele rele si sa acumulez multe experiente care mai de care mai speciale fiecare in felul propriu.
Aseara am ajuns sa povestesc ce s-a intamplat cand am vazut D ( un oras) pentru prima oara alaturi de cel pe care il iubea.
D.( un oras) m-a coplesit pentru ca atunci iubeam, nimic nu parea imposibil, cand iubesti si limitele se schimba, inveti lucruri noi, curajul se mareste, adrenalina este dorita la orice pas, inima pompeaza cu viteza maxima si totul capata culoari nemavazute. Alb si negru intervin doar in momente de criza cand decizii clare si absolut necesare sunt de luat. Nu vreau sa reiau momentele de atunci, desi daca ar ar fi sa dau timpul inapoi exact la fel as proceda, insa as vrea sa revad parcul cu leagane de la poalele cetatii, as vrea sa gust minunatele gogosi din centrul vechi al orasului, as vrea sa simt iar soarele cum imi dogoreste fata, copacii in floare si biserica la care am asistat la slujba de Inviere. Nu cred ca voi fi coplesita de amintiri, sigur voi dori sa capat unele noi .

Fara sa vreau imi vin in minte fragmente de conversatii alaturi de el, cum faceam planuri sau imi povestea mici bucatele din viata lui. Acum ma lovesc (intentionat sau nu) de persoane cu care el a interactionat si aflu exact ce eu presupuneam la inceput. Acele povesti, planuri, vise erau rostite fara nici un temei, imaginatia lui in unele cazuri o depasea pe a mea si in schimbul unei vieti banale alaturi de ceea cu care a pasit in altar, a ales o alta viata duplicitara si plina de aventuri alaturi de mine.

Iubirea e magica. Te face sa vezi realitatea in alte culori si actiunile facute in numele iubirii capata sensurile unei dreptati de nejudecat vreodata.

Si daca iubirea dureaza inca atunci exista sansa unui echilibru intre ea si realitate. Daca aceasta s-a incheiat realizezi foarte clar ca alegerile facute in numele ei nu au fost cele mai bune pentru tine sau pentru viitorul tau, de multe ori sunt dezastroase sau lasa urme greu de musamalizat.

Si totusi regretele de cele mai multe ori sunt putine. Pentru ca am avut ocazia sa simtim cu adevarat.

Inveti din alegerile de atunci si iti promiti solemn ca nu vei mai iubi asa, ca vei deschide ochii si vei primi darurile iubirii numai in conditiile vaccinarii cu tulpina virusului numit realitate, viata de zi cu zi.

Si primesti iubirea atunci cand nu te astepti.