As vrea sa spun despre mine ca sunt o cunoscatoare a bauturilor alcoolice, insa nu pot. Se intampla rar sa degust un pahar de vin sau un coctail, cel mult pot spune ca sunt un consumator ocazional.
Si totusi, au existat cateva momente cand am savurat mai multe pahare si primul moment e foarte bine intiparit in amintiri. Aveam 19 ani, venisem singura pentru o scurta vizita. Se petrecea in tinutului vrancean, foarte aproape de Focsani, la Paste, eram in vizita la matusa si verii mei in Campeneanca. Pregatiri, masa imbelsugata, discutii multe si diverse, la un moment dat simteam nevoia sa socializez cu persoane de varsta mea, verii mei erau plecati de ceva vreme de acasa prin vecini la ziua unuia din ei si cum stiam ca vecinii sunt oameni veseli si interesanti, am purces sa ii caut. La cateva case distanta se auzea muzica din strada, mi-am dat seama repede de locatie chiar daca nu eram de-a locului. Ajunsa am inceput sa discut cu cativa invitati, ne cunoscuseram in verile in care veneam in vacanta si mergeam la discoteca, acum ne analizam fiecare ce si cum a mai facut. Gratarul sfaraia, dulciuri erau o multime, muzica canta, oamenii veseli, era tot ce imi puteam dori la momentul respectiv. La un moment dat mi s-a facut sete, am cautat apa, nu am gasit, fantana sau robinetul cred ca erau in spatele casei, unde eu nu aveam acces si nu ma pricepeam sa ajung. Am cerut ajutorul varului meu, acesta m-a refuzat pe motiv ca e sarbatoare, trebuie sa beau vin. Bine, bine, beau jumatate de pahar si dupa? Am asteptat, am socializat, era cald, imi era tot mai sete. Gazda care isi sarbatoarea ziua insista sa beau ghici ce?! Vin rosu, dulceag, plin de miresme si nediluat, caci apa lipsea cu desavarsire. Cum e vorba aceea? “Dulce, Dulce, dar te duce? ” Ei bine, am ajuns la performanta de a fi baut 3 pahare de vin, aproximativ 300 ml. Lucrurile pareau normale doar ca simteam ca imi este si mai cald decat in mod normal. Am renuntat la jacheta, am continuat sa socializez si sa mai beau inca un pahar de vin Beciul Domnesc, incet, incet.
A sosit si momentul in care mi-am luat la revedere de la gazda, trebuia sa imi iau lucrurile si sa plec catre casa mea. Drumul implica autobuz pana in Focsani, apoi tren pana la Galati, am analizat repede cam cat am baut cat am stat la petrecere, sa fi fost cam 5 pahare, 500 ml. Totul a decurs normal, mi-am salutat rudele, am ajuns la Focsani, m-am suit in tren si dupa aproximativ 30 min dupa ce trenul s-a pus in miscare, stomacul meu s-a impus si s-a descarcat. Am reusit cu succes sa nu deranjez pe nimeni, dar am avut ceva emotii. Ajunsa la Galati, cateva ore mai tarziu, tatal m-a intrebat ce am facut la rude. I-am povestit varianta fara bautura, pentru a evita disensiunile in familie, m-a invitat sa gust din vinul adus de mine, pe motiv ca e foarte dulce si bun. L-am refuzat cam brutal dar nu a parut a fi deranjat, si-a continuat degustarea si eu am luat sticla de apa la subrat pentru o prietenie de mai lunga durata, astfel durerea de cap a disparut treptat. A fost o prima intalnire de succes as putea spune. Intalnirile ulterioare au fost de scurta durata si nu am legat prietenii de durata. Chiar si acum la 10 ani plus de la marea degustare, raman fan al unui vin rosu dulce dar cel mult ne putem imprieteni pret de doua pahare.