grey’s anatomy – sau film pentru smiorcait

…poate ca sunt multe filme triste, dar in ultima vreme SERIALUL (GREY’S ANATOMY) m-a facut sa plang foarte mult.

… apare iubitul mort, il vezi, il auzi, il simti, petreci clipe minunate cu el, reusesti sa te eliberezi de tristetea mortii lui si totusi exista o urma de realitate ce trage de tine….Trezeste-te….! Si totusi esti conectat la realitate si el repeta ca doar pentru tine a revenit. Realizezi intr-un final cand linia intre realitate si vis e mult prea fina si simti ca inebunesti….ca da..e ca un inger care vine ptr tine, ptr a te ajuta sa accepti ideea mortii mai usor. Whatttt??? Deci sentiment, iubire, pasiune….atatea laolalata ca apoi sa mori , nu poate fi adevarat. Treci prin fazele acelea, negare, frustari si ajungi intr-un final sa accepti, sa cercetezi, sa intelegi, sa imparti durerea ta cumva cu cei vii.

ahhhh, eu personal nu mai puteam, nu imi venea sa cred, plangeam si eram atat de dezamagita…plus celalalte actiuni din paralel cu Mcdreamy si Mer si si si ….

Nu am mai fost pana acum asa acaparata de un film, poate ca sunt eu prea siropoasa…prea. .sensibila… nu am idee, dar oare cum sunt cei care au scris scenariile, sunt oare cinici ori poate la fel sensibili…oricum bravo lor…, pe mine una ma au ca fan…mult timp.