D(un oras) din viata mea



Ajung sa privesc in urma si realizez ca pentru varsta la care ma aflu am trecut prin destule experiente incat sa invat sa apreciez lucrurile bune si cele rele si sa acumulez multe experiente care mai de care mai speciale fiecare in felul propriu.
Aseara am ajuns sa povestesc ce s-a intamplat cand am vazut D ( un oras) pentru prima oara alaturi de cel pe care il iubea.
D.( un oras) m-a coplesit pentru ca atunci iubeam, nimic nu parea imposibil, cand iubesti si limitele se schimba, inveti lucruri noi, curajul se mareste, adrenalina este dorita la orice pas, inima pompeaza cu viteza maxima si totul capata culoari nemavazute. Alb si negru intervin doar in momente de criza cand decizii clare si absolut necesare sunt de luat. Nu vreau sa reiau momentele de atunci, desi daca ar ar fi sa dau timpul inapoi exact la fel as proceda, insa as vrea sa revad parcul cu leagane de la poalele cetatii, as vrea sa gust minunatele gogosi din centrul vechi al orasului, as vrea sa simt iar soarele cum imi dogoreste fata, copacii in floare si biserica la care am asistat la slujba de Inviere. Nu cred ca voi fi coplesita de amintiri, sigur voi dori sa capat unele noi .

Fara sa vreau imi vin in minte fragmente de conversatii alaturi de el, cum faceam planuri sau imi povestea mici bucatele din viata lui. Acum ma lovesc (intentionat sau nu) de persoane cu care el a interactionat si aflu exact ce eu presupuneam la inceput. Acele povesti, planuri, vise erau rostite fara nici un temei, imaginatia lui in unele cazuri o depasea pe a mea si in schimbul unei vieti banale alaturi de ceea cu care a pasit in altar, a ales o alta viata duplicitara si plina de aventuri alaturi de mine.

Iubirea e magica. Te face sa vezi realitatea in alte culori si actiunile facute in numele iubirii capata sensurile unei dreptati de nejudecat vreodata.

Si daca iubirea dureaza inca atunci exista sansa unui echilibru intre ea si realitate. Daca aceasta s-a incheiat realizezi foarte clar ca alegerile facute in numele ei nu au fost cele mai bune pentru tine sau pentru viitorul tau, de multe ori sunt dezastroase sau lasa urme greu de musamalizat.

Si totusi regretele de cele mai multe ori sunt putine. Pentru ca am avut ocazia sa simtim cu adevarat.

Inveti din alegerile de atunci si iti promiti solemn ca nu vei mai iubi asa, ca vei deschide ochii si vei primi darurile iubirii numai in conditiile vaccinarii cu tulpina virusului numit realitate, viata de zi cu zi.

Si primesti iubirea atunci cand nu te astepti.

Parc


Stiti…noi nu prea avem parcuri, cel putin nu unele care sa ne lase o impresie buna.

Acum cativa ani, am avut o iesire in afara tarii, pe taramuri olandeze. Desi stateam intr-o suburbie, totul sclipea…pe cuvant, lumea ducea ordonat cosul de gunoi afara…de alea mari..cum au firmele pe la usi, masina de gunoi lua ce trebuia..lasa cosul acolo…fiecare si-l lua apoi..si back in casa. strada relativ curata…gunoaiele din instict se pastrau in buzunar sau erau cosuri..la colt de strada .

In parc …iarba, verde, fara mizerii in ea.., poate de caine..rar,(erau in unele parcuri, saci de gunoi..ca sa ridici excrementele animalului si decent sa le arunci la gunoi) . o balta langa parc, cu rate, gaste, oamenii le hraneau, pareau acolo de cand lumea..si nimeni nu incerca sa le fure, sa le ia gatul ori altele…si am fost si in cartiere mai sarace sa spunem, doar de muncitori, oameni simpli ce traiau in apartamente si cumparau de la piata de ale gurii si chiar si asa, aproape de ei…era un parculet mic…cu rate pe balta..si iarba curata.

Noi oare cand vom vedea sa avem macar iarba…iarba, copacul ok…hartia in cos ..si bunul simt la purtator.

Atasat o poza din unul din parcuri.

Plimbare – Brasov


Am fost sa imi incerc norocul si in alta parte. Drumul aventuros, pe de o parte scaune incomode si multa caldura, pe de alta parte scaun comod, mirosuri neplacute si frig. Orasul insa…frumos, pe alocuri cu zapada, ningea si nici nu simteai frigul. Am trecut sa gust aripioare picante…la noi nu sunt si regret acest lucru. Am facut putine cumparaturi ( am luat o super rama….sper sa ma duca capul sa pot scoate o poza atat de mica) si am admirat cladirile vechi. Desi o zi normala, lumea din jur parea mai calda decat pe la noi, poate doar o impresie. Regret ca nu am stat mai mult si ca nu am avut companie. Intoarcerea mi s-a parut brutala.Orasul rece, neprimitor.

Desi am plecat pe fuga…pe drum m-a insotit o carte(acasa nu am rabdarea sa o mai deschid) si apoi un grup de oameni, tineri la gand, 2 batranei :), as vrea sa fiu si eu asa, senina si totusi preocupata de florile si zarzavaturile din gradina, de nepotei si de jocul de table..unde ea il bate pe el .

Abia astept urmatoarea plecare din oras…iesirile te ajuta, mai uiti de realitatea ce te inconjoara, respiri alt aer, apar idei noi.

Am atasat o poza…cu aleea ce mi-a placut.