Masina visurilor!

Cu multa vreme in urma am aparut in casa noastra, o masina de cusut pe nume Ileana.

Nu stiu anume cand, dar pe masura ce cresteam, ea parea prietenul de nadejde al mamei si al surorii.  Posibil sa aiba in jur de 30 de ani ori ceva mai mult in plus…. Nu imi amintesc sa fi fost noua, dar stiu ca deseori avea nevoie de atentie, sa fie unsa, piesele sa ii fie schimbate, nu se gaseau usor, apelam la cunostintele care mergeau in talcioc, mama era mesterul Manole de cele mai multe ori si stia ce curea sa cumpere sau unde s-a impotmolit.
Se intampla des ca masina de cusut sa manance sau sa bea, sa primeasca diverse desene sau  picturi abstracte cu cerneala, cariori, chiar si sculpturi in lemn cu compasul. Tentativele  de hartuire si accidentare au fost surprinse si reparate, eu luandu-mi adesea  mustrari si pedepse.
Mama a dorit sa ne invete pe mine si sora mea sa coasem la masina, sa  stim singure sa ne descurcam in cazul in care e musai ca un pantalon sa fie scurtat sau are nevoie de un petec. Lucru extrem de necesar chiar si acum, pentru ca magazinele inca nu realizeaza ca nu toti oamenii sunt la fel de inalti.
Am reusit sa invat sa imi cos cate un nasture, sa insailez ceva, sa cos  chestii mici, dar nu am avut rabdare prea multa, chiar si acum, daca am ceva mai delicat de reparat, caut sa cer ajutor, ca sa nu stric lucrul respectiv.
Eu i-am dat mamei, cel mai mult de treaba, nu stiu de ce, dar pantalonii mei erau mereu facuti din materiale ce nu rezistau la intalnirea cu asfaltul. Asa se face ca genunchii meu erau mereu juliti si mama  capata experienta in petice si alegerea de  materiale speciale pentru tarat pe pamant. Normal ca vroiam inimioare, stelute si  petice care sa nu iasa prea mult in evidenta. Dintre noi doua sora mea a deprins indeletnicirea si  nu a durat mult pana cand si-a cumparat propria ei masina,  mult mai performanta decat cea a mamei. Ea mergea pe ideea de tipare, ca sa fie sigura ca va invata in timp sa aproximeze si sa nu iroseasca material, s-a abonat la reviste si chiar si acum e fan reviste de specialitate, chiar daca  nu mai are timpul necesar pentru inovatii. Eu rasfoiesc cu drag revistele, se intampla rar sa aleg un anume model si apoi intervine cenzura surorii, de altfel binevenita si foarte obiectiva. Astfel incat renunt la ideea mea rapid.
De mine nu s-a lipit  informatia primita de la mama, mie imi placea sa tai materialul, sa fac haine la papusi, bineinteles nu din resturi, ci din valul ala mare de material.  Eram pe cale sa tai din rochia mamei de mireasa,  eram convinsa ca nu  mai are ce face cu ea, noroc ca m-a vazut si  m-a lamurit intr-o mare viteza ca decizia mea nu este cea mai potrivita. Mult timp nu am mai avut voie sa ma ating de foarfeca.
Recent, mergand in vizita acasa, am realizat, ca anii s-au dus prea repede si mama are nevoie de o masina noua care sa ii fie de ajutor, Ileana  avand multe capricii, materialul de blugi nu ii place, materialele elastice nu ii plac, ba chiar uneori nici simplu material de bumbac nu ii este pe plac, ocupa cam mult loc si necesita multa lumina cand doresti sa faci ceva anume la ea si ochii mamei nu mai sunt ca pe vremuri. Plus ca cerintele mele au devenit mai deosebite, acum as vrea sa imi faca o patura, pled, pilota. Nu una cu implutura ci o patura mai speciala, facuta din tricourile mele, tricouri cu mesaje speciale sau cu imprimeuri simpatice. Detin tricouri cu Mickey Mouse, Minnie Mouse,  gasca Disney,  chipuri zambitoare,  mesaje deosebite: “Misto tricoul? Sa il vad ud!!”, “Good girl, gone bad” si multe altele, dar in general mai ales desene animate.
Tricourile se strica rapid, asa ca ce metoda mai buna decat sa le pastrez mai aproape  de mine inca multi ani la rand decat aceasta in care le transform intr-un lucru folositor. Mama are deja experienta,   a facut nepoatei o paturica din  resturile unui sac de dormit.
Inspiratia pentru patura mi-a venit de aici, Pinterest fiind situl meu de taina pentru tot ce imi trece prin cap. Totusi tricourile cu mesaje electorale nu isi vor avea locul aici.  Deja m-am apucat sa pun deoparte tricourile ce vor fi sacrificate , plus colectia ramasa acasa, acele tricouri care le pastrez in speranta ca voi slabi, ma voi ingrasa sau voi reusi sa obtin  din nou albul imaculat la un tricou ce a ajuns la o nuanta de gri constant. Ramane sa aleg materialele ce vor ajuta la imbinarea tricourilor, apoi sa facem masuratori si nu, nu voi taia eu, voi lasa aceasta indeletnicire pe mana celei care se pricepe la asa ceva, nu de alta, dar vreau sa iasa ceva de calitate, nu mai mai joc cu papusi de ceva vreme.
8fb28160e2346a43322e799585490e29 Ca sa aflu ce i s-ar potrivi  mamei, a trebuit sa invat, cate ceva amanunte tehnice cum ar fi cum sa faci cusatura dubla, ce fel de ata, ce fel de piciorus, ce face suveica, etc  :

