Vise-n piscina

Intr-o lume ideala visele devin realitate, deci sa nu renuntam niciodata la  vise. Eu imi imaginez cum matusa/prietena/cunostinta Aglaie imi va lasa cu limba de moarte casa ei de vacanta, in prima faza pentru a locui temporar pe perioada vacantelor si a ajuta la pastrarea casei in conditii decente si mai apoi voi ajunge sa devin proprietara casei de vacanta cu unda verde la orice modificare imi va dori sufletul.

Casa de vacanta e musai pe malul unei ape sau rau, nu am pretentii, poate fi ocean, mare, lac, rau mare, mic, apa sa fie; gradina este  musai sa existe si daca nu exista, aici pot face rabat, o voi amenaja dupa propriile idei si in cele din urma este foarte important sa exista piscina sau macar locul potrivit amplasarii unei piscine.

Nu ma pot hotara la ce model sa optez . Am foarte multe optiunii si totusi cred ca ar fi potrivit unul din aceste doua modele, avand in vedere spatiul si accesul la piscina:

Piscina Azuro

sau

Piscina Azuro Basic

Mai apoi raman de stabilit alte cateva notiuni extrem de importante daca vreau sa am piscina si anume:

  • Zona de amplasare, accesul, solul, din punct de vedere arhitectural
  • Sistemul de filtrare
  • Incalzirea piscinei – solara
  • Pompa
  • Scarile de acces
  • Prelata sau acoperis
  • Dus
  • Sauna
  • Tratarea si desinfectia apei
  • Sistem automat de tratare.

Toate acestea si multe altele trebuie stabilite cu mare atentie inainte de a ne apuca de treaba altfel riscam sa pierdem multi bani si multe bucurii. Mai bine mai asteptam si adunam informatii sau mergem direct la sursa si cerem consultatie in functie de spatiul aferent. Eu am gasit aceste informatii plus multe altele pe situl http://www.agua.ro/, unde va invit si pe dvs, pentru a nu pierde timp pretios .

Si  mai apoi cand cele de mai sus vor deveni doar amanunte, im voi savura ceaiul cu gheata in piscina, cu palarie, ochelari si chef de  #uitanumarulmeudetelefoncatevazile  alias vacanta.

 

 

 

 Sursa poze – www.shutterstock.com

Bun si dulce!

As vrea sa spun despre mine ca sunt o cunoscatoare a bauturilor alcoolice, insa nu pot. Se intampla rar sa degust un pahar de vin sau un coctail, cel mult pot spune ca sunt un consumator ocazional.

Si totusi, au existat cateva momente cand am savurat mai multe pahare si primul moment e foarte bine intiparit in amintiri. Aveam 19 ani, venisem singura pentru o scurta vizita. Se petrecea in  tinutului vrancean, foarte aproape de Focsani, la Paste, eram in vizita la matusa si verii mei in Campeneanca. Pregatiri, masa imbelsugata, discutii multe si diverse, la un moment dat simteam nevoia sa socializez cu persoane de varsta mea, verii mei erau plecati de ceva vreme de acasa prin vecini la ziua unuia din ei si cum stiam ca vecinii sunt oameni veseli si interesanti, am purces sa ii caut. La cateva case distanta se auzea muzica din strada, mi-am dat seama repede de locatie chiar daca nu eram de-a locului. Ajunsa am inceput sa discut cu cativa invitati, ne cunoscuseram in verile in care veneam in vacanta si  mergeam la discoteca, acum ne analizam fiecare ce si cum a mai facut. Gratarul sfaraia, dulciuri erau o multime, muzica canta, oamenii veseli, era tot ce imi puteam dori la momentul respectiv. La un moment dat mi s-a facut sete, am cautat apa, nu am gasit, fantana sau robinetul cred ca erau in spatele casei, unde eu nu aveam acces si nu ma pricepeam sa ajung. Am cerut ajutorul varului meu, acesta m-a refuzat pe motiv ca e sarbatoare, trebuie sa beau vin. Bine, bine, beau jumatate de pahar si dupa?   Am asteptat, am socializat, era cald, imi era tot mai sete. Gazda care isi sarbatoarea ziua insista sa beau ghici ce?!  Vin rosu, dulceag, plin de miresme si nediluat, caci apa lipsea cu desavarsire.  Cum e vorba aceea?  “Dulce, Dulce, dar te duce? ”  Ei bine, am ajuns la performanta de a fi baut 3 pahare de vin, aproximativ 300 ml. Lucrurile pareau normale doar ca simteam ca imi este si mai cald decat in mod normal. Am renuntat la jacheta, am continuat sa socializez si sa mai beau inca un pahar de vin Beciul Domnesc, incet, incet.

A sosit si momentul in care mi-am luat la revedere de la gazda, trebuia sa imi iau lucrurile si sa plec catre casa mea. Drumul implica autobuz pana in Focsani, apoi tren pana la Galati, am analizat repede cam cat am baut cat am stat la petrecere, sa fi fost cam 5 pahare, 500 ml. Totul a decurs normal, mi-am salutat rudele, am ajuns la Focsani, m-am suit in tren si  dupa aproximativ 30 min dupa ce trenul s-a pus in miscare, stomacul meu s-a impus si s-a descarcat.  Am reusit cu succes sa nu deranjez pe nimeni, dar am avut ceva emotii. Ajunsa la Galati, cateva ore mai tarziu, tatal m-a intrebat ce am facut la rude. I-am povestit varianta fara bautura, pentru a evita disensiunile in familie, m-a invitat sa gust din vinul adus de mine, pe motiv ca e foarte dulce si bun.    L-am refuzat cam brutal dar nu a parut a fi deranjat, si-a continuat degustarea si eu am luat sticla de apa la subrat pentru o prietenie de mai lunga durata, astfel durerea de cap a disparut treptat. A fost o prima intalnire de succes as putea spune.  Intalnirile ulterioare au fost de scurta durata si nu am legat prietenii de durata. Chiar si acum la 10 ani plus de la marea degustare, raman fan al unui vin rosu dulce dar cel mult ne putem imprieteni pret de doua pahare.