Dupa multe amanari si incercari de joburi diverse in minunatul meu oras, am ajuns din nou la ideea de acum ceva vreme, sa muncesc in United Kindom sau Anglia sau Marea Britanie.
E simplu sa iti iei geanta si sa pleci :), parca nici biletul de avion nu pare asa scump, insa noi ca si romani inca nu avem drept de munca acolo. Imi pare ciudat pentru ca acum vreme cand am stat si eu o perioada mai lunga, pakistanezii, indienii si toate rasele care seamana cu ei, erau ca acasa la ei, chiar cu mult peste englezi. Insa asta e situatia si invat sa jonglez cu ceea ce am. Daca as fi mai curajoasa, as pleca sa muncesc la negru, dar imi e teama ca voi esua si ma intoarce acasa rapid.
Citesc pareri, discutii, legi, regulamente, liste de documente, alte pareri, alte discutii si tot asa. Primesc oferte de la firma de recrutare, unele mai serioase, altele mai putin, incerc sa cantaresc ofertele intre ele dar de multe ori imi iese cu eroare.
De indata ce pornesc pe un drum clar cu una din ele si ajung in uk, revin cu detalii despre metoda mea, pana atunci imi storc creierii, chinui calculatorul si sper sa zaresc si eu luminita aia care sa imi ofere claritate pe drumul ales.
Multa vreme nu mi-am permis luxul sa visez la un job in afara tarii, poate doar alaturi de el, intr-o alta tara, a carei limba nu prea imi place, insa acum situatia s-a schimbat.
Partenerul a devenit istorie si realitatea de zi cu zi a ceea ce se intampla in orasul meu, m-au facut sa imi doresc sa fug catre alte meleaguri. Nu ca ar fi cainii acolo mai prietenosi,ci doar pentru ca, sansele sunt mai mari de a realiza ceva ptr tine ca persoana, decat aici .
Te felicit pt curaj. Si eu mi am dorit asta insa…asa e, singura, fara sprijin, fara amici e cam greu.Si nepotul meu este de 1 an in Londra (cu contract) cu cativa prieteni si locuiesc impreuna.S a acomodat, chiar ii place (la varsta lui….26); dorul de cei dragi e mai greu de suportat.
Sa inteleg ca deja ai ajuns acolo sau deocamdata testezi piata? (vad pozele ceea ce inclin sa cred ca ai facut deja pasul).
Am fost o vreme in 2010 insa nu am gasit o varianta sa lucrez legal, am tot incercat si apoi am ales sa revin acasa sa fiu cu partenerul .
mergi la munca, poate-ti gasesti un “partener” chiar acolo. Sfat: parteneri sunt pe toate drumurile, iubirea e pentru pustani, uneori te trage in jos, rareori te ridica
Am stat 5 ani in UK, si am revenit in tara. Am plecat disperat de Romania, cu gandul ca fiind serios si muncitor, acolo voi fi apreciat. Binenteles, fara vreo urma de intentie de a reveni in tara. N-a fost asa. Acum pot spune ca am pierdut 5 ani din viata, iar profesional am stagnat. La un moment dat, directorul companiei unde lucram mi-a propus pozitia de sef de proiect, dar dupa o revolta muta a colegilor bastinasi, propunerea a fost retrasa.
Singurul aspect pozitiv, cel putin pt mine, a fost cel financiar.
Imi pare rau sa citesc ca ai plecat si nu ai fost multumit, intradevar nu e usor sa avansezi in alta tara, mai ales noua, dupa rautatile din trecut, insa nu imi pare imposibil. In tara sunt dezamagita complet, chiar daca muncesc ceva mai injositor sau nu foarte bine apreciat, sper macar sa am satisfactia unei munci platite potrivit. Cat si cum o sa stau, mai vedem, depinde de sansele care imi ies in cale.