88f9e3bf34f36e785910b3c826dec8dc be7886bdc31cd5cadd85db182047b471 584722f183694b307cb3b15df80ea61d

Nu, nu am devenit experta, insa  daca apare vreo problema la masina de cusut, eu va trebui sa o rezolv, mama nu isi  mai bate capul cu chestiuni tehnice asa fine.
Mi-a trebuit ceva vreme sa ma hotarasc ce anume sa aleg, am ales un magazin de electrocasnice cu o oferta bogata, apoi m-am apucat de citit. Mi-am ales tinta : cusut2

Masina de cusut Brother cu diverse specificatii, indicatii,  scopuri, aici inca mai  de lucrat alaturi de mama, ea  va avea cuvantul final,  ea fiind utilazatorul principal. Urmeaza sa vedem ce va spune, dar mi-ar place sa o surprind de ziua ei in iunie cu un astfel de cadou. Nu stiu alti parinti cum sunt, dar ai mei insista sa nu le mai cumpar cadouri, insa nu pot face asta, macar mici surprize din cand in cand avem cu totii nevoie, mai ales, ei ca parinti.
Mama mea are maini magice, mereu a facut ceva util pentru casa chiar si atunci cand statea, de fapt, atunci ea croseta, sau imbina mileuri, sau se uita dupa modele noi cu care sa decoreze casa. Cred ca a invatat de la bunica, bunica care ne-a facut la toti nepotii sosete, manusi, fulare si cate si mai cate. Eu una nu am mostenit calitatile de mai sus dar mi-ar place sa ajung sa ii ofer bucuria unei noi masini de cusut, ca semn de multumire pentru munca de pana acum .

Sursa poze: markeonline.ro , pinterest.com/smilingelfa/doityourself-stuff/ Acest articol a fost scris pentru SuperBlog spring 2015

Dimineata ideala

 

Ma trezesc singura, fara ceas, tipete, zgomote din vecini, eventual ceva sunete de natura, in cazul in care se intampla sa fie vara si  sa adorm cu geamul deschis la balcon. Nu realizez din primul moment  ce zi e, data exacta, vag imi amintesc  ca e sambata pentru ieri la servici m-am bucurat nespus de mult ca e vineri, deci azi e o zi frumoasa inca de la inceput, pentru e weekend si pot face ce vreau dimineata.  Multi isi doresc sa doarma mai mult, eu nu, eu una nu pot, in jurul orei  8 cel tarziu sunt in picioare.

