D(un oras) din viata mea



Ajung sa privesc in urma si realizez ca pentru varsta la care ma aflu am trecut prin destule experiente incat sa invat sa apreciez lucrurile bune si cele rele si sa acumulez multe experiente care mai de care mai speciale fiecare in felul propriu.
Aseara am ajuns sa povestesc ce s-a intamplat cand am vazut D ( un oras) pentru prima oara alaturi de cel pe care il iubea.
D.( un oras) m-a coplesit pentru ca atunci iubeam, nimic nu parea imposibil, cand iubesti si limitele se schimba, inveti lucruri noi, curajul se mareste, adrenalina este dorita la orice pas, inima pompeaza cu viteza maxima si totul capata culoari nemavazute. Alb si negru intervin doar in momente de criza cand decizii clare si absolut necesare sunt de luat. Nu vreau sa reiau momentele de atunci, desi daca ar ar fi sa dau timpul inapoi exact la fel as proceda, insa as vrea sa revad parcul cu leagane de la poalele cetatii, as vrea sa gust minunatele gogosi din centrul vechi al orasului, as vrea sa simt iar soarele cum imi dogoreste fata, copacii in floare si biserica la care am asistat la slujba de Inviere. Nu cred ca voi fi coplesita de amintiri, sigur voi dori sa capat unele noi .

Fara sa vreau imi vin in minte fragmente de conversatii alaturi de el, cum faceam planuri sau imi povestea mici bucatele din viata lui. Acum ma lovesc (intentionat sau nu) de persoane cu care el a interactionat si aflu exact ce eu presupuneam la inceput. Acele povesti, planuri, vise erau rostite fara nici un temei, imaginatia lui in unele cazuri o depasea pe a mea si in schimbul unei vieti banale alaturi de ceea cu care a pasit in altar, a ales o alta viata duplicitara si plina de aventuri alaturi de mine.

Iubirea e magica. Te face sa vezi realitatea in alte culori si actiunile facute in numele iubirii capata sensurile unei dreptati de nejudecat vreodata.

Si daca iubirea dureaza inca atunci exista sansa unui echilibru intre ea si realitate. Daca aceasta s-a incheiat realizezi foarte clar ca alegerile facute in numele ei nu au fost cele mai bune pentru tine sau pentru viitorul tau, de multe ori sunt dezastroase sau lasa urme greu de musamalizat.

Si totusi regretele de cele mai multe ori sunt putine. Pentru ca am avut ocazia sa simtim cu adevarat.

Inveti din alegerile de atunci si iti promiti solemn ca nu vei mai iubi asa, ca vei deschide ochii si vei primi darurile iubirii numai in conditiile vaccinarii cu tulpina virusului numit realitate, viata de zi cu zi.

Si primesti iubirea atunci cand nu te astepti.

zile ce trec fara a le simti puterea..

EL a fost pe aici, prin orasul meu, pe langa prietenii mei, colegi, cunostinte da?
M-a sunat din taramuri indepartate unde taurul conduce, si in 3 cuvinte mi-a spus clar ca va ajunge pe la malul Dunarii in data x. Adica in 3 zile ?! Poftim, i-am replicat nebunia si lipsa de ratiune si de analiza si intr-un colt ascuns am apreciat ideea ca va face efortul sa ma vada.
Cumva a ajuns dupa lungi peripetii. Au urmat altele pentru a gasi locul potrivit de sedere desi il stabilisem la prietena mea. Nu prea ne gaseam printre cuvinte, saliva se dovedea a fi singurul lucru ce il impartaseam bine . El spunea multe, prea repede pentru creierul meu ce a stat toata ziua amortit de ideea ca el va veni si eram incarcata si de examene si si si ..
Cumva eu m-am adunat si am incercat sa il linistesc si pe el, parca era bagat in priza, obosit, suparat, nervos, emotionat, prea efervescent pentru ora tarziu din noapte. Am aflat explicatiile de rigoare, a parut ca intelege imposibilitatea mea de a fi cu el toata ziua prin oras( ori pat dupa cum visa el). A adormit intr-un final.
Eu nu am putut inchide nici un ochi, il ghionteam din cand in cand pentru ca sforaia. A venit si dimineata, ne-am adunat si am plecat spre munca mea, unde a zabovit pana pe la pranz, curand dupa aceea a plecat cu o sageata spre casa lui.
Tarziu in aceea zi de vineri, aproape cand sa adorm am incercat sa gasesc o logica la ceea ce fuse?
Practic totul a fost o mare ameteala. El a vrut sa primeasca o incurajare si eu nu vroiam decat sa il simt aproape.
1-0 ptr el . Concluzia e realitatea. El este acolo cu fiul si cu ea.. si eu sunt aici cu cei dragi familie, prieteni si cu vartejurile fiecarei zile , nici una nu pare la fel cu cealalta si in privinta asta cred ca am mare noroc, nu cunosc rutina .