Category: ganduri ratacite

EL a fost pe aici, prin orasul meu, pe langa prietenii mei, colegi, cunostinte da?
M-a sunat din taramuri indepartate unde taurul conduce, si in 3 cuvinte mi-a spus clar ca va ajunge pe la malul Dunarii in data x. Adica in 3 zile ?! Poftim, i-am replicat nebunia si lipsa de ratiune si de analiza si intr-un colt ascuns am apreciat ideea ca va face efortul sa ma vada.
Cumva a ajuns dupa lungi peripetii. Au urmat altele pentru a gasi locul potrivit de sedere desi il stabilisem la prietena mea. Nu prea ne gaseam printre cuvinte, saliva se dovedea a fi singurul lucru ce il impartaseam bine . El spunea multe, prea repede pentru creierul meu ce a stat toata ziua amortit de ideea ca el va veni si eram incarcata si de examene si si si ..
Cumva eu m-am adunat si am incercat sa il linistesc si pe el, parca era bagat in priza, obosit, suparat, nervos, emotionat, prea efervescent pentru ora tarziu din noapte. Am aflat explicatiile de rigoare, a parut ca intelege imposibilitatea mea de a fi cu el toata ziua prin oras( ori pat dupa cum visa el). A adormit intr-un final.
Eu nu am putut inchide nici un ochi, il ghionteam din cand in cand pentru ca sforaia. A venit si dimineata, ne-am adunat si am plecat spre munca mea, unde a zabovit pana pe la pranz, curand dupa aceea a plecat cu o sageata spre casa lui.
Tarziu in aceea zi de vineri, aproape cand sa adorm am incercat sa gasesc o logica la ceea ce fuse?
Practic totul a fost o mare ameteala. El a vrut sa primeasca o incurajare si eu nu vroiam decat sa il simt aproape.
1-0 ptr el . Concluzia e realitatea. El este acolo cu fiul si cu ea.. si eu sunt aici cu cei dragi familie, prieteni si cu vartejurile fiecarei zile , nici una nu pare la fel cu cealalta si in privinta asta cred ca am mare noroc, nu cunosc rutina .