In dimineata asta imi doresc ceva ce nu am mai facut de mult, un suc din fructe si legumele prezente in casa si fructe la micul dejun, toate sa se intample in pat si eventual impreuna cu o emisiune frumoasa sau desene animate. La o analiza rapida  nu am lucruri prea interesante in casa, e drept am uitat sa merg la cumparaturi, insa am ceva essential care sper sa ma ajute si anume  storcator si blender.

Am morcovi, patrunjel frunze si radacina, portocala, lamaie, kiwi, alune de mai multe feluri, stafide si  cred ca mai am un rest de banana ramas de la nepoata.  Am pregatit totul, taiat marunt, unele ptr blender, altele pentru storcator.  Incep intai cu fructele pentru blender, pentru a vedea daca am indejuns pentru doua portii de sus, nu e de o calitate inalta, l-am cumparat mai mult dintr-o toana,  nu am reusit niciodata sa beau un smoothie extrem de bine pasat dar nu e cazul sa fiu acum pretentioasa. Renunt rapid pentru ca am nevoie de lichid mai mult, nu vreau sa adaug inca apa, pentru ca de la storcator pot lua sucul de la portocale si lamaie, asadar  incep sa storc si ce sa vezi,  de undeva iese fum si miros ciudat, ma cam sperii  dar nu intru in panica, opresc tot si analizez, se pare ca sita mea de plastic se atingea cu ce mecanismul de presare, cumva am ajuns sa am suc de portocala cu plastic.

Realizez ca nu voi avea parte de micul meu dejun si caut repede certificatul de garantie, insa iarasi un  esec total, piesa aia nu se poate achizitiona, deci  nu mai am storcator. Adaug apa in blender si amestec tot ce era acolo, ma rezum la a consuma sucul respectiv si intre  timp ma pun la  calculator sa caut un storcator nou.

Am gasit un magazin online cu  multe modele de storcatoare de fructe  si m-am indragostit instant.

Storcatorul meu ideal poarta numele de Hurom, arata mult mai bine decat ce am eu acasa, are sistem de stoarcere lenta, putere de rotatie si pretul este acceptabil daca e sa analizam calitatea produselor ce le vom inghiti si benefiicile pe care le vom avea in urma consumarii constante.

storcator_Hurom2

Exista deasemenea si storcatoare cu presare la rece,  suna pretentios dar nu este, e ceva foarte practic si folositor, sucul e mai des, se poate extrage chiar si din radacinoase sau  frunze.

Sper cu ocazia achizitionarii unui storcator Hurom, restul familiei sa il foloseasca si ei, deocamdata ei consuma doar ce fac eu si asta se intampla doar cand sunt libera sau cand am chef, ceea ce nu e foarte des. Insa instructiunile sunt simple, pasii sunt explicati clar. Inca nu l-am comandat, astept  eliberarea unei sume in bugetul personal, dar e pe lista si e un lucru care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria nimanui.

Personal, am avut doar beneficii de pe urma folosirii blenderului sau a storcatorului, pana sa il am pe al meu, il imprumutam pe al surorii, nu s-au intamplat minuni, nu am slabit  nu stiu cate kilograme ci doar in starea de bine dupa macar o gustare pe zi de fructe si legume amestecate in blender dupa ce unele au fost stoarse. Prin varianta asta am reusit intr-o mica masura sa scap de pasiunea pentru ceaiul imbuteliat din comert, pe care il adoram( si acum il iubesc, dar aici unde sunt nu il mai pot gasi si e cu mult mai scump).

Pana la urma dimineata ideala la mine nu a avut loc, dar vor fi zile in care va fi asa cum imi doresc si voi avea un prieten de nadejde  alaturi de mine.

 

sursa poza marketonline.ro

Acest articol a fost  scris pentru Superblog 2013