As vrea sa fiu patrioata, sa imi iubesc tara si orasul la nebunie, dar nu sunt.
Cel putin nu pot fi o fanatica, precum sunt arabii sau irlandezii. Poate si pentru ca sansele mele in tara mea au fost putine sau poate ca eu nu am stiu sa le apreciez pe cele care le-am avut.
Muncesc de la 19 ani, mai bine spus munceam, sunt intr-o vacanta constanta de aproape 6 luni si devine insuportabil. Incerc zi de zi sa caut sanse noi dar ele fug de mine.
Nici locatia in care m-am nascut nu ma ajuta. Orasul e industrial, pana nu de mult se baza 80%( sau poate mai putin) pe un combinat, acum orasul nu mai stiu pe ce se bazeaza, sunt si multi someri dar si magazinele mari (supermarket-uri si mall ) sunt pline.
Imi e greu sa fiu pe pauza, indiferent de domeniu mi-am dat intotdeauna silinta sa fac totul bine si imi merit salariul, oricat de mic(mare) era el.
Inchei cu poze, orasul meu prin ochii mei din cand in cand.
Nu esti singura in “pauza” de munca …caut de ceva timp si e posibil sa ma orientez spre bucuresti, deoarece aici e absurd …
Cat despre poze…super … tu le-ai facut? … 😀
Da ma joc cu aparatul din cand in cand insa nu sunt intotdeauna la o calitate deosebita ptr ca am facut si cu telefonul si cu aparate nepretentioase. Conteaza clipa uneori.